Diferentele dintre copii crescuti de aceiasi parinti, in aceeasi familie, ne dau de gindit. Realizam ca fiecare copil are o personalitate unica dupa modul in care ne solicita, are un anumit ritm (de activitate, de somn, de alimentatie), dupa felul in care reactioneaza emotional la orice i se intampla.
Chiar daca sunt considerati normali, nu toti copin cistiga aceleasi abilitati (capacitati) la aceleasi rste. Fiecare copil \' pleaca la drum\" cu un echipament genetic, care ii da posibilitatea sa realizeze anumite performante, conform propriului sau ritm si influentat de calitatile mediului in care traieste. Fiecare inta^ experimenteaza, se exprima verbal sau corporal, sau devine autonom altfel decat ceilalti copii. Scalele de eluare despre care am vorbit \"fixeaza\" interle de cite luni la care este de asteptat sa apara anumite performante. Nu exista termene precise. Dar daca aceste interle de timp au fost depasite si achizitia nu s-a produs, copilul are o problema care trebuie tratata medical si psihologic. Bebelusii care au probleme de dezvoltare diagnosticate medical sunt si mai deosebiti intre ei. In situatia cand intervine o
boala, o trauma, un accident, fiecare parametru al dezvoltarii poate fi afectat. Este afectata in acelasi timp si relatia dintre parametri. De exemplu intarzierea mersului, sau incapacitatea de miscare la nivelul miinilor, are un impact asupra reactiilor emotionale ale copilului. Daca nu poate merge, copilul e mai nervos, sau dimpotri mai lent, este plingacios, solicita mereu prezenta mamei. Sufera echilibrul emotional. Copilul devine mai greu de multumit, mai nervos, mai putin atent la ce se intampla in jurul lui. in plus capacitatea percepti, posibilitatea de a comunica prin cuvinte sau gesturi se dezvolta mai greoi. Examinand bebelusi de aceeasi rsta, si cu acelasi diagnostic medical (exemplu cu intarzierea mersului) vom constata ca unii sunt mai plingaciosi, mai nervosi decat altii- Cum se poate explica aceasta?
Bineinteles ca trebuie tinut cont in ce faza de dezvoltare a ajuns fiecare parametru comportamental (capacitatea de a percepe, de a intelege limbajul, de a-l folosi activ, sociabilitatea), datorita calitatii mediului in care se dezvolta. Daca un asemenea copil are in preajma un adult care vorbeste mult cu el, se joaca, ii cinta, ii arata lucruri riate din jur, copilul fi mai vioi, mai curios, mai multumit, chiar daca nu poate merge. Daca dimpotri, este neglijat, uitat intr-un patut, sti doar sa ga ca sa atraga atentia. Gravitatea urmarilor oricarui tip de intarziere, dar si posibilitatile de recuperare sunt foarte riate de ia caz la caz.
Programul de recuperare tine cont de particularitatile fiecaruia, adica de principiul unicitatii, al individualitatii. De aceea nu se pot da aceleasi \"retete\" de exercitii pentru recuperarea prin stimulare labile in egala masura pentru toti copin. Din fericire totusi pentru toate cazurile sunt labile urmatoarele:
Orice aspect de intarziere poate fi ameliorat daca este diagnosticat cat mai devreme si daca se intervine cu un program de stimulare multisenzoriala construit special cat mai timpuriu.
Influenta prin stimulare este globala. De exemplu ocupandu-ne de stimularea zului, amelioram si starea emotionala generala a copilului.
Este bine sa pregatim mama sa astepte de la copilul sau acele progrese care sunt pe masura posibilitatilor lui reale, pentru ca interactiunea ei cu copilul sa fie o sursa de satisfactii si sa conduca la eficienta.
