Medicina greaca antica s-a format sub influenta incontesila a STIINTEI MEDICALE EGIPTENE, MESOPOTAMIENE SI INDIENE, continutul acesteia fiind in permanenta imbogatit de catre mai multe generatii de greci de geniu, intemeietori de scoli filozofice sau medicale din mileniul I i.e.n.
Vorbeam de scoli filozofice, pe drept cuvant, deoarece DUALISMUL FILOZOFIE-SA,NA,TATE a fost din cele mai vechi timpuri in Grecia indisolubil legat de existenta, permanenta si devenirea omului.
Toate actele de gandire aveau ca scop final cunoasterea si perfectarea omului, pe care grecii antici l-au preamarit, inaltandu-l pana aproape de zei, aceasta proslavire ajungand la apogeu in epoca lui PERICLE (490 -429 i.e.n.). La aceasta incununare glorioasa a fiintei umane si-au adus aportul deosebit marii sculptori FIDIAS, M YRON, POLICLET si PRAXITELE, cat si dramaturgii de geniu ESCHIL, EUR1PIDE, ARISTOFAN si SOFOCLE.
De o deosebita luminozitate umanitara este remarca lui SOFOCLE (SOPHOCLES 497 - 405 i.e.n): \"MULTE LUCRURI MINUNATE SUNT AZN LUME, DAR NIMIC NU E MAI MINUNAT DECA,T OMUL\". Aceasta conceptie despre om era nu numai a spatiului elenistic, ci am putea afirma a intregii zone balcanice, deoarece prietenul bun al lui Pericle, traco-getul din Abdera. PROTAGORAS (485 - 415 i.e.n.) afirma: \"OMUL RSTE MA,SURA TUTUROR LUCRURILOR\".
In acest climat prouman s-a format si desavarsit medicina greaca, ajungand la culminanta ei prin HIPOCRAT (460 - 377 i.e.n. -HIPPOKRATES).
De la inceput, medicina din Grecia a avut tendinta de a forma scoli. Astfel, in primele patru secole ale mileniului I i.e.n. ea a fost dominata de asa-numita
1 SCOALA, A PRACTICIENILOR care efectuau acte de vindecare fara a avea cunostinte despre structura anatomica a organismului uman si despre fiziologia acestuia. Larga raspandire aveau in intreg mileniul I principiile mesopotamiene si indiene privind elementele constitutive ale Universului cosmic: apa, aerul si focul, acestea reproducandu-se sub forma ideilor morale in universul uman.
2. DOCTRINA ORFICA, a lui ORFEU a cautat sa lege aceste clemente prin dualismul suflet-corp, atribuind sufletului pacatul savarsit direct care duce ineviil la BOALA,, ca si pacatele indirecte, stramosesti (ereditare), care de asemenea sunt surse de SUFERINTA,.
Terenul fiind pregatit,
3. SCOALA PNEUMATICA, a gasit ca element de legatura al tuturor acestor urmari principiul PNEUMA, principiu pe care oamenii il iau din acrul respirat si care uneste intr-un tot diferitele elemente constitutive ale corpului uman pana la moarte. In acest domeniu, grecii au fost puternic influentati de catre indieni.
In intreaga epoca prehipocratiana, pe langa MEDICINA PRACTICIENILOR si cea ORFO-PNEUMATICA,, a existat
4 MEDICINA VRA,JITORILOR,
5 MEDICINA TEMPLELOR, a diferitelor RITUALURI, a diverselor INCANTATII si cea a
6. ORACOLELOR (ca de exemplu oracolul de la Delfi din sec. 8 i.e.n.).
Grecia antica a ilustrat cel mai pregnant principiul ramas in istorie al unitatii in diversitate atat in religie, cat si in filozofie, medicina si chiar in arta.
prin multitudinea scolilor medicale si a conceptiilor sale filozofice.
