Prin exercitii de stimulare multisenzoriala se poate interveni psihologic atat la copii cu dezvoltare normala, cat si la copin care prezinta deficite, intarzieri sau dizarmonii in dezvoltare, datorate unor suferinte organice.
De exemplu un copil lent poate fi actit, pentru ca i se starneste interesul pentru ceea ce-l inconjoara. Tot prin stimulare un copil prea vioi sau chiar \"nazuros \" poate fi linistit, armonizat, pentru ca stimularea multisenzoriala ii organizeaza comportamentul, ii pune o anumita ordine in reactii. Din acest motiv spunem ca stimularea multisenzoriala este o tehnica terapeutica prin care se poate interveni in dezvoltare.
Ca tip de interventie psihologica cuprinde urmatorii pasi pe care psihologul specialist in dezvoltare, ii face impreuna cu pacientul si mama sa, dupa ce pacientul a fost consultat de neurologul pediatru:
1. Eluarea in prezenta mamei a nivelului de dezvoltare senzoriala, cogniti si comportamentala a copilului. Acest pas reprezinta un proces de strangere a informatiilor despre copil chiar la inceput, in momentul luarii lui in evidenta, dar si ulterior, la interle de 2-3 luni. Informatiile de care are nevoie psihologul sunt:
a) de la mama despre ceea ce bebelusul stie sa faca (pentru ca mama vede, obser multe amanunte din felul caracteristic de a se comporta al copilului in cele mai diferite situatii);
bi.informatii statistice (areaperformantelor copilului eluat cu standardele prezute in scalele de dezvoltare amintite la cap II); c).informatii din obserrea directa de catre psiholog
a comportamentului bebelusului in diferite situatii (diverse interactiuni cu mama in timp ce il ingrijeste sau din jocul direct cu bebelusul, care, departe de a fi un timp pierdut, este calea cea mai sigura de a-l aprecia corect).
d).pentru psiholog mai conteaza sa afle de la mama care sunt grijile, parerile, preocuparile ei in legatura cu copilul, ce progrese asteapta de la el. ce i se pare mai important sub aspectul evolutiei
lui.
2. Elaborarea ului individual. Acest lucru se face tot in prezenta mamei si, in mare masura pe baza informatiilor primite de la ea. Se silesc directiile in care copilul are nevoie de progres functional, pe baza achizitiilor deja existente, domeniile in care se obser deficite, strategiile de urmat (ordinea metodelor si instrumentelor de lucru). Toate trebuie apreciate in functie de temperamentul si starea generala a copilului. In cazul copilului normal dezvoltat exercitiile urmaresc doar intarirea abilitatilor existente, a performantelor pe care copilul Ie are deja. Psihologul construi programul de interventie multisenzoriala si acorda sfaturile necesare mamei. in final beneficiarul acestor sfaturi fi copilul, care se dezvolta si mama, pe care, progresele lui o incurajeaza.
3. Instruirea mamei. in primul rand i se demonstreaza fiecare exercitiu, este ajutata sa observe miscarile sau particularitatile copilului, i se explica utilitatea exercitiilor, materialele cu care se realizeaza. Mama este incurajata sa lucreze in fata psihologului, la nevoie este corectata, pina se antreneaza. Urmeaza sa aplice singura acasa cele intate, o perioada de timp determinata (timp de 1-3 luni).
4. Reeluarea ulterioara. Revizuirea urilor de interventie, este totdeauna rodul unei colaborari complexe intre membrii echipei formata din medic, psiholog, kinetoterapeut. La anumite interle presilite, programul individual trebuie rediscutat si modificat, in sensul adaugarii de noi tinte, de noi strategii in locul celor deja atinse. Este foarte folositor ca mama sa recunoasca ceea ce nu intelege in legatura cu rezultatul eluarii sau reeluarii copilului.
De obicei medicul neuropediatru este cel care monitorizeaza cazul daca problemele de dezvoltare au o baza medicala, organica. In conditiile in care copilul nu are asemenea probleme, psihologul specialist in dezvoltare poate fi responsabilul de caz silind ritmul si continutul interventiei pentru stimulare multisenzoriala. El ajuta mama sa cistige deprinderile necesare pentru a-si ajuta copilul sa-si consolideze achizitiile si sa faca progrese in continuare.
