Pornind de la prezumtia ca o boala cronica va crea noi dimensiuni si coordonate in existenta unui individ, va propun sa identificam procesul pe care il parcurge acesta pentru formarea noii identitati.
Impactul pe care diagnosticarea, evolutia si controlul unei boli cronice il au asupra individului este extrem de complex si depinde de foarte multi factori ce tin in principal de personalitatea intrinseca si extrinseca a acestuia. Prin termenul de personalitate intrinseca desemnez acele trasaturi psiho-emotionale nati, instinctuale, ce constituie esenta individului si sunt definitorii pentru modul in care acesta gandeste, simte si reactioneaza, fiind extrem de greu sau imposibil de influentat. Aici as incadra de exemplu locusul de control.\" Termenul de personalitate extrinseca defineste acele trasaturi, stari, sau conceptii ale individului, formate in timp si rezultate din influenta factorilor externi de mediu, cum ar fi de exemplu cultura, miturile, cunostintele, educatia generala, educatia profesionala, statusul social, economic. Aici ar putea fi incadrate conceptul de sanatate, modul de exprimare a emotiilor, a sentimentelor, reprezentarea mentala a bolii, modui de reactie in dirse situatii.
Asa cum a fost mentionat in modulele anterioare, acceptarea de catre o persoana a unei boli cronice si formarea unui nou modus vindi\" sunt puternic influentate de personalitatea acesteia si sunt rezultatul unui proces de auto-confruntare si re-formare, care strabate mai multe etape: soc, negare, revolta, minimalizare sau tendinta la compromisuri terapeutice, tristete si in final acceptare. Ir. etapa de acceptare se resileste echilibrul emotional, ceea ce permte dezvoltarea de atitudini si comportamente poziti, respectiv motivarea persoanei pentru auto-control si asumarea acestuia. In unele situatii, procesul formativ nu se finalizeaza prir. acceptare ci prin resemnare, caz in care mecanismele proiecti esueaza si persoana se abandoneaza\" in totalitate in grija echipei medicale, fata de care devine dependenta ca element pasiv. Exista si situatii de pseudoacceptare, in care, in mod voluntar, persoanele refuza sa admita ca sufera de o boala cronica, ascunzand acest fapt celor din jur.\'\"
Alaturi de acceptarea\" bolii, ca element de baza in construirea si mentinerea relatiei optime medic-pacient\", schimbarea\" este un alt aspect important de care trebuie sa tinem cont in practica zilnica si in relatiile noastre profesionale. Managementul clinic al bolilor cronice, asa cum este sindromul meolic,
diabetul zaharat tip 2, presupune modificari comportamentale de durata, in sensul optimizarii stilului de viata, autocontrolului, auto-administrarii medicatiei. Cu alte cuvinte presupune schimbare\", de atitudine, de stil de viata de obiceiuri, de comportament. Desi aceste schimbari s-au dodit necesare si benefice in managementul clinic, implementarea si mentinerea lor nu decurge ca o consecinta logica, imediata si absoluta, ci este rezultatul unui proces formativ, siadializat si complex influentat. Desfasurarea acestui proces se intinde pe perioade mai mult sau mai putin extinse ca timp.
Stadiile schimbarii, asa cum au fost descrise de Prochaska, se refera la diferitele niluri de implicare motivationala pe care le arc o persoana pentru un anumit comportament specific. Aceste stadii sunt.
Stadiul precontemplarii, in care persoana nu-si pune problema nici unei schimbari, fiind deci putin probabil sa initieze vreo actiune in viitorul apropiat. in conceptia persoanei, schimbarea ar aa mult mai multe dezavantaje decat avantaje. Cati dintre pacientii nostri, nu se arata dezinteresati\" de recomandarile noastre de dieta, spunandu-ne de cand ma stiu tatal meu a mancat carne de porc si nu patii nimic.\'\" Acest stadiu se poate datora neinformarii, dezinformarii, necunoasterii si, daca ne gandim la procesul acceptarii, corespunde primelor faze ale acestuia. Neconsiderand posibilitatea ca pacientii sa se situeze in acest stadiu, putem, in mod gresit, sa-j etichetam ca fiind reluctanti, nemotivati sau chiar lipsiti de vointa. In realitate, este posibil ca modul de abordare si programele de educatie sa nu fie adaptate persoanelor aflate in acest stadiu.
» Stadiul contemplarii, in care persoanele devin constiente de beneficiile schimbarii si formuleaza intentia ca in viitorul apropiat (6 luni) sa opereze schimbari. Multi raman in acest stadiu pentru o foarte lunga perioada de timp, nefiind pregatiti pentru programele de educatie tipice, de implicare imediata in actiune.
» Stadiul de pregatire, in care persoanele sunt pregatite pentru actiune, de obicei aceasta urmand intr-o perioada de timp imediat urmatoare. Au deja un de actiune si sunt constienti de balanta costuri/beneficii. Sunt persoanele potrivite pentru interntiile clasice de educatie, de tip actiune.
» Stadiul de actiune, in care persoanele au facut deja anumite modificari in comportamentul lor. Esentiala in acest stadiu este prenirea recaderilor.
» Stadiul de mentinere, in care se mentin schimbarile cel putin sase luni si persoanele sunt increzatoare in capacitatile lor de a face fata si pregatite sa previna entualele recaderi.
Modelul stadiilor de schimbare\" este util pentru intelegerea si predictia intentiei de schimbare.
Modul de abordare a persoanei si modul in care este condus managementul clinic, inclusiv procesul de educatie terapeutica, depind in foarte mare masura de aceasta stadializare a schimbarii. De aceea, in practica este importanta evaluarea stadiului pentru fiecare din comportamentele tinta, silite anterior cu pacientul si adaptarea interntiei in functie de acesta. Trebuie sa fim artizati de faptul ca, aceeasi persoana, se poate afla in stadii diferite pentru dirse comportamente. De exemplu, se poate afla in stadiul de actiune in ceei ce priste alimentatia, dar in stadiul de precontemplare in ceea ce prists exercitiul fizic.
