Medicina in aceasta zona a Orientului Apropiat s-a dezvoltat sub influentele socio-politice ale celor trei populatii (sau popoare) ce s-au asezat in \"TARA DINTRE FLUVII\" (Tigru si Eufrat), cum era numita tara de catre autohtoni, numele de MESOPOTAMIA (Tara de mijloc) fiind atribuit ulterior de catre greci.
Populatiile la care ne referim, in ordinea venirii lor pe acest pamant binecuntat, au fost:
1. SUMERIENII (probabil de origine indoeuropeana) descinsi din nord la inceputul mileniului 4 i.e.n. si in urma diluviului din 3600 i.c.n.;
2 ARCADIENII (BABILONIENII), de origine semita, veniti la inceputul mileniului 3 i.c.n.; si in cele din urma
3. ASIRIENII, care s-au ridicat la rangul de mare putere politica in secolele 14-l1 i.c.n.
Toate aceste populatii considerau MEDICINA CA O STIINTA, EXACTA, bazata pe obserrea simptomclor. pe analiza loului clinic si a evolutiei bolii, netrecand cu vederea diagnosticul diferential.
Mediul in care s-a dezvoltat aceasta MEDICINA, nu a fost \"\'salbatec\", chiar daca faptele la care ne referim ne duc inapoi cu 5-6000 de ani. Orasele lor aveau cladiri mari, smaltuite, uneori cu 2-3 etaje. Celebre erau gradinile din Babilon, ce demonstrau mult spirit artistic si o deosebita aplecare spre frumos si, totodata, multa sensibilitate.
La aceste minuni de estetica se adaugau aderatele opere de arta intruchipate prin PALATUL REGAL din MARY, SALA TRONULUI, intinsa pe 50 de metri de la intrare pana la treptele pe care trebuia sa paseasca regele, precum si deosebitele STATUI DE DIODORIT NEGRU,Incrustate cu argint, inchinate ZEITEI GULA la sfarsitul mileniului 3 i.e.n. in ceea ce priveste apogeul culturii mesopotamiene, nu putem trece cu vederea ca PRIMA SCRIERE DE PE PA,MA,NT, la inceput cu caracter pictografic, apoi cuneiform, s-a gasit in tezaurele arheologice din aceasta tara. O deosebit de mare curiozitate a istoriei face ca in contemporaneitate cu aceasta scriere, deci de acum 5000 de ani, sa apara la TA,RTA,RIA (Alba), in tara noastra, lite de lut ars cu AZNSEMNE pictografice asemanatoare cu cele descoperite la URUK-WARKA din Mesopotamia inferioara. Incontesil, in antichitate era o intensa comunicare intre culturi, in toate domeniile, tehnice, artistice si MEDICALE.
MEDICINA mesopotamiana, la inceput empirica, s-a desprins destul de greu de diferitele curente nestiintifice ale \"vindecatorilor\" traditionali. Cu toate acestea, a ramas influentata de aceste curente prin: talmacitorii de vise, prin horoscoape si amulete. Acestora li s-au adaugat ASTROLOGII, care cautau corelatii intre schimbarile periodice din natura si starea fizica si psihica a bolnavilor, in raport cu asezarea stelelor sau a etelor etc, silind prin aceste coordonate prognosticul bolii, evolutia ei si viitorul bolnavului. REPETITIA unor fenomene din natura a dus la aparitia unor GHICITORI AI PERIODICITA,TII ACESTOR FENOMENE si al modului cum influenteaza ele fiinta umana. Nu trebuie trecut cu vederea, de asemenea, rolul FIZIONOMISTILOR (PHISIONOMOS), care s-au impus din ce in ce mai mult.
Din cele mai vechi timpuri, inspectia fizionomica. actuala si in zilele noastre, a constituit o importanta latura a examinarii medicale. Examinarea riguroasa a aspectului bolnavului a stat la baza investigatiilor medicale din cele mai vechi timpuri.
Controlul amplu al aspectului fizic, psihic si al gandirii bolnavului a pus bazele PSIHANALIZEI de mai tarziu. in Mesopotamia, bolnavii erau supusi unui sondaj amanuntit printr-un prealabil INTEROGATORIU privind intreaga viata interioara, a raportului dintre CONSTIENT, INCONSTIENT si SUBCONSTIENT.
O alta latura de cercetare de mare importanta in medicina nesopotamiana a fost ANALOGIA intre diferiti bolnavi in raport cu stadiul de evolutie a bolii, analogia dintre diverse boli, dintre suferinta diferitelor rste, dintre suferintele omului si ale lumii animale, vegetale etc. si chiar tnalogii cu starea factorilor climatici si, in general, de mediu. S-a silit in icest fel o aderata medicina anamnestica (informationala).
