Daco-getii au fost mentionati de autorii antici in 63 de lucrari memorialistice. in care era subliniata importanta lor istorica. Valoarea acestora ca popor, luati in ansamblul lor, reiese in mod special din aprecierea obiectiva a lui IORDANES, romanizat ulterior, care scria ca: \"DECENEU (mare preot si cerege al dacilor in secolul I i.c.n., deci pe timpul lui Burebista), i-a instruit pe daci, facandu-j mult superiori celorlalte popoare\". PLATON. la randul lui, mentiona: \"se spune ca doctorii regelui ZAMQLXTS (care ulterior a fost sanctificat) stapanesc mestesugii! de a te face nemuritor\". E necesar sa sustinem ca in lumea antica numele lui ZAMOLXIS nu era unul oarecare, ei reprezentand o eticheta de referinta atat pentru HERODOT, cat si pentru DIODOR DIN SICILIA, care il situeaza, pentru meritele sale deosebite, ALATURI DE CEI DOI CELEBRI INTEMEIETORI DF MARI RELIGIT: ZARATUSTRA (Zoroastru) si MOI SE, La ospetele-cursuri initiatice pe care le tinea ZAMOLXIS (\"fiind un om ca toti oamenii\", dupa cum zicea Herodot), acest personaj istoric real aborda nu numai misterele etii de apoi, ci si practicile culticc geto-dacice cu rol TAMADUITOR.
CONCEPTIA SA MEDICALA INTEGRTSTA (ne referim la Zamolxisl devansa cu multe secole cele cunoscute despre om si imbolnari in epoca in care a trait. Ne-a ramas ca un document peren apreciativul lui HERODOT (485 - 425 i.e.n.): \"ZAMOLXIS ne spune ca dupa cum ochii nu pot fi tratati fara a tine scama de cap, nici capul nu poate fi ingrijit fara a tine seama de corp, tot astfel trebuie sa dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul, si iata pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli, pentru ca ei, grecii, nu cunosc intregul pe care-l au de ingrijit\", deoarece \"DACA ACEST INTREG ESTE BOLNAV PARTEA NU POATE FI SANATOASA\". Apreciativele de mai sus le facea un mare grec, profund patriot, cunoscator al medicinii prehipocratice si al medicinei egiptene, mesopotamiene, etrusce si italice, care nu avea nici un motiv sa linguseasca pe DACI. peosebit de venerat era zeul VINDECATOR de origine daca DARZOS. atat pe timpul lui Decencu cat si al lui Dcccbal.
Dar medicina daco-getica nu se exercita numai la acest nivel superior. O scama intreaga de sacerdoti si anahoreti (calugari-pustnici), numiti in antichitate KLISTAI sau POLISTAI, isi ofereau ajutorul lor in tratarea diferitelor boli prin metode diferite: vegetariene, contemplative, de abstinenta, si aceasta pe tot teritoriul Daciei, cat si in cetatea de scaun SARMISEGETUZA, nume ce in limba daca insemna \"cerate de palisade, construita pe stanci, la inaltime\". Dupa lordanes si Iosephus Flaus (sec. I c.n.), acesti polistai erau in mod ificat initiati ca medici.
Invocarea diferitelor zeitati cu rol ndecator facea parte din practica SACERDOT1LOR-MEDIC1, ca de exemplu: era invocata zeita BENDIS a farmecelor si a vrajilor, considerata \"Mama zeilor\" zeita a fertilitatitii. GHEBELEIZIS, zeul furtunii, apoi zeita focului sacru (zeita inimii), zeul razboiului si zeita IZVORULUI VIETII (a tamaduirilor).
Toate acestea se taceau tara a uita practicile ANIMISTE vencrative, legate de serpi, cerbi, lupi, tapi de munte, grifoni, cat si vaioarea tamaduitoare a AMULETELOR de argint, de bronz, de sticla, din cochilii de moluste marine si dinti de mistret si de urs. O practica curenta era depunerea de catre Saccrdotii-Medici si Pustnici-mcdici de ofrande la \"ALTARUL\" de andezit al zeului SOARE.
Edent, din fondul de cunte dacice care ne-au parvenit, reiese ca un numar impresionant de mare (cateva sute) se refereau la PLANTE MEDICINALE. De aceea, nu ne surprinde faptul ca in secolul I e.n. medicul grec Dioscoride atribuie FARMACOTECII DACICE un numar de 42 de te medicinale. Faptul ca la Sarmisegetuza s-a gasit un important inventar de INSTRUMENTE MEDICALE confirma realitatea ca medicina daco-gelica era la un inalt nivel in epoca antica. Astfei, au fost depistate: o pensa de bronz de tipul PENSETELOR ANATOMICE, un BISTURIU DE FIER, cutitase, o caseta de lemn pentru inventarul medical 5 ulcele pentru BALSAMURI si ALIFII, o placa mare din cenusa vulcanica solidificata care, prin razuire (avea edente urme de razuire) da o pudra pe baza de CARBONATI si SILICATI ce aveau un efect cicatrizam, absorbant si stimulant in refacerea tesuturilor lezate.
Din aceeasi perioada, la CRISTESTI-MURES au fost descoperite forfedute chirurgicale, in timp ce in BANAT s-au gasit bisturie si briciuri pentru operatie, iar la GALATII BISTRITEI un mic fierastrau monomanual pentru trepanatii.
