» Este de cele mai multe ori complexa, pentru a interfera cat mai multe din mecanismele etiopatogenice; trebuie adaptata permanent in functie de fazele evoluti ale bolii;
Este continua si necesara pentru supravietuire sau asigurarea
unei stari confortabile;
Se realizeaza in principal in conditii de ambulator, ceea ce
presupune o buna organizare a retelei medicale in acest sens;
Presupune de cele mai multe ori costuri mari, atat pentru
monitorizare cal si pentru control, atat pentru persoana cat si
pentru sistemul sanitar si necesita implicarea dirselor
departamente de sanatate, economice, politice;
Impune implicarea si participarea efectiva a persoanei la
managementul clinic;
» Necesita dezvoltarea unei relatii echipa medicala-pacient\" bazata pe respect reciproc, care sa permita o colaborare optima si indelungata.
Persoana cu boala cronica ar trebui:
» Sa accepte acest diagnostic. Acceptarea unei boli cronice reprezinta un proces indelungat de maturizare. Acest proces presupune, in primul rand, acceptarea de catre persoana in cauza a ideii ca vindecarea nu este posibila si, in al doilea rand, ca un bun control asupra bolii se asociaza cu cresterea sperantei de viata si a calitatii acesteia.
» Sa doreasca si sa poata sa-si controleze boala, prin modificari ale stilului de viata, prin auto-administrarea tratamentului si prin auto-observare;
» Sa fie in permanenta legatura cu echipa medicala de ingrijire.
Echipa medicala de ingrijire trebuie:
» Sa accepte faptul ca un management clinic complex poate controla boala;
» Sa asigure un program complex de monitorizare a evolutiei bolii, de screening si depistare a complicatiilor;
» Sa intervina in fazele sau enimentele acute ce pot apare in evolutia bolii;
» Sa asigure informarea si instruirea persoanei pentru implicarea eficienta a acesteia in managementul clinic;
» Sa asigure suport psihologic si social.
Echipa medicala este definita ca fiind un grup de persoane care isi propune un scop si obiecti comune, determinate de o anume necesitate, la realizarea carora contributia fiecarei persoane, in concordanta cu competenta si pregatirea specifica si intr-un cadru coordonat si de colaborare, este importanta. Maniera si gradul acestei cooperari depinde de necesitatea si resursele fiecarei societati.
In comparatie cu acesi model al bolii cronice, boala acuta sau episoadele acute se pot defini prin urmatoarele caracteristici:
» Debut rapid, cu simptomatologie semnificativa si de obicei specifica;
» Necesita diagnostic si interntie rapide, de cele mai multe ori in conditii de spitalizare;
» Interntia terapeutica este indreptata spre vindecare sau limitarea la maxim a patologiei acute;
» Tratamentul presupune implicarea majoritara a echipei medicale, persoana in cauza avand o contributie redusa, fara a fi neaparat necesara construirea unei relatii de concordanta si de durata;
» Persoana cu boala acuta are nevoie si doreste rezolvarea si ameliorarea simptomatologiei, care de cele mai multe ori o impiedica sa-si desfasoare activitatea zilnica obisnuita;
» Odata rezolvata boala acuta, satisfactia persoanei si a echipei medicale sunt maxime, pentru ca, trebuie sa recunoastem Bolnavul este mai recunoscator doctoriei care-I vindeca decat sfatului care-l fereste de boala\" (Vicente Espinel)
Diferentele existente intre modelul bolii cronice si cel al bolii acute se concretizeaza, din punct de dere practic, in modul de abordare. Astfel, modelul biomedical, inchis, este specific abordarii bolii acute, in timp ce, modelul integrarii globale (biomedical, pedagogic si psiho-social), deschis, se aplica bolilor cronice. In acest model complex, alaturi de implicatiile biomedicale, dezvoltarea unui cadru de comunicare cu pacientul este absolut necesara. in elul I este prezentat succint modul in care este privita si abordata boala, conform celor doua modele de abordare.
ativ cu boala acuta, in boala cronica rolul echipei medicale se modifica intr-o oarecare masura, in sensul ca de la o implicare directa in primul caz, se trece la o participare indirecta, de coordonare, prin delegarea responsabilitatii ingrijirii catre persoana in cauza. Aceeasi schimbare de roluri se produce si in cazul pacientilor, din rolul pasiv pe care acestia il au in timpul ingrijirii unei boli acute, in cazul unei boli cronice ei trebuie sa devina managerii propriei boli. Daca intr-o boala acuta, familia este informata de catre medici despre starea pacientului, intr-o boala cronica, familia trebuie instruita pentru a colabora in managementul bolii. Tratamentul unei boli acute poate fi de cele mai multe ori codificat si iranspus intr-un algoritm de aplicare in practica, fata de tratamentul in cazul bolii cronice, care trebuie sa tina cont, alaturi de latura pur medicala si de alte aspecte, care in final sa ajute pacientul sa-si redobandeasca increderea in sine si resursele necesare controlului de durata.\'7\'
Pentru a aborda boala cronica de maniera prezentata anterior, personalul medical implicat trebuie sa fie format si antrenat in acest sens, pentru ca la randul lui sa organizeze cadrul de aplicare al managementului clinic. Astfel s-a dezvoltat modelul asistentei cronice, model ce se bazeaza pe trei dimensiuni: comunitatea, sistemul sanitar si organizatia furnizoare. Componentele principale ale acestui model sunt:(S)
» Comunitatea, care incurajeaza pacientii sa participe la programe comunitare eficiente;
» Organizarea asistentei medicale de calitate;
» Sprijinirea autoingrijirii;
» Asigurarea sistemului de livrare a asistentei clinice eficiente si spijinirea autoingrijirii, prin definirea rolurilor intre membrii echipei;
» Suportul decizional, ce promoaza asistenta clinica pe baza evidentelor;
» Sistemele de informare clinica, ce organizeaza datele populationale si despre pacienti, pentru a facilita asistenta eficienta.
Aplicarea in Statele Unite ale Americii a unor astfel de modele ale ingrijirii cronice in diabet, a demonstrat efecte poziti.1