Treptat, MEDICINA s-a desprins de activitatea \"vindecatorilor\", conform Codului lui HAMURABI (1728 - 1686 i.e.n.). Acest cod, care acorda medicului o inalta consideratie, labila, de altfel, in tot orientul, socoteste meseria vracior, deci a vindecatorilor, drept o meserie aparte, supusa unei jurisdictii speciale si and alte tarife pecuniare.
AZNVA,TA,MA,NTUL MEDICAL de la inceput nu a avut caracter empiric, dezorganizat, nestiintific, nccontrolat, ramas in urma fata de evolutia stiintei si a scrisului. Astfel, cea mai veche scriere din lume, din mileniul 3 i.e.n., consemnata in limba sumeriana, pe lite de lut gasite in localitatea NIPPUR, contine multiple si loroase texte MEDICALE. De altcfel, in acest oras stravechi s-a infiintat si PRIMA SCOALA, MEDICALA,, patronata de zeita GULA.
Tot in acel timp, si anume catre sfarsitul mileniului 3 i.e.n., au aparut in Mesopotamia numeroase texte privind TRATAMENTUL MEDICAL ce subliniaza importanta terapeuticii, in general, si a fiecarui medicament in parte din cele 150 urmarite cu multa asiduitate.
De altfel, AZNDREPTARELE TERAPEUTICE, elaborate de medicii mesopotamieni, n-au fost de ordinul raritatilor. A existat chiar tendinta de a se realiza aderate FARMACOPEI, cuprinzand diverse te si riate produse minerale.
Textele medicale aparute intre anul 3000 si 2100 i.e.n. abunda de nenumarate FORME MEDICAMENTOASE, ca de exemplu: diferite UNCTII, LOTIUNI, CATAPLASME, la care se adauga BA,ILE MEDICAMENTOASE LOCALE.
Se subliniaza actiunea benefica a CARBON AXULUI DE CALCIU si a SILICATILOR extrasi din carapacea de broasca testoasa in bolile gastrice. Nu putem trece cu vederea ca SILICATII si CARBONATII,
ca si CALCIUL, reprezinta si azi principii
minerale cu real efect in maladia ulceroasa.
Pentru a putea mai precis diferentia activitatea medicala de cea a vracilor, se infiinteaza la sfarsitul mileniului 3 i.e.n. prima \"Corporatie de prezicatori si vindecatori\", numita ASU, in scopul ca aceasta activitate sa se desfasoare intr-un cadru organizat, fara a conturba activitatea propriu-zisa medicala prin eventuale suprapuneri.
Prin aceasta masura se intareste si mai mult diferentierea. Medicina si magia fiind considerate complet distincte in tot timpul dezvoltarii statului mesopotamian.
MILENIUL 2 i.e.n. debuteaza cu aparitia primului TRATAT privind morfologia anatomica a CORPULUI ANIMAL, facandu-se, totodata, diferite analogii cu constitutia si rolul organelor interne umane. Acest tratat abunda de un numar foarte marc de obsertii, peste 10.000. obtinute prin disectii precis executate si minutioase. Natural ca animalele cran sacrificate, dar prin aceste masuri s-au obtinut nenumarate date privind anatomia si functionalitatea corpului uman.
Anul 1800 i.e.n.se inscrie in memoria medicala prin aparitia unui \"TRATAT UNITAR DE BOLI UMANE\" in genul CORPUSULUI LUI HIPOCRATE, compus din 40 de module si 5 sectiuni, in care sunt tratate amanuntit simptomele bolilor, etiologia, diagnosticul pozitiv si diferential si prognosticul diferitelor maladii. Aceste maladii erau clasate dupa regiunile afectate ale corpului, dupa sex, dupa rsta, dupa vechime, dupa starea generala a bolnavului etc. Astfel, sunt descrise cu multa exactitate bolile cauzate de paraziti,
litiaza cala, litiaza reanala, hematuriilc, trahoma, icterele, otitele, hepatitele, hipovitaminoza A si complicatiile ei oftalmologice, scorbutul, boala Beri-beri,
febra tifoida, bolile aparatului respirator, boli hepatice, lepra lepromatoasa, lepra tuberculoasa, diferitele psihoze, fobii si alte 70 de tipuri de anxietati, comportari obsesionale, malformatii congenitale, boli venerice si boli ale organelor genitale. Tot aici sunt trecute si unele tratamente revuisivc, sudorificc, astringente, vomitive etc.
In general vorbind, tratamentele erau foarte riate. Astfel, numai pentru icter existau 31 de modalitati terapeutice, fiecare de alt fel, deci distincte.
Tratamentul otologic avea metode speciale pentru fiecare manifestare morbida. intr-un fel se tratau durerile urecii, in alt fel supuratiilc, folosindu-se diverse instilatii si riate tamponari uleioase.
La fel, in oftalmologie se aplicau multiple feluri de unguente, ca si bai oculare cu diverse decocturi si infuzii.
