Se stie ca in Europa se practica un fel de terapie prin presiune inca din secolul al XlV-lea. intr-adevar, in secolele al XV-lea si al XVI-lea au fost scrise si publicate mai multe carti in domeniu. in anii 1890, Sir Henry Head din Londra a intreprins mai multe cercetari asupra a ceea ce el numea zonele capului\". Acestea erau zone de piele legate prin tesuturi nervoase de organele bolna si care erau foarte sensibile la atingere.
Este posibil ca prima persoana care a aplicat
masajul zonelor reflexe sa fi fost dr. Alfons Cornelius. in jurul anului 1893, o infectie 1-a determinat sa urmeze un curs de masaj. Si-a dat seama ca masarea anumitor regiuni ale corpului aa un puternic efect de ameliorare a starii sale. Dupa ce s-a insanatosit pe deplin, si-a continuat cercetarea.
Desi la sfarsitul secolului al XVIII-lea multi erau familiarizati cu sau interesati de anumite forme de terapie a zonelor sau a punctelor de presiune, teoria terapiei moderne a zonelor s-a dezvoltat numai la inceputul acestui secol. Dr. William Fitzgerald a inglobat toate informatiile in cercetarile sale, studiind cu mare interes tehnicile abordate de un doctor din Viena, tehnici de tratare a anumitor afectiuni prin puncte de presiune.
Dr. Fitzgerald si-a inceput propriile cercetari in domeniu in timp ce era directorul Spitalului Hartford din Connecticut, pentru urechi, nas si gat. Primul aspect pe care 1-a descoperit a fost ca aplicarea unei presiuni constante asupra degetelor de la maini crea un efect anestezic asupra palmei, bratului, umarului, gatului si fetei de pe aceeasi parte a corpului. Cu ajutorul acestui efect de amortire, doctorul a putut efectua unele mici operatii asupra zonelor respecti.
Apoi a descoperit ca organismul se putea imparti in 10 zone rticale, de la cap la degetele de la picioare, care corespundeau celor 10 degete de la maini si celor 10 degete de la picioare. Aplicarea presiunii asupra anumitor degete afecta parti ale corpului care faceau parte din zonele corespunzatoare.
Urmatorul fragment din sectiunea Zone Therapy scrisa de dr. Fitzgerald si dr. Edwin Bowers, publicata in anul 1917, explica modul in care Fitzgerald a descoperit si si-a formulat teoriile:
Am descoperit accidental ca aplicarea unei presiuni cu ajulorul unei probe cu vata la capat asupra marginii mucocutanate a nasului aa un efect anestezic, ca si cum ar fi fost aplicata o solutie de cocaina. Apoi am descoperit ca existau multe puncte in nas, gura, gat si pe ambele parti ale limbii care, daca erau apasate cu putere, desen-sibilizau anumite zone de simt. De asemenea, am aflat ca presiunea exercitata asupra oricarei proeminente a corpului, asupra mainilor, picioarelor sau articulatiilor, dadea aceleasi rezultate caracteristice de eliberare a durerii. Am mai descoperit ca, o data cu indepartarea durerii, afectiunea care produce durerea este de cele mai multe ori vindecata. Acest lucru m-a ajutat la cartografierea\" dirselor zone si a conexiunilor corespunzatoare, precum si la observarea afectiunilor pe care acestea le influenteaza. Am denumii aceasta stiinta terapia zonelor\".
In 1915, dr. Edwin Bowers, colegul doctorului Fitzgerald, a scris un articol pentru Erybody \'s Magazine, intitulat Strange-te de degete sa scapi de durerea de masele! \". Articolul a starnit o mare curiozitate si multi au inceput sa se intereseze de terapia zonelor. Doctorii se confruntau deseori cu scepticismul medicilor colegi si, daca acestia erau destul de curajosi, uneori isi demonstrau teoriile. Anesteziau o zona a fetei scepticului aplicand o presiune asupra degetului corespunzator, si apoi intepau pielea cu un ac, ceea ce-l transforma imediat pe sceptic in adept.
