Ratiunea care sta la baza psihoterapiei de grup este aceea ca grupul asigura un micromediu interactiv in care pacientul poate fi confruntat cu efectul pe care comportamentul sau il are asupra altora si poate fi protejat in cursul primelor lui incercari de a-l schimba. Aceasta inseamna ca psihoterapia de grup este aplicabila numai pacientilor care doresc sa se schimbe. De asemenea, s-a constatat ca cei mai indicati pacienti sunt:
1. Cei care intra in grup voluntar si nu ca rezultat al constrangerii de catre rude sau terapeuti;
2. Cei care asteapta mult de la grup si nu considera aceasta metoda inferioara terapiei indiduale;
3. Cei care au suficiente aptitudini verbale si conceptuale. Pacientii care probabil nu vor beneficia de asemena terapie sunt cei cu
depresie severa, schizofrenie acuta sau personalitate schizoida extrema (introvertitul detasat, rece); hipocondriacii; personalitatile sociopate (cu toleranta scazuta la frustrare care nu au simtul responsabilitatii); si personalitatile narcisiste (foarte egocentrici) sau paranoide (suspicios si pesimist in ceea ce priveste rolul altora).
Este clar ca selectarea pacientilor trebuie sa fie realizata de o persoana cu multa experienta. El va urmari realizarea unui grup de, sa spunem, 6 - 8 membri, echilibrat din punct de vedere al sexului, etand asocierea extremelor de varsta. El va decide daca grupul trebuie \"inchis\" sau daca va accepta noi pacienti in cursul existentei lui. El va accepta de obicei un co-terapeut de sex opus si va pregati in detaliu pacientii inainte de inceperea terapiei. Existenta grupului (de ex., 18 luni) va evolua printr-un numar de faze: o perioada de acomodare cand membrii par sa aiba cea mai buna comportare, cautand sa fie iubiti de terapeut si umbland dupa sfaturile lui dirijate (pe care terapeutul le asigura rareori). Urmatoarea etapa este cea de conflict, cand pacientul se straduieste sa isi gaseasca locul in grup altfel decat prin dependenta de lider. Frustrarea, furia si alte sentimente negative sunt ajutatoare deoarece permit pacientului sa testeze increderea grupului. Merita sa inveti ca exprimarea sentimentelor negative nu trebuie sa conduca la respingere - iar aceasta este o introducere esentiala pentru urmatoarea etapa de apropiere, in care grupul incepe sa lucreze impreuna.
Terapeutul va trebui sa indeparteze grupul de crizele din afara si sa cerceteze antecedentele care au condus catre aici si acum de ex., intreband \"De cine te simti cel mai apropiat din grup?\"
\"Despre cine ai spune ca este la fel de pasiv (sau de agresiv) ca tine?\" Dar terapeutul trebuie sa ete sa sacrifice spontaneitatea. El invata sa foloseasca ceea ce grupul ii ofera, de ex.: \"Pari foarte furios ca John s-a dezlantuit tocmai acum.\" El eta sa puna intrebari la care nu se poate raspunde, in special cele care incep cu \"De ce\". Obligatia lui este de a incuraja interactiunea dintre membri si de a usura invatarea si observarea de catre membri. Metode speciale folosite pentru cresterea acestui proces includ rezumate scrise ale actitatilor grupului, deo si psihodrama.
