Cand se recomanda sa tinem cont de ele?
Activitatea de stimulare are la baza ideea ca orice copil mic si normal dezvoltat are anumite nevoi fundamentale care se refera la corpul, simturile si afectivitatea sa. Cu atat mai mult un copil cu anumite probleme de dezvoltare.
Pentru ca bebelusul este foarte legat de mama lui, de care depinde, conteaza foarte mult calitatea modului in care mama ii satisface aceste trebuinte, felul calm, blind si optimist in care ea se manifesta sufleteste atunci cand este fata in fata cu el.
Daca mama reuseste sa se instruiasca si sa stie ce are de facut corect, va indrazni sa-i lase copilului exact libertatea de care are nevoie si il va supraveghea exact cat este nevoie, fara sa exagereze, fara sa-l hiperprotejeze. Copilul mic are in mod natural dorinta de a incerca, de a explora, de a cerceta si chiar de a \"rezolva\" situatii noi, potrivit cu capacitatile sale ( de exemplu doreste sa tina in mana lingurita atunci cand mananca). Dorintele unui copil mic sunt tot atatea motive de actiune, care trebuie sustinute, incurajate cu delicatete. Cand ii permite sa incerce si il vede ca reuseste, mama ajunge sa aiba incredere in progresul copilului. Pe de alta parte se poate bucura de sentimentul ca ea impreuna cu copilul sunt ca doi parteneri care lucrand impreuna se cunosc reciproc mult mai bine si ajung sa aiba succese impreuna.
O mama bine pregatita sa faca stimularea multisenzoriala are idei noi si inventeaza variante de exercitii si de situatii potrivite cu copilul ei. De exemplu daca bebelusul asezat pe burta apuca o jucarie, mamei ii poate veni ideea sa departeze putin jucaria, ca sa-l provoace pe bebelus sa faca si un efort de orientare si de miscare, ca sa se apropie de jucarie. In momentul cand bebelusul reuseste sa faca acest lucru, ajungand la jucarie pentru ca s-a straduit singur, amandot se vor bucura.
Pentru a fi un bun partener al copilului (chiar de la varsta de nou-nascut) in activitatile de stimulare trebuie sa silim cu ci un contact placut si conforil pentru ambele parti: De aceea este important sa cunoastem \"lista\" nevoilor fundamentale ale copilului.
Aceste nevoi pot fi satisfacute in mod diferit la varste diferite. Nevoile ramin aceleasi, dar, calitativ ele trebuie satisfacute in functie de nivelul dezvoltarii. Sa le respectam si sa profitam de ele. Satisfacerea multora poate constitui punctul de plecare pentru exercitii de stimulare, ( mai putin primele trei din lista de mai jos, care sunt in primul rand nevoi fiziologice).
1. Nevoia de a se odihni, de a dormi .Mai ales pentru
sugarul mic, efortul de adaptare la multimea de senzatii care apar in jurul sau este obositor.
2. Nevoia de hrana si bautura de buna calitate, de temperatura conforila in mediul inconjurator (permanent).
3. Nevoia de aer curat, miscare in aer curat (dupa un
program regulat mai ales in primii ani de viata).
4. Nevoia senzatiei de bine fizic si psihic de viata sanatoasa in general (permanent), intr-un spatiu in care sa se poata misca, fara pericole, sa-si foloseasca vazul auzul, capacitatea de a atinge, de a pipai sau gusta, de a mirosi.
5. Ocazia de a asculta sunete armonioase, cantece,
muzica ( incepand chiar din primele zile de viata).
6. Ocazia de a comunica, de a emite sunete, de a vorbi, de a-si dezvolta limbajul (mai ales dupa 6 luni).
7. Ocazii de a fi zgomotos (de a provoca sunete lovind sau trantind obiecte (mai ales dupa 8 luni).
8. Ocazia de a fi iubitor, tandru si de a fi iubit (dupa 12 luni face gesturi de compatimire, sau mangiie si este fericit daca il imbratisezi).
9. Ocazia de a nu fi de acord, de a nega facand un gest de negare sau de a spune \"nu\" in mod justificat, (dupa 20 luni). De exemplu adresam copilasului o intrebare la care raspunsul corect sa fie \"nu \".Ceva de genul \"are bunica mustata ca bunicul?\"
10. Ocazia de a vedea si a atinge carti, poze, semne-litere, lumea scrisului in general (mai ales dupa 18 luni).
11. Ocazia sa tina in mana creionul, sa mizgaleasca, sa lase semne pe hirtie , sau cu degetul pe geamul aburit, pe zapada(mai ales dupa 18 luni).