Adevaratul patron al medicinei este mentionat de catre HOMER ca ar fi trait in secolul 11-l0 i.e.n. Este vorba de ASCLEPIOS. adoptat de romani sub numele de ESCULAP si care, pentru meritele demonstrate, a fost recunoscut ulterior ca 321. Imaginea sa sculptata ni-l infatiseaza ca pe un barbat frumos, in plina forta fizica ce poarta in partea dreapta un toiag pe care se infasoara un SARPE. Acest personaj mitic, numit si fiul lui APOLLO, dupa cum am aratat, avea ca emblema sarpele, dar si COCOSUL. Raportate la indeletnicirea sa medicala, aceste embleme reprezentau in ordine: COCOSUL - GILENTA ce trebuie acordata fenomenului morbid, iar SARPELE - PRUDENTA actului medical. In templele sale, el a intemeiat o medicina hieratica (hicros in limba greaca inseamna sfanta) cu numerosi adepti care s-au raspandit si in Sicilia si in Italia meridionala, si chiar in Dacia.
Foarte mult i-a preocupat pe greci originea vietii, a elementului CATOR din care s-au tras fiintele si care poarta in el esenta vietii. Principiile enuntate de diversi autori au influentat profund medicina. Astfel, TALES DIN MILET (624 - 546 i.e.n.) considera ca element primordial asa-numita \"ARCHE\" = Apa, care se gaseste atat in natura, cat si in organismul viu: uman, animal sau in te, in dominanta; carenta ei ducand la secete, uscaciune, imbatranire, lipsa de functiune a organelor etc. Diferitele ei stari fizice pot fi surse de FEBRA,, RA,CEALA,, FRISOANE, UMEZEALA,, TRANSPIRATII, PRECIPITA,RI de substante, CHEAGURI, evaporari, transformare in aer, EMBOLGII, TROMBOZE etc. Dupa TALES, apa este cel mai important principiu din natura, Fiind baza pamantului, a aerului si a focului, prin aparitia fulgerelor, prin inflamarea hidrogenului, prin rolul oxidativ al oxigenului in procesele de ardere, de respiratie, de
nutritie etc.
Pe aceeasi linie a elementului primordial a mers si ANAXIMENE (585 - 525 i.e.n.), sustinand ca la baza tuturor lucrurilor sta AERUL, toate provenind din aer prin dilatarea si condensarea lui. Organele dilatate din aer fiind PLA,MA,NII, INTESTINELE, STOMACUL etc Organele condensate din aer ar fi OASELE, CARTILAGIILE, MUSCHII, INIMA, MEMBRELE, UNGHIILE, PA,RUL etc.
MEDICUL ALCMEON din CROTONA. care a trait la sfarsitul secolului 6 i.e.n. si inceputul secolului 5 i.e.n., in urma studiilor sale efectuate pe animale, prin nenumarate disectii, sustinea ca la baza vietii stau SEMINTEI .semintele GONADICE, ale telor, a fiingilor etc. Era prima privire medicala cu deschidere spre celule, spre GENETICA,, spre EMBRIOLOGIE, spre rumori si BIOLOGIA CELULARA,. Foarte importanta a fost descoperirea lui Aicmeon privind existenta legaturilor stranse intre creier si organele de simt (SIMTURI), fiind intr-adevar o descoperire cu caracter medical, fara implicari deosebite filozofice, descoperire actuala si in zilele noastre.
Tot pe linia lui Tales a mers si ANAXIMANDRU (610 - 546 i.e.n.), sustinand in vestita scoala din Mitet ca toata lumea a luat fiinta din Apeiron (deci din mediul acvatic), fiind incontesil un precursor al lui Darwin.
Prin scoala Miletiana s-a afirmat si HF.RACT.TT DIN EFES (540 -470 i.e.n.), adevaratul intemeietor al DIALECTICII, care a sustinut si demonstrat prin argumente logice si nu mistice ca totul se supune ordinii universale numite \"LAGOS\" si ca la baza creatiei lumii sta FOCUL care coordoneaza activitatea pamantului, a apei si a aerului. Ce aproape era conceptia lui Heraclit de cea heliocentrica a lui NICOLAUS COPERNICUS (1473 - 1543). Focul sta la baza eternelor arderi din marele laborator numit FICAT, marele laborator nutritiv, hematologic, imunologic, bactericid, antiviral, antiparazitar, vasculotrop, neurotrop etc.