Grija deosebita privind sanatatea supusilor civili si militari din Mesopotamia reiese si din ARHIVRLR \"MARY\" ale regalitatii babilonicne. insusi HAMURABI, prin Codul sau celebru, redactat in secolul al 18-lea i.e.n., se ocupa nu numai de starea de sanatate a supusilor, ci si de REMUNERAREA ce ie revenea medicilor pentru serviciile acordate bolnavilor. Astfel, un medic pentru o operatie vitala trebuia sa fie retribuit cu 10 SICLI in cazul unor bolnavi din clasa superioara, cu 5 \"sicii\" pentru clasa mijlocie si cu 2 \"sicii\" pentru clasa de jos. Notam ca un siclu avea loarea a 8 grame de argint.
TRATAMENTELE CHIRURGICALE mai frecvent aplicate cuprindeau: incizii ale abceselor mai des localizate la nivelul ficatului, punctii pentru pleurezii purulente, chiuretaje profunde a unor
ulcere infectate, interventii de tip cezariana pentru nasteri cu risc crescut, trepanatii craniene in tumori,
hemoragii si corpuri straine patrunse prin strapungeri ale testei si ale meningelui, ca si operatii foarte pretentioase de cataracta. Constient de rietatea si importanta diferitelor operatii, HAMURABI, prin codul sau, silea loarea remunerati a diferitelor operatii. De exemplu, operatia pe ochi se efectua la un pret ce ria intre 10, 5 si 2 sicii, in raport cu clasa sociala din care provenea bolnavul.
Cu toate ca manoperele medicale dovedeau o precizie surprinzatoare si erau efectuate cu mult simt de raspundere, esecurile mortale erau deosebit de ASPRU PEDEPSITE (cu taierea degetelor sau chiar a mainii operatorului).
ETIOLOGIA SI PATOGENIA bolilor in mintea medicilor din acel timp era inca destul de tulbure. Rolul PA,CATULUI (SHERTU), a
\"impuritatii bolnavului\" fiind considerat multe milenii ca o cauza dominanta. Cu toate acestea, erau admisi ca dcclansanti si factori de mediu ca: frigul, praful inhalat, seceta, insolatiile, miasmele, prezenta insectelor si chiar cea a serpilor. De asemenea, se considera drept sacrilegiu consumul APEI CARE NU A FOST FILTRATA, in prealabil.
Ideea predispozitiei EREDITARE, ca si a transmisiilor congenitale de malformatii, a fost in mod unanim acceptata.
Intr-p lume supusa aprig ordinei de stat, medicii incurajau MONOGAMIA, NATALITATEA si repudierea sotiei de catre sot in cazul ca nu avea copii.In consecinta, cultul ZEITEI MAMA,, a zeitei FERTILITA,TII, era la cel mai inalt nivel de stima si apreciere!
Dupa cum am mai spus, la inceputul mileniului 3 puterea politica in Mesopotamia a fost, treptat, luata de catre BABILONIENI. Extrem de religiosi, acestia au instaurat o deplina domnie spirituala a supranaturalului. Babilonul cunoscand nu mai putin de 2500 de zei. Cu toate acestea, in epopeea GHILGAMES, in poemul \"DREPTUL MEU\", autorul nu se abtine sa concluzioneze ca: \"inima zeului este tot atat de departe de tine ca cerul\": acest poem reprezinta, in sine, o modesta incercare de a slabi incatusarea dogmatismului religios, de altfel nereusita, fiindca intreaga epopee e strabatuta de clisee ale componentei mistice.
Babilonul si Ninive au reprezentat cele doua centre ale tarii in care scrierea pictografica pe lut ars, initiata in mileniul 4 i.e.n., a reusit sa ne lase date deosebit de importante privind trecutul medical. Astfel, lele scrise gasite in biblioteca iui ASSURBANIPAL vorbesc de faptul ca existau atat \"Medici practicieni\', cat si \"Medici preoti\" care actionau intr-o \"Medicina Reglementata\" de legiuirile lui HAMURABI si erau adeptii ideilor patogenice umorale, dupa care originea bolilor era determinata de alterarea acestor umori si in special a umorii sanguin^. Ideea nu era deloc nai si ea isi gaseste si azi elemente multiple de explicatie in teritoriile imunologice. intreaga medicina antica, ca si cea babiloniana, nu a putut scapa de aportul vindecator al horoscopului, descantecelor, al amuletelor, a rugaciunilor si al talmacirii viselor in sens benefic ori malefic. Dar aceste lite vorbesc si de instrumentarele chirurgicale gasite la Ninive, ca de exemplu: bisturie de bronz si diferite freze, vorbesc de asemenea de vivisectii, de bai vindecatoare, de ventuze scarificate si de tratamente laxative. Nu este trecuta cu vederea atentionarea drastica a lui Hamurabi, dupa care medicul este direct raspunzator de insuccesul unei interventii, pe care noi o reproducem cunt cu cunt: \"Daca un medic ii face cui o rana gra cu cutitul de bronz, sa se taie medicului degetele mainilor.\"
