Relatia cu bebelusul este reciproca. Aparitia nou-nascutului declanseaza si la mama reactii care sunt de fapt aptitudini mateme innascute si care se activeaza dupa nastere. Daca ar fi sa citam, aproape orice mama spune din primele saptamani de viata ale copilului ca:
Imi influenteaza expresia fetei. Fruntea, sprancenele, pleoapele, ochii, nasul si obrajii, gura, barbia reprezinta pentru el un fel de pete mai luminoase sau mai intunecate, contraste care il intereseaza foarte mult. ii place sa stau in fata lui si sa rbesc cu
el, ii place sa exprim cu mimica fetei ceea ce ii spun cu cuvinte simple: de exemplu il salut, il admir, il laud, imi apropiu fata de el, incerc sa-l distrez strambandu-ma la el, ii atrag atentia mirandu-ma, schimbind mereu tonul cii cand sus, cand jos. Cand mananca imi deschid si eu gura, iar el ma imita, ceea ce usureaza mult alimentarea.Imi influenteaza felul de a rbi. Vocea mea a devenit foarte expresiva, se moduleaza mult cand rbesc cu el. Am o tendinta inconstienta de a-l imita. Mi se subtiaza cea cand il alint. ii spun cuvinte scurte, pe care le repet, lungesc calele, sau scot sunete cu care mi se pare ca il surprind, pentru ca il fac sa zimbeasca. (\"daaaa, tu esti mininc si frumoooos. Esti un puiuuut draguuut. Cine-i puiutul mamii? Tuuuu draguutule. Uite ce manute grasute ai! A mamii esti tu!\"). Este caraghios. Unii ar zice ca \"ma prostesc\" dar de fapt mamele din toata lumea rbesc la fel, indiferent de limba lor. (Acestui mod copilaros de a rbi i se spune \"baby talk\").Imi influenteaza gesturile . Miscarile mele sunt mai lente, aproape relaxate, mai \"rotunde\", atente si mai sigure. Care sunt gesturile pe care le fac mai mult? AZI ating, il sarut (dar nu pe gura!) il leagan in brate, il ridic in sus, il ajut sa se intoarca pe o parte sau alta, am grija sa nu cada jos, il tin cu capul pe genunchii mei, iar piciorusele se sprijina pe pieptul meu, asa incat sa ne privim fata in fata , il mangii mult mai ales in momentele in care trebuie sa il imbaiez sau sa il imbrac. Orice facem impreuna este ca si cum neam juca.Imi influenteaza sentimentele Ma simt foarte responsabila pentru ingrijirea nou-nascutului. De aceea am emotii si sentimente pe care inainte nu le-am avut fata de alti copii. Bebelusul imi influenteaza starile emotionale. Cand el reuseste sa faca ceva nou simt ca \"imi incarca si mie bateriile\" cu bucuria lui. Sunt fericita pentru ca vad cum se schimba de la o zi la alta. Chiar daca are
probleme medicale si a ramas putin in urma cu dezltarea, mie mi se pare ca se schimba mereu, desi elueaza mai incet decat altii de varsta lui. Din aceasta cauza sentimentele mele nu sunt totdeauna pozitive.
Mi se intampla sa fiu uneori intr-o stare de disperare, criza, un fel de blocaj, o panica temporara, aparent de nerezolvat. Bebelusul meu parca simte acest lucru si ca raspuns are si el reactii excesive (plinge, refuza mancarea, se agita, iar eu am senzatia ca \"nu stiu ce are\"). Bineinteles ca ma speriu si mai tare.
Alteori am o stare de dezorientare. Bebelusul meu este baietel, iar eu, desi am dorit un baiat, acum ca s-a nascut si stiu ca trebuie sa-l iubesc, nu simt ca-l iubesc din adincul inimii mele. Doarme mult, iar eu il tin in miini ca pe un sac de cartofi, uit sa-l privesc sau sa rbesc cu el. La 4 saptamani m-am gandit chiar sa nu-l mai alaptez (dar am fost imediat sfatuita sa renunt la idee asa ca am si renuntat).
Cateodata simt ca nu-s capabila sa ma port cu el asa cum trebuie, imi pierd sperantele si nu fac altceva decat sa-l ingrjesc cat pot de corect. Mi s-a spus ca nu-l stimulez, destul. Asa ca ara intrebat ce trebuie sa fac?
Mi s-a spus ca timpul pe care o sa-l folosesc jucandu-ma cu el ca sa-l stimulez este un timp cistigat. Chiar daca are o mica intarziere in dezltare, vazind cum progreseaza i fi mai optimista, mai increzatoare in posibilitatile lui\".