Referindu-ne la dialectica lui Heraclit, ne simtim obligati sa subliniem ca principiile dialecticii modeme au fost elaborate abia dupa doua sferturi de mileniu in urma lui Heraclit de catre GEORG WILHELM FRIEDRICH HEGEL (1770-l831).
Ideile lui PITAGORA DIN SAMOS (PITHAGORAS 560 -500 i.e.n.) ca totul actioneaza in univers, ca si la indieni, avand ca scop final ARMONIA au influentat, de asemenea, conceptiile medicale ale timpului, imprimand convingerea ca totul se petrece dupa o ORDINE bine silita (raporturile dintre umori reflectandu-se in starea ordonata de echilibru a organismului, iar dizarmonia (dezordinea) se manifesta prin procesele de imbolnavire, de imbatranire, de disolutie, de accidentari etc.
Medicul KMPEDOCLE DIN AGRIGENT -SICILIA (490 - 430 i.e.n.), filozof si poet, sustinator, de asemenea, a principiilor primordiale reprezentate prin: FOC, AER, APA, si PA,MA,NT, a sustinut ca viata apare prin AGREGAREA acestor principii, iar moartea si boala prin DEZAGREGAREA lor. La baza agregarii, a alcatuirii stau principiile universale ale atractiei, ale compatibilitatii, ale IUBIRII. Principiul-chcie al respingerii universale, deci al incompatibilitatii, era URA. intreaga miscare din natura este data de aceste doua forte materiale contrarii, ATRACTIA si REPULSIA (biologica, fiziologica, spirituala, psihologica, chimica, fizica, cosmica, microcosmica etc). Abia peste 5 secole, SF. PAUL (Saul din Cilicia - 15 - 62 e.n.) a elaborat maxima: \"Daca iubire nu e, nimic nu e\". Deci exista atractie intre elementele din natura: metale - oxizi,
toxine -antitoxine, microbi - antibiotice, sanatate - boala, stare morbida - vindecare etc.
O puternica perspectiva privind celularitatca corpului omenesc, animal si vegetal a adus-o ANAXAGORA (498 - 427 i.e.n.). sustinand ca la baza vietii sunt SEMINTELE (HOMEOMER1I), care nu dispar niciodata si
sunt divizibili la infinit ( teoriile cromozomiale ale geneticii), previziunea vietii eterne, a nemuririi, a vietii de apoi, a elixirului vietii.In idealismul sau, PLATON (427 - 347 i.e.n.), contemporan cu Hipocarate, cunoscand valoarea PSIHOTERAPIEI, referindu-se la medicina timpului, dominata de orfism, a afirmat ca \"vrajile ajuta vindecarea\". Se stie ca orfismul considera corpul uman ca o temnita a sufletului, suflet care, la randul lui, putea fi eliberat prin vraji.
Reamintirea platoniana prin \"ANAMNEZIS\", chiar daca se referea la o viata transcedentala, a reprezentat un exemplu in cercetarea patogeniei prin depistarea anamnestica a ANTECEDENTELOR PERSONALE si EREDO-COLATERALE ale unui bolnav.
De retinut faptul ca insusi DEMOCRTT DIN ABDERA (460 i.e.n,), in deosebita sa capacitate de sinteza, s-a preocupat si de medicina.
Chirurgia, practicata aproape de toti medicii greci cu instrumentar variat destul de perfectionat, era capabila sa execute: TREPANATI1, AMPUTATII, OPERATII PE FICAT cu ANESTEZICE sau FA,RA, ANESTEZICE. Se trata curent PIOREEA ALVEOLARA,, se puneau COROANE DENTARE, de obicei din fildes, proteze dentare, punti cu dinti falsi, se operau PTERIGIOAME, CATARACTE si EXOFTALMII. Scoala chirurgicala era completata prin cursuri si tratate corespunzatoare.