Un merit deosebit in studiul istoriei medicinei daco-gete 1-a adus PALEONTOLOGIA prin analiza oaselor umane din neolitic, epoca bronzului si epoca La Tene. Astfel a fost depistata la GHIMBES, judetul Mures, urma unei FRACTURI de cubirus care, prin aplicarea de ATELE, s.a consolidat perfect. Tot din acea perioada s-au gasit mai multe cranii care au fost deosebit de bine trepanate si care s-au cicatrizat, lasandu-ne posibilitatea de a aprecia prin suprapunerea de niveluri de osteosinteza varsta la care bolnai au fost operati (30 - 40 - 50 si 60 de ani). De asemenea, prin aprecierea straturilor celulare s-a putut sili ca unii dintre bolna au trait mai mult de 30 de ani din momentul interventiei chirurgicale. In afara trepanatiei de la GHIMBES, pe teritoriul patriei noastre au mai fost depistate 14 atare operatii, localizate la SARATA-MONTEORU, RECEA DE MURES, HODOCA, judetul Iasi, si la POIANA BARLADInca din epoca preromana, tratamentul balnear si cu ape
minerale a fost larg raspandit pe teritoriul patriei noastre. Astfel, a fost apreciata apa termala de la GEOAGIU (Germisara - \"germi\" = cald, \"sara\"- zar = apa in limba daca), HERCULANE (Ad. MEDIAM), BAILE FELIX, SARATA MONTEORU, CALAN - HUNEDOARA (AQUAE) ctc.
Pe teritoriul Daciei s-a impus si cultul ZEULUI TAMADUITOR ASCLEPIOS, in special in Dobrogea de azi. Acestuia i s-au construit lacasuri de ndecare si sanctuare care au ramas pana la sfarsitul antichitatii. Aceste lacasuri au supraetuit multumita unui sacerdotiu a carui preocupare era aprofundarea cunostintelor de medicina TEORETICA si EMPIRICA. Astfel, asemenea sanctuare s-au cladit si in cetatea HISTRIA INCA DIN EPOCA ELENISTICA. in Dacia numarul credinciosilor care-l omagiau pe Asclepios era destul de mare, in special in centrele mai elevate. O importanta asemanatoare i se mai acorda si zeitei tamaduitoare HYCElA, care adeseori era asociata cu ASCLEPIOS. Dupa toate probabilitatile, acest cult medical a ajuns pana la ULPIA TRAIANA si APULUM in perioada de inceput a formarii etnogenezei poporului roman.
Si in acele timpuri, ca de altfel intotdeauna, au existat \"BOLNAVI LIMITA\", muribunzi carora medicina sacerdotala trebuia sa le na in ajutor prin oficierea unor ritualuri cu rol PSIHOTERAPEUTIC, invocand credinta intr-o \"lume de apoi\", mai fericita, sau cel putin atat de fericita ca in ata prezenta- Credinta intr-o lume post-existentiala dadea mai multa incredere bolnavului in itorul sau. Aceasta credinta tamaduitoare, in special a sufletului (o puternica psihoterapie), nu era o exceptie la daco-geti, ea fiind \"iile tempoare\" recunoscuta in mod unanim de catre egipteni, evrei, persi, celti si germani.
Dupa venirea romanilor, in mod normal nu s-a renuntat la stravechea medicinii populara primitiva, la elementele ei empirice si magice. in etnogeneza poporului roman s-a pastrat si credinta in zeul IZBAVITOR de boli ZAMOLXIS, cat si credinta in zeul VINDECATOR D ARZOC, completati de ESCULAP, HYGEIA Si HERCULE, carora bolnai insanatositi, in special prin tratamentele balneare, de la AQUA, HERCULANUM, GEOAGIU, FELIX le inchinau altare de recunostinta si lete votive (spre a le indeplini o mare dorinta), monumente aflate frecvent pe valea Muresului. Medicii adusi de legiunile romane, pregatiti in \"orasul etern\" cu cele mai noi principii hipocratice, se ocupau nu numai de militari, ci acordau asistenta medicala si populatiei cile, ca de exemplu VALERIUS LONGINUS din Legiunea a Vil-a Claudia din municipiul Drobeta, cat si AELIUS DECIMUS din Legiunea I Criton. Dar, pe langa acestia, au insotit armatele romane si MEDICI CIVILI practicieni, ca de exemplu TITUS RASCANIUS. Fiindca aparusera deja unele specializari, ca de exemplu: chirurgi, oftalmologi, voi mentiona prezenta a doi OCULISTI de prestigiu: TITUS ATTTUS DIVIXTUS si PUBLIUS CORCOLOMUS, si toate acestea in secolul 2-3 al erei noastre.
In inventarele medicale daco-romane gasite la APULUM (Alba) si GARBAU (Cluj) s-au gasit recipiente pentru COLIRURI si PASTE ndecatoare, chiurete, stilete, baghete, pense, unele tipuri de eprubete, baloane de sticla si chiar o PARAFA MEDICALA a oftalmologului PUBLIUS CORCOLONIUS.
Prezenta atator oftalmologi, cat si a unor instructiuni prind intrebuintarea colirurilor si a pastelor, cuprinse in doua exemplare manuscrise sub numele de SIGNACULA OCULARIORUM, denota interesul acordat acestor boli, cat si faptul ca in acea perioada afectiunile oftalmologice: conjunctite, blerfarite, trahoma nu erau o raritate, lucru constatat si in istoria medicala romana, greaca, cretana, sumeriana, babiloniana, asiriana, cat si in cea egipteana.