12. Ocazia sa imite pe cei din jur, sa faca la fel ca ei (dupa 20 luni)
13. Ocazia de a avea grija de sine si de altii, de a fi ordonat, de a pune si a gasi lucrurile la locul lor, intr-un mediu ordonat, de a imita gesturi de aranjare de ingrijire fata de persoane apropiate sau jucarii (mai ales dupa 24 luni).
14. Ocazia de a fi energic fizic: de a se rostogoli, tari, sau dupa varsta de un an, de a pasi de colo-colo, de a se catara, a sari, a fugi, a pune sau scoate obiecte din sertare sau diverse \"containere\", de a le arunca sau de a le aseza la loc de unde le-a luat (treptat, din ce in ce mai mult dupa 12 luni).
15. Ocazia de a manipula obiecte, de a le simti si intelege, de a le desface din curiozitate, de a le manui, de a le explora inclusiv bagandu-le in gura, observandu-le cu atentie sau incercand sa le \" distruga\" (mai ales dupa 12 luni).
16. Nevoia de a asambla de a construi, creativ (mai ales dupa 20 de luni).
17. Nevoia de a fi incurajat, laudat cand ii reuseste ceva nou, indiferent ce, inclusiv sa foloseasca olita cu succes (treptat, din ce in ce mai mult, mai ales dupa 20 de luni)
18. Ocazia de a-si folosi imaginatia (mai ales dupa 3 ani)
19 Nevoia de a se imprieteni, de a fi sociabil sau gelos, de a fi in centrul atentiei (treptat de la 10 luni, din ce in ce mai mult dupa 20 luni).
20 Ocazia de a intalni, de a cunoaste diferite persoane de felurite varste, care ii starnesc curiozitatea (mai ales dupa 2 ani).
21. Nevoia sa exploreze si sa investigheze spatiul (mai ales dupa ce este sigur pe pozitia sezinda, respectiv pe mers, dupa 8 luni).
22. Ocazia de a denumi obiectele, de a folosi cuvinte respectiv termeni noi (mai ales dupa 2o de luni).
23. Ocazia de a fi competitiv, de a concura (mai ales dupa
3 ani).
24. Ocazia de a aprecia umorul, de a ride, de a se distra (din ce in ce mai mult dupa 10 luni si mai ales dupa 3 ani).
Este foarte important sa observam ca pentru satisfacerea oricareia din aceste trebuinte copilul nu poate fi lasat sa se descurce
singur. Cu atat mai mult este nevoie de prezenta adultului daca are o anumita intarziere in dezvoltare. Lui ii trebuie o persoana apropiata si sigura care sa-l asiste, sa-l provoace, sa-l incurajeze, sa-l ajute, sa-l astepte cu rabdare, sa nu-l grabeasca daca ritmul sau este mai lent si ii sunt necesare dese \"pauze de activitate\", sa se bucure impreuna de incercarile si experientele sale.
O buna parte din aceste nevoi sunt satisfacute prin situatii de joc, in timpul relatiei cu personajul cel mai important din viata copilului mic ; persoana care il ingrijeste (cu mama).
Cu putina fantezie si multa atentie si rabdare, mama poate initia stimularea pornind de la indeplinirea nevoilor naturale pe care bebelusul le are, fie ca este sanatos sau nu. De aceea, si nu in ultimul rand, accentuam cateva trebuinte a caror satisfacere este foarte importanta permanent, mai ales in primii doi ani de viata.
Mama sa fie disponibila, prezenta mereu aproape, zimbitoare, preocupata de starea copilului. Mama sa fie gata sa raspunda prompt, calma, fara pripeala, cu caldura, chiar daca bebelusul tipa. Sa-l ia in brate cu drag nu numai atunci cand plinge. Mama este cea care poate oferi ocazii de a cerceta ce este in jur (obiecte mai mari sau mai mici, chiar oglinda, peretii camerei), care poate incuraja tentativele de explorare, care este acolo imediat ce bebelusul se simte in pericol, gata sa-i aline foamea, setea, sau sa-l adoarma cand e obosit, dar si gata sa se joace cu el daca e treaz. Mama disponibila este un adevarat medicament pentru orice stare de disconfort.
Se intampla din pacate, ca unele mame din diferite motive sa stea linga copil dar cu gandul la altceva. in asemenea situatii mama nu are cum sa-l observe atent si nu intuieste prompt ceea ce doreste bebelusul, nu simte cand el are o anumita intentie, o dorinta, o spaima, o dificultate un disconfort.