* * *
In raport cu conceptiile medicale, in Grecia antica existau mai multe scoli medicale, ca de exemplu: Scoala PRACTICIENILOR, SCOALA METODICA, (ce punea baza pe igiena,
gimnastica si hidroterapie), SCOALA ECLECTICA, (cu o imbinare hibrida, eterogena a unor conceptii diferite), SCOALA PNEUMATICA,, despre care am mai vorbit, SCOALA, DIN CROTONA (sudu! Italici), al carei medic coordonator era ALCMEON (540 i.e.n.), apoi SCOALA MEDICALA, DIN RODOS, si tiu in cele din urma, foarte importantele DOUA, SCOLI medicale din KNIDOS si KOS.
Scolile la care ne referim s-au caracterizat printr-o deosebita solidaritate fle casta, responsabilitate profesionala, umana si sociala si o perfecta organizare.In scoala din KNIDOS. din sudul Anatoliei, predomina empirismul bazat numai pe experienta, pe observatii repetate si numeroase. Astfel, medicii acestei scoli au fost primii care au necunoscut CHISTURILE HIDATICE PULMONARE, GUTA si deosebirea ei fata de artrita, cat si stadiile de evolutie ale scrofulozei tuberculoase (coctiune, ramolitie, cicatrici radiare).
Ei au practicat cei dintai AUSCULTATIA pentru depistarea pleureziei uscate si umede. Scoala din KNIDOS privea medicina ca pe o stiinta ce trebuie invatata metodic, printr-o mare capacitate de analiza si o memorie prodigioasa. Deci medicul trebuia sa aiba calitati intelectuale superioare. Sistemul de invatamant era foarte exact si precis alcatuit, dand o predominanta cunostintelor teoretice. Diagnosticul trebuia sa fie de mare precizie si foarte bine analizat. Toate semnele clinice si fenomenele patogenice trebuiau descrise foarte atent si cu toate detaliile maladiilor respective. Pentru diferitele manifestari morbide s-a intrebuintat o adevarata \"infinitate\" de preparate medicamentoase.
Medicii din KNIDOS au acumulat de la predecesorii lor din Mesopotamia, Egipt si India o complexa enciclopedie de date privind etiopatogenia si tratamentul diferitelor boli. Cu toate acestea, procedeele lor terapeutice erau pur empirice si rudimentare, in timp ce diagnosticul era de o mare finete analitica. Totul trebuia talmacit prin teoria elementelor si a umorilor la mare voga in timpul respectiv. Medicina tindea inspre abstractiune. In general vorbind, tratamentul era preponderent locai. Din punct de vedere chirurgical, s-au efectuat frecvente incizii
renale si punctii plcurale.
Scoala medicala Hin KOS 1-a avut ca varf pe HIPPOCRAT (460 -377 i.e.n.), declarat de urmasii din toate timpurile ca \"Parinte al medicinei\". El a reusit sa faca \"o sinteza creatoare a cunostintelor si a gandirii medicale din epoca sa\". Pentru Hipocrat dominant era principiul INDIDUALIZA,RII BOLII in fiecare caz in parte, nu numai pe linie biologica, ci si psihica.
