Prin antrenamentul vizual urmarim sa mobilizam si sa dinamizam privirea bebelusului. Mai ales bebelusii pana la 12 luni, indiferent daca au sau nu alte probleme de dezvoltare, vor beneficia de stimularea vizuala.
Obisnuinta ne spune ca simtul vizual poate fi stimulat prin lumina si culoare, prin tot ce ajunge in cimpul vizual. Sa ne amintim ca nevoia de a vedea este una din nevoile sale fundamentale.
S-a constatat experimental ca nou-nascutul poate distinge forme si culori. Sugarul prelucreaza imaginile simetrice mult mai bine decat pe cele asimetrice. Un nou-nascut normal poate privi drept inainte, un obiect aflat la 20 cm., pentru cate secunde. Dupa 2 luni incepe sa raspunda afectiv la expresia faciala a mamei pentru ca ii recunoaste ura si ii zimbeste (Ia aceasta rsta zimbetul indeplineste pentru prima data un rol social, semnalizind o relatie de simpatie. Se numeste \"zimbet social\"). Pana la 3 luni, bebelusul prefera in general imagini care au un anumit model simetric, inconjurat de un cerc exterior, asa cum este fata umana.
Distanta optima de acomodare a ochilor copilului fata de ceea ce vede este de 21 cm pentru un obiect plasat in centrul
axei privirii. Din aceasta cauza este bine sa se stea fata in fata cu bebelusul. Numai dupa 3 luni, cand se dezvolta vederea in cimp lateral, vom putea sta si lateral and siguranta ca totusi bebelusul ne obser bine.
La
sugarul mic controlul ochilor este inca greoi. Concentrarea atentiei este doar de cate secunde. Acest timp este totusi suficient pentru a sesiza mimica, miscarea buzelor, sprancenelor combinate cu inflexiunile si tonalitatea vocii. Daca mama ii vorbeste mult
sugarului de fapt il face sa-si concentreze mai mult atentia la ura ei. Deci ii stimuleaza atentia.
AVANTAJ:
Pe stimularea vizuala se bazeaza dezvoltarea unor \"instrumente\" si functii psihice, toate deosebit de importante pentru un bun nivel al inteligentei. Acestea sunt: atentia, cimpul vizual periferic, miscarea de cautare a ochilor stanga _dreapta, capacitatea de apreciere a distantelor mai intai in imediata apropiere, apoi tot mai departe, perceptia formelor, marimilor, capacitatea de a scrie citi sau desena. Chiar si capacitatea de a fi sociabil si prietenos, are legatura cu stimularea vizuala, cu privirea ochi in ochi in cuplul mama- bebelus. La sugarul mic, sau la copilul cu probleme neuropsihologice mobilizarea vizuala prin exercitiile de stimulare conduce la ameliorarea capacitatilor de sustinere si de miscare a capulului, iar apoi a trunchiului.
Exercitii de stimulare vizuala
Pentru stimularea vizuala avem la dispozitie o mare rietate de lucruri diferite prin dimensiune, culoare sau forma. Obiectele pe care le folosim trebuie sa se potriveasca interesului pe care copilul il are in fiecare etapa de rsta: la nou nascut folosim pur si simplu stimuli luminosi (o lanterna cu o hirtie transparenta, rosie fixata in dreptul becului), obiecte viu colorate, sau obiecte cu contraste alb-negru. Dupa ce bebelusul atinge nivelul de dezvoltare de 4 luni, vom folosi jucarii simple, imagini colorate si conturate clar. La 6 luni, cand copilasul sade singur, ii vom arata obiectele din casa care sunt surse de lumina: becul, fereastra, televizorul, iar apoi alte locuri sau lucruri interesante din casa si de afara: usa, catelul, masina. Obserm cat de atent este cand vede uri noi. Dupa 10 luni incepem sa-i aratam imagini simple, clare, realizate din linii precise si culori vii. Dupa 1 an, imaginile pot fi mai complicate. Cand copilul incearca sa intoarca singur inile vom incepe sa-i spunem cu cuvinte simple ce se vede in poze, ca si cum i-am \"povesti\" imaginile.
Sub 8 luni pentru bebelus nu se poate organiza un joc cu un obiect in aderatul sens al cuvintului, pentru ca lucrurile sunt de studiat, nu dejucat. Pentru stimularea vizuala nu ne ramane decat sa riem la fiecare exercitiu sugerat mai jos marimea obiectelor pe care i le aratam, (minge de ping-pong si mingiuta mai mare) culoarea lor (bila rosie, galbena, portocalie), luminozitatea culorii, stralucirea (obiecte mai mult sau mai putin lucioase), distanta sau pozitia si directia de miscare in cimpul vizual.I
Exercitiul urmaririi obiectului miscator:
pasul 1: ii aratam un obiect, o jucarie, chiar in centrul cimpului
vizual pasul 2: il miscam incet la dreapta si la stanga, pastrand o distanta
de circa 2o cm. fata de ochii copilului.
pasul 3: continuam miscarea in sus, respectiv in jos, clatinam obiectul inainte si inapoi, tot in ritm lent, pana cand bebelusul \"prinde\" obiectul in cimpul lui vizual. Ne putem astepta ca in acel moment bebelusul sa dea un semn de satisfactie, fie scotind un sunet, fie agitind un pic mainile si picioarele. Este deja un fel de a comunica.
pasul 4: La bucuria Iui raspundem cu voce nuantata, cuvinte simple, exprimand incantarea . Ce de genul: \"Daaaa. L-ai gasit, bravo\" . Avem grija sa nu ridicam vocea prea tare, pentru ca atunci stimularea vizuala fi deranjata de cea sonora.
pasul 5:Dupa cate incercari ii vom prezenta o alta jucarie care suna discret. \"Jocul de-a urmarirea \" reincepe.
pasul 6: Cand bebelusul este sigur pe el in cursa de urmarire a obiectului miscator, intinde mana spre obiect. Este momentul sa-i atingem mana cu jucaria initiind faza urmatoare: coordonarea ochi- mana.( stimularea percepti).
Cu blindete putem ajuta miscand capul copilasului dintr-o parte in alta, orientandu-l spre obiect. Odata prins in cimpul vizual interesul pentru urmarirea obiectului il face (de exemplu pe copilul moale, cu probleme de tonus muscular), sa ridice si sa-si sustina singur capul la inceput cate secunde, apoi tot mai mult. Alt exercitiu: \"obiectul care cade sau dispare\" se refera la scoaterea unui obiect in afara cimpului vizual, pasul 1: alegem un cubulet, sau o minge mica, o bila colorata si dupa ce copilul a obsert-o, o lasam sa cada, spunand \"buf! a cazut!\". Trebuie sa remarcam daca privirea copilului coboara impreuna cu obiectul.
pasul 2: repetam exercitiul pentru ca odata \"prinsa\" miscarea, bebelusului ii face mare placere sa o urmareasca
pasul 3: aratam si ascundem obiectul, spunand \"Uite-l; nu-i\". Sugarul mai mare sesiza amuzat aparitia si disparitia obiectului.