Din dragoste pentru copil si din instinct o mama care se
simte in mod firesc la dispozitia copilului isi gaseste timp si multa rabdare pentru el. Rabdarea si timpul petrecut la dispozitia copilului vor fi rasplatite totdeauna. Acordindu-i atentie, il va cunoaste mai bine pe bebelus, va descoperi ce trasaturi il caracterizeaza (care este ritmul lui de veghe -somn, viteza si energia cu care reactioneaza atunci cand ii place sau nu ceea ce i se intampla, pauzele de care are nevoie, tot ce-l bine dispune si ce nu.)
O mama disponibila are siguranta in miscari. Baia, schimbatul scutecelor, imbracarea pentru plimbare sau orice alta activitate conforila pentru bebelus sunt ocazii de colaborare, in care ei doi, mama si copilul traiesc momente de relaxare, dejoaca. Mama disponibila il face pe bebelus fericit. \"Bateria energetica\" a mamei se incarca in contact cu copilul din cauza bucuriei pe care i-o provoaca progresele lui.
Trebuinta de a fi incurajat si laudat, prin cuvinte si gesturi tandre, mangiieri speciale. Aceasta trebuinta este actuala in permanenta, dar mai ales cand bebelusul reuseste pentru prima oara sa faca ceva nou ( de exemplu sa se rostogoleasca de pe spate pe o parte sau pe burta). incurajarea (\" Hai sa vad cum te intorci tu pe burtica?).\" lauda sincera (\"Asa, bravo!\"), incantarea mamei pentru efortul facut de bebelus, reprezinta o rasplata, care cu timpul face ca manifestarea apreciata si dorita de mama sa se repete si sa se perfectioneze. incetul cu incetul bebelusul invata sa-i faca mamei bucurie dupa bucurie. Colaborarea dintre ei doi are nevoie de momente de incurajare reciproca, pentru o armonizare reciproca, pentru o relatie cat mai buna.
Trebuinta de a fi provocat, incitat la actiune. Copilului ii place ca mama sa fie o sursa de noutati. Mama este cea care ii atrage atentia asupra unor obiecte uneori foarte banale ( listele de obiecte utile pentru stimularea diferitelor simturi) sau cu jucarii adecvate varstei. I le aduce la o distanta potrivita ca sa-i fie accesibile, ca sa le poate privi comod, sa le auda cum suna si sa se poata juca cu ele, sa le poata manipula. Chiar si jocul cu degetele, cu parul, cu fata mamei il intereseaza. Copilul tinde sa repete de multe ori actiunile care-i plac sau ii sunt de folos. Doar pasivitatea sau indiferenta mamei nu-i plac .
Tot spatiul si timpul pe care mama il dedica interactiunii de stimulare trebuie sa-i dea copilului senzatia de siguranta, cu rabdare, fara graba.
Pentru bebelus aproape orice devine ceva interesant, \"nemaivazut\". De aceea il fascineaza de exemplu un simplu vas cu boabe de
orez in care se poate scotoci ca sa gasesti jucarioare cufundate intre boabele de orez ( stimularea vizuala si tactila). O ocazie de a provoca la actiune, la straduinta apare ori de cate ori copilul doreste sa \"ajute\" ceva, (de exemplu sa-si dea jos singur caciulita, sosetele, sa tina in mana scutecul curat pana ce mama i-l scoate pe cel murdar, iar mai tirziu, cand va merge pe propriile picioare dorinta sa-si duca singur \"bagajul\"). Arunci trebuie lasat sa ajute, pentru ca efortul pe care-l face conduce la
nasterea increderii in sine, la sentimentul ca este competent sa faca lucrul respectiv.
Nevoia ca mama sa fie inventiva, sa-i prezinte obiectele din jur si chiar felul in care se folosesc cele mai simple, dindu-i bebelusului impresia ca au fost special create pentru el. ( \"Cana. Cana din care tu bei lapte.\" sau \" Periuta. Uite cum te piaptan cu periuta moale.\"). Daca simte ca obiectele sunt pentru el, va invata mai usor sa le foloseasca, sa nu fie neglijent, sa nu le distruga. In diferite locuri din camera, sau de afara, sunt multe lucruri ce ii pot fi aratate. Unele din ele sunt foarte utile pentru exercitiile de stimulare multisenzoriala.