Ramane ca un \"MEMENTUM\" pentru toti slujitorii artei medicale aprecierea adevaratului \"parinte al medicinei\": \"CUNOASTEREA NOASTRA, MEDICALA, SE AZNTEMEIAZA, PE CARACTERISTICILE FIECA,REI PERSOANE, PE FELUL DE ATA,, OCUPATIE, VA,RSTA,, PE VORBELE LUI, PE COMPORTA,RI, SEMNIFICATIA TA,CERII LUI, PE GA,NDURILE, SOMNUL, PERIOADELE DE INSOMNIE, PE FELUL SI TIMPUL CA,ND SEAZA,, PE GESTURILE DEZORDONATE ALE MA,INILOR, PE MOMENTELE DE PAROXISM, PE FELUL BOLILOR PE CARE LE-A AVUT. SUNTEM ATENTI LA TRANSPIRATIE, FRISOANE, TUSE, STRA,NUTAT, SUGHIT, RA,CA,IELI, SPUTA,, SCAUNE, URINA,, HEMORAGII SI HEMOROIZI, ATENTI LA SUBSTANTELE CE LI S-AU ADMINISTRAT, LA DATELE ATMOSFERICE SI GEOGRAFICE. TREBUIE SA, EXAMINA,M CU ATENTIE TOATE ACESTE DATE SI CEEA CE RELEVA, ELE\".
Hipocarate si elevii sai nu au conceput boala ca pe o simpla entitate straina. Ei vedeau omul bolnav in intregimea lui, considerand boala ca un fenomen general determinat de \"DISCRAZI1\" = amestecuri nefavorabile ale celor PATRU UMORI (Bila neagra, Bila galbena si flegma reprezentata prin mucozitatile din caile respiratorii, digestive, urinare, mucopolizaharidele sinoviale, mucopolizaharidele din sange, articulare, genitale, teci musculare, nas, gat, urechi, meninge, peritoncu, lichid amniotic, pleura, pericard etc). Resilirea echilibrului umoral duce in mod implicit la obtinerea starii de SA,NA,TATE, deci de EUCRAZIE (amestec bun al umorilor).
Hipocrate sustinea ca starea de EUCRAZIE este data in mare masura de \"PHYHISUL\" individului, deci de natura lui (de genetica lui), de modul de a reactiona.
PHYHISUL redreseaza dezechilibrul umoral si tine in echilibru functiile organismului. Legaturile dintre umori sunt intretinute de PNEUMA (care este un principiu vital ce se ia prin aerul respirat). Ea reglementeaza amestecul just a! umorilor. Prin proportiile in care se amesteca aceste umori intr-un individ, se ajunge la diferite TEMPERAMENTE care il deosebesc pe un om de altul.
Dupa Hipocrate, in actul terapeutic, ca si in diagnosticul si prognosticul bolilor, trebuie sa se tina seama de aceste temperamente.In raport cu dominanta unora dintre umori, au fost individualizate PATRU TEMPERAMENTE: COLERIC. FLEGMATIC. MELANCOLIC si SANGN.
eliminare a \"materiei pecans\" nu se obtine, apare CRONICIZAREA BOLII. Eliminarea materiei pecans se face prin fenomene de CRIZA, sau de LIZA,
Criza duce la o schimbare brusca in starea unui bolnav, manifestata prin: scadere brusca a temperaturii, transpiratii abundente, diureza sporita.
Liza exprima descresterea treptata a intensitatii simptomelor intr-un caz de boala.
Demn de subliniat este faptul ca
febra nu era combatuta, apreciindu-se ca ea este mijlocul principal de coacere a umorilor, a PEPSISULUI asa-zis, care apare ca o masura necesara si salutara (a arderilor salutare).
A ramas peste timp ca un monument viu al medicinei antice JURA,MA,NTUL LUI HIPOCRATE. Fara a-l reproduce textual, vom cauta sa-l analizam in profunzimea sa:
Acest juramant din secolul 5 i.c.n. exprima un remarcabil spirit de responsabil itate profesional de deplina solidaritate in lupta. cu procesul morbid si, in acelasi timp, este un model de stimulare a spiritului organizatoric medical, social si general uman. Juramantul la care ne referim era rostit in mod obligatoriu de viitorul medic. Prin el, acesta se obliga sa-si._cjnsteasca maestrul toata viata, sa-i ajute in caz de nevoie si sa aiba grija sa transmita cunostintele dobandite copiilor acestuia in mod gratuit. Urmeaza apoi obligatiile fata de bolnavi, prin care isi impune sa-i ingrijeasca \"cu toata stiinta si putinta\" lui, tratamentele si, in general, medicamentele pe care le aplica sa nu aiba un scop rcprohahil sau criminal. Sa se abtina de la orice fel de abuzuri pe care le-ar putea savarsi avand protectia profesiunii sale. Pe de alta parte, deoarece bolile pot leza prestigiul sau imaginea omului, cat si relatiile lui cu familia sau societatea, sa pastreze cu strictete secretul profesional. Deci, in esenta: 1. Respectul maestrilor; 2. Daruirea fata de bolnavi; 3. Evitarea abuzurilor.
