Este o afectiune cronica; ea schimba, uneori chiar desureaza pielea fetei, ceea ce se reflecta in starea sufleteasca a bolnavului. Femeile se imbolnavesc de aproape 3 ori mai des decat barbatii. Lupusul eritematos poate aparea la orice varsta, dar cel mai frecvent, intre 20-35 de ani. evolueaza cronic, dar poate exista si o declansare acula a afectiunii.
Lupusul cronic se subimparte in: discoidal si diseminat, o
forma mai superficiala.
Forma discoidala este cea mai frecventa. Ea poate incepe cu aparitia unei basici care creste incet, la periferie. in zona centrala a discurilor se descopera niste solzi albi, grupati compact, care, atunci cand se razuiesc la suprafata si se indeparteaza, provoaca durere: acesta este semnul caracteristic al lupusului eritematos. Basicile sau discurile, se pot localiza pe fata, sub forma de fluture, precum si pe pielea capului, pe palioanele urechilor, buze, uneori pe mucoasa bucala si, rar, pe cea nazala.
Contururile basicilor sunt ovale, circulare sau in forma de ghirlande. Pe masura ce boala evolueaza, unele elemente patrund adanc in centru, unde apare o atrofie a cicatricelor, apoi urmeaza o zona de hipercheratoza, iar la periferie se contureaza un sul de culoare rosiatica. Pe suprafata inferioara a solzilor exista, adesea, mici formatiuni cronice al caror capat ascutit intra in orificiile largite ale foliculilor pielii.
Daca leziunile se localizeaza pe nas si, in special, pe aripile aces
tuia sau pe paloanele urechilor, atunci modificarile legate de atrofia cicatricelor pot duce la o deformare semnificativa a respectivelor portiuni. O data cu incheierea procesului al carui deznodamant este atrofia cicatricelor, fostele focare arata foarte putin patrunse, cicatricele adanci intalnindu-se rar. Cand se localizeaza pe articulatii, basicile sunt mici, rotunde, de culoare stacojiu-netie. Hipercheratoza si solzii au o slaba reprezentare, in centrul focarelor se constata atrofia, iar la periferie - teleangiectazii.
Forma diseminata a lupusului eritematos se caracterizeaza prin localizarea leziunii in special pe fata, sub forma unor pete ovale sau rotunde roz-rosiatice, de dimensiunea unui bob de
linte sau mai mari, usor protuberante. Petele se maresc incet la periferie, se pot contopi, formand focare mai mari, rosii, dispuse simetric, majoritatea avand aspect de fluture, al carui corp se afla in spatele nasului, iar
aripile -pe obraji.
Nu rareori, in apropierea acestor pete apar altele care, in continuare, au aceeasi evolutie. Petele sunt cand roz-pal, abia sesizabile, cand impestritate cu teleangiectazii, amintind de
acneea rozacee. De obicei, in lupusul eritematos, focarele de boala sunt bine conturate si, in scurt timp, se acopera cu solzi subtiri, de culoare alb-argintie. Cand basicile au forma simetrica, sunt mai putin infiltrate decat in forme discoidala a lupusului, cu tendinta spre atrofia cicatricelor si hipercheratoza severa, adesea, acestea recidiveaza. Lupusul eritematos diseminat se limiteaza, uneori, la afectarea fetei, dar exista si cazuri cand sunt cuprinse si palioanele urechilor, dosul mainilor si al degetelor. Caracteristic atat pentru forma simetrica, cat si pentru cea discoidala este faptul ca focarele de lupus eritematos sunt foarte sensibile la lumina si, de aceea, nu e de mirare ca, in timpul verii, boala se acutizeaza.
Daca se manifesta in forma sa obisnuita (discoidala, diseminata), lupusul eritematos evolueaza cronic, uneori ani multi. De-a lungul evolutiei sale, boala poate avea perioade de acutizare, dependente de vreme, de folosirea unei terapii iritative, alterarea starii generale a organismului, asocierea vreunei infectii (gripa, tuberculoza), boli nervoase etc. Deznodamantul obisnuit al bolii este cicatrizarea si, nu rareori, desurarea fetei pacientului.In formele discoidale limitate ale afectiunii, ca fitopreparate, se recomanda tele medicinale care diminueaza penetrabilitatea peretilor vasculari, cu actiune antiinflamatoare si fotosensibilizatoare: lagohilus (buza iepurelui), frunze de urzica dioica si urzica moarta, rizom de scrantitoare, iarba de traista-ciobanului, coada-soricelului, coada-calului, cocos-de-munte. Viola tricolor etc.
Concomitent, se recomanda preparate de origine vegetala cu actiune adaptogena, imunostimulatoare, din aralia, ginseng, rodiola roz, osul-iepurelui, nalba-creata etc. Din tele cu actiune fortifianta, care cresc in partea europeana a tarii, se pol recomanda: infuzie, decoct, preparate fitodietetice din: ovaz, coacaz negru, scorusa, aglice, iarba-fiarelor, troscot, zamosita, urzica.In caz ca se impune recomandarea unor
hormoni din categoria glicocorticoizilor, e de preferat sa se profite de preparate din te cu actiune similara celei a hormonilor, printre care, lemn-dulce de Ural si trifoliste, urzica, iarba-rosie, dracila, trifoi, soc, iarba-grasa,
aloe etc.
Pentru diminuarea actiunii alergene asupra manifestarilor lupusului eritematos, e de dorit sa se utilizeze preparate din coada-soricelului, merisor, afine, rachitele, arnica, isop, coada-calului, pelin, nuc.
Trebuie sa se tina seama si de posibile consecinte asupra actitatii ficatului, cailor si cii bilare. in acest scop, se recomanda includerea in amestecuri, a fitopreparatelor din calendula, musetel, calomfir, rostopasca, siminoc, vuiturica etc.
1. Schema dm tratament Urzica (frunze) - 20 gr.; lemn-dulce (radacini) - 20 gr.; coada-soricelutui (iarba) - 10 gr.; Viola tricolor (iarba) - (0 gr.; coada-calului (iarba) - 10 gr.;
rostopasca (iarba) - 10 gr.
Peste 2 linguri cu amestec de ierburi se toarna 0,5 l de apa clocotita si se lasa la infuzat. Se bea cate 1/3 de pahar, inainte de masa. Cura dureaza 1-2 luni.
2. Se administreaza saparal - cate 0,05 gr., de 3 ori pe zi. Cura dureaza 6 saptamani.
3. Se administreaza berberin - cate 2 lete, de 3 ori pe zi, dupa masa. Cura dureaza 6 saptamani.
4. Pe focarele de lupus eritematos se pot aplica alifii de butadiona, arenarina, dermatol sau propoceum. Alifiile se aplica alternativ, la interval de 7-l0 zile. Preparatul se utilizeaza dimineata, iar seara, zonele afectate se ung cu extract de rodiola. Cura dureaza 3-4 saptamani.
5. Se pot folosi miejii semintelor de tuia orientala si frunze, sub forma de tinctura alcoolica - 10%, unguent, pulbere sau decoct, care se aplica pe zonele afectate ale pielii. Doza de folosit o data este de i-4 gr. boabe, 3-6 g frunze, 6 gr. mieji de seminte.
Utilizarea preparatelor de origine vegetala nu exclude complexul traditional de politamine, si nici preparatele cu actiune antimalarie.