Cand copilasul \"greseste\" (scapa jos, murdareste, sparge, varsa) este bine sa fie inteles cu calm, cu rabdare, acceptat de
mama fara vorbe de repros, iara cearta, fara smucituri sau \"taceri de gheata\". Greselile fac parte din dificilul proces de invatare prin incercari si erori. Copilul certat in asemenea momente va plinge, va refuza sa mai colaboreze. Ca sa evite confruntarea mama trebuie sa fie ingenioasa si sa transforme incidentele in ocazii pentru actiuni de colaborare. Mai ales dupa 2 ani daca am varsat ceva si am murdarit, stergem impreuna, spalam, maturam, curatim impreuna, fara reprosuri, l se pot pune la indemana chiar unelte facute pe masura copilasului ( o maturica, un faras mic), cu care sa imite ce face adultul.
Nevoia ca mama sa-i ofere posibilitatea de a alege, fara sa-i impuna din graba un singur mod de a face ceva . De exemplu la masa sa-l intrebe: \"ce doresti sa mananci: banana, sau mar?\"; sau la imbracare: \"ce bluza ei sa-ti dau: cea albastra sau cea rosie?\"). Din tonul mamei legat de situatie copilasul va incepe sa controleze ceea ce i se intampla. Va fi mai participativ si mai sigur de el, va colabora mai usor cu mama in alte imprejurari in care i se solicita sa faca ceva.
Nevoia ca mama sa comunice cu el, chiar inainte ca el sa stie vorbi. Axe nevoie in permanenta de vocea ei blinda, care ghiceste si comenteaza exact ce simte el (\"acuma esti obosit si ei sa faci nani\", sau \"ti-e fomica. Hai sa-ti dau papa\"). Aceasta voce ii pune cateodata intrebari \"deschise\", largindu-i astfel capacitatea de a-si reaminti sunete, imagini, cuvinte (\"Auzi catelul. Cum face catelul? Ham- ham? Unde-i catelul?). Mama poate chiar sa-i citeasca poezioare, rugaciuni scurte, sau sa-i inventeze povestioare simple cu animale cunoscute de copil (iepurasul, pisicuta, catelusul etc.) care mananca, se spala, merg la plimbare sau dorm la fel cum face el. Copilasul se va supune mai usor ritualurilor zilnice fara sa protesteze.
Nevoia de a avea un obiect sau o jucarie de dormit .Cei
mai multi copilasi doresc un obiect (perinita, capat de cuvertura, jucarie moale, batistuta, suzeta, etc.) pe care simt nevoia sa-l ia in mana, sa-l apropie de nas, sa-l bage in gura, sa-l suga atunci cand sunt pusi sa doarma, sau cand sunt suparati. Asemenea obiecte de care bebelusii sunt foarte atasati nu trebuie indepartate (decat eventual scurt timp, pentru a fi spalate). Ele au un minunat efect calmant. II linistesc. Dupa o perioada,de regula de citiva ani, cand copilul renunta singur la ele este un semn de maturitate emotionala. De asemenea este un semn ca prezenta mamei este destul de reconfortanta in momentele dificile sau inainte de somn, pentru a-l calma.
Nevoia de a avea un loc unde sa pastreze lucrusoarele lut Pentru jucariile care ii sunt mai dragi se poate utiliza un dulapior, o ladita, o sacosa sau o cutie intr-un loc anume, mai ales dupa ce copilul a implinit 18 luni. Daca are unde sa puna si de unde sa ia micile lui proprietati, va avea un sentiment de siguranta, de ordine. Mai tarziu, acest sentiment ii va permite sa fie generos, sa dea si altora din ceea ce are el. Dar trebuie sa avem rabdare: generozitatea copilului se dezvolta treptat, cu timpul. Este important sa vada modelul de comportament generos la altcineva, si sa fie rasplatit el insusi cand se arata generos.
Nevoia de a fi oprit cand este suparat sau agresiv si de a se sta cu el pana se linisteste. Copilului nu-i place ca supararea lui sa dureze, pentru ca este mult mai \"optimist\" decat un adult. De aceea asteapta ca cineva sa-l calmeze si se si lasa calmat. Consideram ca un copil s-a linistit atunci cand reuseste sa asculte ce-i spui. Este important sa-l invatam timpuriu cum sa folosesca cuvintele ca sa spuna ce ea, ce simte. Modelul parintiulor este foarte important si in acest sens.
Cand tinem cont de aceste trebuinte, in completarea listei anterioare, exercitiile de stimulare multisenzoriala se desfasoara
eficient .indeplinirea lor garanteaza ca mama simte cum anume sa faca si ca reuseste sa raspunda in mod constant copilului. Din fericire, instinctul matern ajuta mama in multe situatii de acest gen.