Trecand de la Hipocrate la medicina greaca in general, subliniem faptul ca se acorda multa grija ALIMENTATIEI BOLNALOR, PROFESIUNII, AZMBRA,CA,MINTEI lor, TEMPERATURII mediului de lucru, conuratiei SOLULUI, APEI de consum si regimurilor alimentare, contactului cu PARAZITOZE macroscopice, TRAUMATISMELOR, FRACTURILOR si LUXATIILOR, anomaliilor METEOROLOGICE
si eliberarilor de MIASME din solurile infectate. Se acorda, de asemenea, multa grija DIETELOR de baza, ODIHNEI, EXERC1TIILOR FIZICE, influentei prin SUGESTII si prin PSIHOTERAPIE. in alimentatia omului bolnav se preferau lipiilc din taina de orz, secara,
ovaz sau grau,
laptele de capra, ciorbele de zarzavaturi, pestele sarat, hidromelul preparat din
miere cu adaos de apa supus apoi fermentatiei.In afara principalelor scoli medicale din KOS, KNIDOS, RODOS si CROTONA, MEDICINA HIERATICA, (bisericeasca) recruta in permanenta tineri pe care ii supunea unei serioase selectii, in special in ceea ce priveste principiile DEONTOLOGICE (deontos = necesitate, logos = studiu), de conduita fata de bolnavi, fata de colegi si fata de intreaga societate.
Organizarea medicilor in corporatii ii obliga pe acestia ca in orasul in care se sileau temporar (pentru 2-3 ani) sa-si amenajeze un local ce avea rol de CABINET DE CONSULTATII, SALA, DE OPERATII si de OFICIU FARMACEUTIC. in afara medicilor angajati in corporatii, existau si MEDICI INDEPENDENTI care erau, in acelasi timp, si filozofi si oratori. Si dintre acesti medici au fost unii care s-au remarcat, de exemplu medicul DIOCLES DIN CARISTOS (secolul 6 i.e.n.), care in 17 lucrari stiintifice a elaborat teme diverse despre digestie, igiena, boli ale femeilor, stari febrile si te medicinale etc.
URMASII LUI HIPOCRAT. intre anii 450 - 350 i.e.n., au alcatuit, tinand cont de invatamintele maestrului, asa-numita COLECTIE HIPOCRATICA, (CORPUS HIPOCRATICUS) ce continea aproximativ 70 de opere medicale, ca de exemplu: \"Boala sacra\" (epilepsia), \"Regimul in maladiile acute\". \"Ranile corpului\". \"Articulatiile\". \"Fracturile\", \"MEDICINA VECHE\'1. \"Aer, ape, locuri\", precum si \"Aforismele lui Hipocratcs\".
Dupa ce in anul 335 i.e.n. ALEXANDRU MACEDON a reprimat rascoala initiata de Teba, ocupand Grecia, centrele medicale, economice si politice s-au refugiat in tarile apropiate. Astfel, la ALEXANDRIA, in Egipt, a luat fiinta ACADEMIA STIINTIFICA,, cu celebra scoala de medicina ce a reprezentat o CULME A MEDICINEl ANTICE, in frunte cu deosebitii medici HEROFIL (sec. 3-2 i.e.n.), si ERASISTRAT (250 i.e.n.).
