O buna parte din ata adolescentului decurge acum in afara familiei. in principal, mediul in care se desfasoara actitatea lui si unde se incheaga cele mai numeroase relatii exlrafamiliale este reprezentat de scoala. Adolescentul are in continuare nevoie, la fel ca in copilarie, ca si in acest mediu sa se simta inconjurat de afectiune, simpatie, prietenie. incredere, sprijin. in ce o priveste, scoala se straduieste sa i le ofere. Rene insa familiei obligatia de a sti sa actioneze in asa fel, incat intre climatul familial si cel din scoala sa existe pe cat posibil un acord, iar adolescentul sa aiba senzatia continuitatii, a armoniei dintre cele doua medii in care se desfasoara precumpanitor ata lui. in acest scop se cer indeplinite cateva conditii.
Una din conditii este respectarea autoritatii profesorului. De cate ori nu s-a vazut cum, intorcandu-se de la scoala inca rosu de manie, elevul povesteste cu lux de amanunte cum a fost nedreptatit" si in ce fel de profesorul cutare, despre care mai demult observase ca nu-l are la stomac", ca-l persecuta" ctc. in fata elanului de sincera indignare, familia poate usor sa greseasca si sa ignore ca elevul isi calomniaza profesorul, daca nu intentionat si din necesitatea de a gasi o acoperire pentru neindeplinirea unor indatoriri scolare, fie si neintentionat, din cauza subiectitatii. in astfel de situatii e nevoie de multa circumspectie, fiindca in imensa majoritate a cazurilor elevul nu are dreptate. Legatura cu scoala se impune de urgenta, pentru a aduce lumina si a eta ca adoptarea unei atitudini nesabuite din partea familiei sa nu realizeze altceva decat adancirea unei traume psihice abia aparute.
O alta conditie se refera in mod expres la respectarea continuitatii cu educatia primita in scoala. Dupa cum se stie, scoala nu se multumeste sa furnizeze notiuni, cunostinte, informatii. Scoala il conduce mai departe pe adolescent pe drumul formarii lui ca cetatean, pe care a pornit inca de cand era mic elev.
Cu cat familia va sti mai bine sa se plaseze la unison in ceea ce priveste educatia cica a adolescentului, cu atat mai lesnicios va fi drumul constituirii personalitatii acestuia, la adapost de deruta si chiar de eventualele traume psihice rezultate din lipsa de orientare de care s-ar lo in familie.In aceeasi nota a preocuparii pline de atentie pentru itorul adolescentului, familia trebuie sa gaseasca drumul just al indrumarii lui impotriva spiritului ingust-competitiv, impotriva goanei absurde dupa nota maxima, prita ca un scop in sine. Pe langa alte neajunsuri, fortarea aptitudinilor adolescentului peste limitele lor, suprasolictarea resurselor sale intelectuale duc cu usurinta la o stare nevrozanta, rezultata din insumarea eforturilor epuizante cu situatia conflictuala generata de incapacitatea de a face fata pretentiilor familiei.
Iata de ce legatura permanenta cu scoala, in special cu dirigintele si eventual cu medicul scolar, nu trebuie prita ca o formalitate, nici limitata la simpla urmarire a rezultatelor obtinute la invatatura.
Aceasta legatura va permite familiei sa primeasca indrumari competente, capabile sa asigure realizarea acelui sinergism atat de prielnic adolescentului intr-o perioada delicata a etii acestuia, din partea intregii triade pedagog-medic-parinte.
