Problema adaptarii la o situatie noua, neplacuta si nedorita.
Variatele tipuri de reactii psihologice la boala au fost studiate si descrise de diversi autori. Vom prezenta in continuare reactiile emotionale cel mai frecvent intalnite, in ordinea cronologica a manifestarii lor dupa diagnostic: negarea bolii, relta, frica si hipervigilenta, negocierea, tristetea si, in final, acceptarea. Trebuie precizat ca nu toate persoanele trec obligatoriu prin toata aceasta succesiune de reactii. Mai mult decat atat, unele persoane nu trec\" deloc de o reactie sau alta, in aceste situatii adaptarea emotionala si comportamentala la boala putand fi compromisa pe termen lung.
Negarea este una din cele mai frecvente reactii de aparare la aflarea diagnosticului unei boli cronice. (\" Va suna familiar aceste afirmatii : Nu e adevarat\", Numi se intampla mie toate astea\", E o greseala\", S-au incurcat analizele la laborator\" ? Cu siguranta le-ati auzit de nenumarate ori, si poate ati gandit ca persoana care le spunea este fie inconstienta\", fie stresata\", fie pur si simplu ati considerat ca, in timp, se va obisnui cu ideea\". Nu ati gresii prea mult nici intr-un caz, nici in altul, aceste afirmatii sunt exprimarea verbala a unei reactii de aparare. Termenul de negare desemneaza toate acele proceduri mentale care impiedica formarea unei reprezentari mentale a situatiei/evenimentului traumatizant.{2) Daca situatia traumatizanta este diagnosticarea unei boli cronice, atunci implicarea responsabila in tratament, atat de necesara pentru un bun control al bolii, va fi impiedicata atata timp cat persoana foloseste acest tip de mecanism de aparare. Cu toate acestea, negarea in sine nu este buna sau rea, ci consecintele negative care pot rezulta din negarea diagnosticului simt cele care ar trebui sa ne preocupe. Negarea, ca mecanism de aparare, poate fi chiar pozitiva, deoarece previne o suprasolicitare emotionala, permitand accesul gradat al informatiilor traumatizante, conform capacitatilor si resurselor persoanei de a le face fata. Ne putem imagina negarea defensiva ca un portar angajat la concertul unei trupe celebre, care previne inghesuiala traumatizanta la intrarea in sala de concerte prin faptul ca obliga persoanele sa intre pe rand, ca ele sa-si poata gasi Ioc adecvat in sala si in timp util. Negarea poate fi insa negativa atunci cand impiedica pe termen lung formarea unei reprezentari mentale a bolii, si consecutiv implicarea persoanei in tratament. Aparent, persoana poate parea echilibrata emotional, chiar nepasatoare, dar aceasta reactie poate avea doua explicatii: fie persoana nu cunoaste nimic despre complicatiile bolii cu care se confrunta, si atunci nu are de ce sa se ingrijoreze, fie reactia de nepasare este rezultatul negarii defensive. In acest ultim caz, a lasa timpul sa rezolve problema nu este o strategie terapeutica de mare succes. Evident, persoana are neie de timp pentru a se adapta, dar timpul nu este garantia rezolvarii. De multe ori, persoanele raman in aceasta faza de negare si, cu toate ca, aparent, sunt cooperante si bineitoare, aderenta ulterioara la tratament este minima. De aceea este necesara depistarea acestui mecanism de aparare si oferirea suportului emotional pentru o mai buna acceptare a bolii.
Ce e de facut in privinta negarii defensive?
Daca ne gandim ca aceste persoane folosesc negarea ca mecanism de aparare, trebuie sa ne punem intrebarea de ce anume le este frica si ce strategii alternative le putem oferi pentru a face fata temerilor. Cele mai comune temeri provin din reprezentarea bolii ca necesitand schimbari radicale si imposibil de atins in stilul de viata, sau din imaginarea unor consecinte dezastruoase si incontrolabile asupra vietii personale. De multe ori, modurile de a vedea\" boala sunt influentate de experienta neplacuta cu acea boala a unui membru al familiei sau un alt apropiat. Aceste ingrijorari trebuie adresate direct, prin intrebari deschise si oferirea suportului emotional si informational adecvat. Este o greseala sa incercam sa minimalizam situatia {ex: aveti doar o forma usoara de diabet\"). in acest caz persoana poate sa-si formeze o reprezentare mentala a bolii ca fiind neimportanta, si deci nu are rost sa se preocupe prea mult de ea. Pe de alta parte, prin abordarea dramatica a bolii (ex: de azi inainte va trebui sa schimbati toate aspectele vietii dumneaastra\") persoana se poate simti neajutorata si incapabila sa faca fata acestei situatii, in acest fel implicarea responsabila si eficienta in tratament fiind foarte putin probabila.
Pentru e evita efectele nedorite ale negarii, persoanele care tocmai afla ca sufera de o boala cronica trebuie sa primeasca informatii adecvate cu privire la boala lor, si oferite secvential, in functie de neile lor si stilul de invatare propriu.
Furia si relta sunt reactii destul de frecvent intalnite atunci cand cineva afla ca sufera de o boala care nu se va vindeca niciodata. De ce tocmai eu?\" poate fi una din exprimarile verbale ale acestei relte, deseori insuficient luata in considerare de cei care se ocupa cu ingrijirea persoanei. Cu toate ca relta este mai spectaculoasa\" din punct de vedere emotional, este totusi primul semn ca persoana a integrat informatiile cu privire la boala si si-a format deja o reprezentare asupra caracterului cronic al acesteia. Cu toate acestea, atunci cand avem de-a face cu o persoana furioasa si reltata, trebuie sa avem in vedere ca, daca nu suntem eficienti in a reduce aceasta relta, in timp ea poate duce la dezltarea depresiei, o emotie cu repercusiuni mult mai grave asupra calitatii vietii persoanei si asupra elutiei bolii de care sufera.