I. MEDICUL HEROPHILOS (sec. 4-3 i.e.n.) s-a impus prin elaborarea unor tratate de larga circulatie in lumea antica intitulata: \"ANATOMIA\", Despre ochi\". \"Despre puls\" in care este studiat cu deosebit interes \"Sistemul nervos\", \"Sistemul circulator\", \"Intestinul (denumit duodeni si \"Aparatul uro-genital\".Inainte de HARWEY WILLIAM (1578 - 1637) cu aproape 2000 de ani, HEROPHILOS a facut prima distinctie neta intre artere si vene. subliniind ca arterele transporta sange oxigenat. Tot el a recunoscut importanta celui de al 4-lea ventricol cerebral si a descoperit totodata CALAMUSUL SCRIPTORIUS din regiunea posterioara a BULBULUI RAHIDIAN, lasand importante date despre MENINGE, despre ritmul pulsului si canalele chiliforme ale vaselor LIMFATICE. S-a preocupat, de asemenea, de obstetrica, ginecologie si embriologie. A FOST CEL MAI MARE ANATOMIST AL ANTICHITA,TII, descoperind rolul ENCEFALULUI CA SEDIU AL GA,NDIRII si SENSIBILITA,TII. Totodata precizeaza si originea nervilor din maduva spinarii, diferentiind NERI SENZITI DE CEI MOTORI.
II. ERASISTRATOS (sec. 4-3 i.e.n.), pe de alta parte, a studiat calitatile NERLOR CRANIENI si actiunea lor, cat si functiile inimii, a ficatului, a cailor respiratorii si a culei biliare. Prin studiile sale efectuate pe cadavre a reusit sa deosebeasca CIRCULATIA ARTERIALA, DE CEA VENOASA. Concomitent, s-a preocupat si de modificarile morfo-patologige ce apar in PERICARDITA, si PLEUREZII.
A scris, de asemenea, tratate de anatomic si IGIENA,, precum si numeroase alte lucrari cu referire la febre, HEMOPTIZIE si afectiuni cu localizare abdominala. Este in mod sigur CREATORUL ANATOMIEI PATOLOGICE si al anatomiei ate a omului cu cea a animalelor. in sistemul nervos a studiat circumvolutiunile creierului la om si la animale. Sistemul cardio-vascular a fost, de asemenea, investigat cu multa competenta anatomica, clinica si fiziologica, LA FEL SI EPIGLOTA, GLOTA, DEGLUTIA. Date pretioase a elaborat in legatura cu DIETA, BA,ILE, MASAJELE. Este primul care a remarcat ca numarul circumvolujiunilor indica gradul de dezvoltare intelectuala.
Medicina greaca din Alexandria, deosebit de analitica si de pragmatica, s-a indepartat, treptat, de conceptiile umorale, ca a reusit deosebite performante in chirurgia timpului, ca de exemplu in amputatii si in tehnica de ligatura a vaselor.
III. Ultimul mare medic grec al antichitatii a fost GALEN (Galenos, Galcnus - 130-200 e.n.) care, desi s-a nascut in Grecia, a trait de la varsta de 30 de ani la Roma, unde s-a preocupat in afara medicinei si de matematica, filozofie si drept. El a pus BAZELE ANATOMIEI UMANE. Practician de frunte, a lasat in literatura medicala o seama de descoperiri, ca de exemplu: Luxatia Galen (acromioclaviculara), Procedeul Galen (de reducere a luxatiei scapulohumerale), Venele Galen si Tromboflemila venelor Galen. Cunoscut mai bine prin literatura in limba latina din Evul Mediu, a fost dogmatizat in toata lumea crestina si in mod special in medicina si in arta farmaceutica.In rezumat, medicina antica greaca si umanitatea, in general, datoreaza foarte mult marilor medici precursori greci de o deosebita importanta: Asclepios, Hipocratcs. Herophilos. Erasistrat si Galen. Medicina greaca, desi nu s-a incadrat in totalitate niciodata intr-un singur curent filozofic, a sustinut principiul lui Democrit de \"ATARAXIE\" (stare fara tulburari) pe care 1-a preconizat ca IDEAL AL ETII, atat sufletesti, cat si trupesti.
