inca din neolitic au fost cunoscute o multime de te medicinale cu efecte: vomitive, purgative, calmante, antialgice. euforizante. narcotice. antitusive. psihostimulente. cnergizante. cicatrizante. dezinfectante etc.
Multe dintre acestea au fost mentionate intre cele 3000 de te medicinale intrebuintate in Japonia antica. Foarte multe dintre ele erau popularizate prin zgariere pe \"oasele de ghicit\" din China si sileau in mod arbitrar ce leacuri se cuvin (dupa noroc) pentru o oarecare boala.
Treptat, s-a realizat o trecere de la medicina cu te (fitologica) la cea bazata pe combinatii MINERALE. Astfel, CHINEZII au introdus in terapeutica o seama de substante, ca de exemplu: sulfatii de fier, de sodiu si de arsen, in timp ce DACII au recurs mai frecvent la diversi carbonati si silicati. EGIPTENII au realizat pentru prima oara ZAPADA CARBONICA, aplicand peste piatra de Memfis (carbonatul de calciu) cate picaturi de otet (acid acetic) sub stare de presiune. Aceasta zapada carbonica a fost redescoperita in secolul trecut de catre medicul francez LORTADT-JACOB si a dat rezultate splendide in tratamentul angioamelor, tumorilor benigne, chiar si a unor epiteiioamc, neurodermite, dermatofibrosarcoame, chisturi, cheloide, scleroze, hiperkeratoze, ea fiind intrebuintata si pentru examinarile histopatologice extemporanee (rapide) prin includerea blocurilor biopsiate in zapada carbonica.
Medicina din IMPERIUL INCAS s-a impus in literatura mondiala prin introducerea marii rietati de produse obtinute din arborele de CHINTNA (chinina sulfuirca, chinina clorhidrica, chinina bromhidrica, euchinina, aristochinina, chinidina, clorochim, atebrina) cu actiune in tratamentul malariei, a tulburarilor de ritm cardiac, in fibrilatii, flutter, tahicardii etc. De asemenea, tot din imperiul Incas s-a raspandit IPECA (URA.GOGA IPECACUANHA) cu actiune expectoranta, vomiti etc.
Din aceeasi zona s-a introdus BALSAMUL DE PERU, extras din scoarta arborelui de Myro-xylan Pereirae, cu efecte cicatrizante, antiscabioase, antiseptice, antiftiriazice. Balsamul a fost intrebuintat pe cale extema si de catre chirurgul vienez Mikuiitz pentru calitatile lui reepitelizante.
HOMEOPATIA incasa. raspandita in trecut in America de sud inca din neolitic, a fost redescoperita la sfarsitul secolului al XVIII-Iea de catre medicul Hahneman. pornind de ta ideea \"similia similibus curantur\".
In medicina antica exista o aderata competitie terapeutica, astfel, in Mesopotamia, pentru ICTER erau acreditate nu mai putin de 31 de modalitati terapeutice.
O lunga cale a parcurs imunizarea antiriolica pana ce a fost efectuata de catre Jener (in pragul anului 1800). La inceput, riolizarea s-a facut in China acum 1000 de ani, apoi a fost semnalata ca o metoda curenta la curtea lui SERB AN CANTACUZINO in anul 1680.
Introducerea definiti a chimioterapici in medicina apartine medicului PA RACE L SUS.