Bebelusul este o fiinta care se dezvolta. Dezvoltarea se produce prin maturizarea biologica a organismului, la care se adauga permanent experienta de viata, adica ceea ce bebelusul inta cu fiecare ocazie. O parte din aceasta experienta il ajuta sa progreseze psihic. Cand vorbim de psihic la copilul mic, ne gandim in primul rand la capacitatea lui de a vedea, auzi, simti, pipai, intelege si folosi zi de zi mai bine tot ceea ce-l inconjoara, tot ceea ce poate fi atins sau manipulat. Dezvoltarea este intr-un proces continuu si intr-un ritm propriu fiecarui copil. De aceea nu trebuie lasata sa se desfasoare la voia intamplarii.
De ce trebuie facuta interventia de stimulare multisenzoriala cat mai timpuriu atat la copin sanatosi, cat si la cei pare au probleme de dezvoltare?
Explicatia generala este simpla: copilaria mica este perioada cea mai sensibila pentru dezvoltare.
Informatia din codul genetic, este sursa principala a felului in care indivizii difera unul fata de altul. Zestrea ereditara a fiecarei fiinte cuprinde in stare inacti, toate posibilitatile sale de dezvoltare. Unele dintre ele nu se dezvolta suficient de la sine si trebuie ajutate prin activitatile de stimulare adica prin ocaziile de a experimenta, de a pune la incercare, de a provoca aceste capacitati. De exemplu in cazul mersului, tendinta de a pasi apare mai usor daca bebelusul este pus in apropierea unui mobilier de care sa se
tina, dupa ce se ridica in picioare si sta singur.
Ceea ce mostenim este educabil! Cercetarile au dovedit ca 20% pana la 50% din diferentele dintre indivizi se datoreaza felului in care ii influenteaza mediul, educatia.
Organizarea de baza a creierului, conexiunile, legaturile dintre neuroni se formeaza toate treptat pe parcursul copilariei. Fiecare zona a sistemului nervos se maturizeaza in anumite perioade de timp, acest lucru fiind prezut de codul genetic. Neuronii se inmultesc rapid, isi diferentiaza \"responsabilitatile\" si silesc legaturi intre ei (prin sinapse). Exista anumite retele sinaptice pregatite de codul genetic pentru a asigura intarea si producerea activitatii specific umane cum ar fi mersul biped (Greenough si Juraska 1986) si alte sinapse a caror \"viata\" depinde de antrenamentul si bogatia experientelor traite de individ. Ele intra in actiune doar daca se produce procesul de stimulare. Neuronii care nu ajung sa fie conectati in aceste retele prin antrenamentele de stimulare vor fi pierduti, eliminati.
Multe din capacitatile pe care copilul le are de fapt, nu sunt obserbile, par inexistente la
nastere si in primele zile. Ele ies la iveala si progreseaza pe masura ce sunt solicitate, provocate prin exercitii. De exemplu, capacitatea de a fi atent ajunge de la 0 secunde la nastere, la aproximativ 15 secunde in primele luni.
Informatiile pe care le gasim in literatura si exemplele despre care vom vorbi la timpul potrivit dovedesc ca stimularea multisenzoriala timpurie favorizeaza mult posibilitatile de dezvoltare , tocmai pentru ca provoaca, pentru ca antreneaza pur si simplu interconectarea neuronilor.
Trebuie sa retinem ca bebelusii isi dezvolta inteligenta mai intai reactionand fizic, senzorial la ceea ce vine in contact cu simturile lor. inta notiunile de baza folosindu-si toate simturile.
Urmaresc cu ochii ceea ce se misca, intorc capul spre ceea ce suna,
gusta ceea ce au in mana, pipaie ceea ce ating.
