Stimularea este eficienta cand reusim sa mediem, sa mijlocim, ceea ce bebelusul trebuie sa invete. Mama trebuie sa ghideze bebelusul ca sa-l faca sa integreze toate senzatiile si noutatile pe care i le prilejuieste experienta cu mediul in conditii de securitate emotionala. Ea il poate orienta deliberat intr-o anumita directie, prin insasi faptul ca ii alege stimulii care i se potrivesc si elimina stimulii care il obosesc. Mama gaseste situatia cea mai potrivita pentru a-i arata, pentru a incadra stimulii intr-un anumit context in care sunt mai usor de inteles pentru bebelus.
Exemplu: mama atrage atentia bebelusului asupra jucariei zornaitoare.
Asta inseamna ca a ales stimulul \"zornaitoare\" si 1-a pus \"sub lupa\". Aratandu-i copilului 1-a desprins dintre alti stimuli. Cand face jucaria sa sune mama demonstreaza copilului felul in care se manipuleaza acest obiect si ce rezultat sonor se obtine. Copilul obser aceasta interactiune si se lasa \"prins\" de ea.
Parintele are un scop si de aceea focalizeaza atentia copilului spre stimulul care il ajuta sa realizeze scopul respectiv.
Cand atentia copilului a fost captata de stimul, s-a creat o stare de vigilenta speciala, pentru ca stimulul a capatat un sens pentru copil, diferit de ceilalti stimuli care ii indeaza permanent simturile. Bebelusul priveste jucaria, dar si fata zimbitoare a parintelui. Treptat se formeaza abilitatea de a se concentra la ura mamei, de a sili contactul vizual, de a imita, de a raspunde la zimbet cu propriul zimbet.
Daca apare la copil o reactie poziti, care ii semnalizeaza parintelui reciprocitatea, este un indiciu despre implicarea si interesul copilului pentru procesul intarii. Deci copilul s-a deschis spre mesajul transmis de parinte si a devenit capabil sa coopereze cu el. Parintele si copilul sunt in interrelatie.
Rolul parintelui este de a provoca in mod activ atentia copilului de a-l atrage sa perceapa stimulul. Daca parintele este pasiv si are doar simpla intentie de a-i arata copilului ce nou, sau de a-Ať interpreta ceea ce vede, nu este sigur ca capta atentia copilului. Privirea copilului ramane inexpresi si luneca peste fata parintelui ca peste un cub de gheata. Putem deosebi stralucirea din privirea bebelusului \"interesat\" in relatia de stimulare, de cea a bebelusului, pentru care stimulii se confunda, nu au inteles, sunt nedeslusiti, pentru ca parintele este pasiv, indiferent.
Cum se realizeaza focalizarea pe stimul? Prin nuantarea glasului, prin ritm, prin cuvintele simple, prin gesturi, prin felul riat in care prezinta stimulul (ca intensitate, repetitie, plasare, miscare in spatiu, pe seurt modul in care este expus).
Ce face, ce spune parintele? incurajeaza copilul sa manifeste interes fata de mediul in care traieste (hai sa vedem ce avem aici? Ce am aici?\"), orientand atentia spre ce, care poate fi un obiect, o actiune sau un eveniment. Este interesat de copil, ii ofera intelegere, ii explica ceea ce se intampla. Tine bebelusul in brate ca sa-i dea sentimentul de securitate, sa nu-i fie frica, sau stau asezati fata in fata ca sa-i poata prinde privirea, se opreste din actiune cand bebelusul a obosit, ii respecta ritmul, ii spune in cuvinte simple ce face (\"uite cum ploua boabele ,unde-i manuta?
Nu-i ..Uite-o..Nu-i.Uite-o.\") inventeaza moduri riate
de a-l stimula, pentru a starni interesul bebelusului ( il atinge cu periuta in palma de cate ori, apoi trece pe dosul manutei, apoi pe brat sau pe piciorus). Pastreaza mereu contactul vizual, fara sa-l oboseasca pe copil stind cu ochii pe el.
Ce este important din partea copilului? cimpul, amploarea atentiei sale, interesul si disponibilitatea (toate depind de rsta si starea generala de sanatate si sunt eluate de psiholog inaintea inceperii programului de stimulare).
Multe din ce face un adult pentru a stimula cresterea si dezvoltarea copilului influenteaza pozitiv si indirect toate aspectele comportamentului sau, limbajul si viata afecti.
Din eluarea dezvoltarii mai multor copii rezulta ca bebelusii care prezinta intarziere cu precadere intr-un anumit domeniu (de exemplu pe motor) au semne de intarziere si in alte domenii (perceptiv sau social) Nu putem separa zonele dezvoltarii. Este vorba de un tot unitar. Din aceasta cauza daca privim lucrurile din unghiul pozitiv, stimularea multisenzoriala amelioreaza dezvoltarea copilului nu doar intr-un domeniu, ci pe mai multe uri.
Stimularea il ajuta pe copil sa-si gaseasca propriul ritm de lucru, de intare, sa se exprime verbal si corporal, iar mai tarziu sa aiba capacitatea de alua decizii si de a deveni independent. Persoana care se ocupa de copilas trebuie sa remarce acest ritm si sa-l respecte fie cand il ingrijeste hranindu-l, imbaindu-l, imbracandu-l, fie cand se joaca sau face exercitii de stimulare.
Bebelusul aude, vede, simte, deci poate obser.Ii place sa repete ca sa se perfectioneaze.
Copiiul obser orientandu-se spre diferite directii interesante din jur. Ii ridici o jucarie in dreptul ochilor, se uita la ea. Daca ii schimbi pozitia intoarce capul.
Bebelusul face pauze. In acest fel el se acomodeaza, se obisnuieste cu ce nou. Sa fim atenti la pauzele pe care copilasul le doreste. Atunci cand se opreste, sa nu continuam, sa nu insistam, pentru ca il obosim.
Atentia copilului se concentreaza , se polarizeaza. Este starnit sa reactioneze atunci cand adultul il solicita.
Este captit de actiunea sau obiectul care se potriveste cu nevoile sale (urmareste cu ochii ce interesant, pipaie sau loveste ce ce doreste sa atinga, asculta cuvinte chiar daca nuIntelege ce i se spune).
E bine sa pregatim un mediu pentru stimulare (ordonat,
fara obiecte inutile ingramadite,
Chiar cand copilul devine constient de sine, de capacitatile sale, continua sa aiba nevoie de intariri din partea parintelui.
Nu subapreciati un bebelus, pentru ca din primul an de viata el incepe sa-si construiasca imaginea proprie despre sine. sa aiba o anumita incredere in el. Parerile celor din jur influenteaza acest proces.. Daca sunt nemultumiti de performantele lui, deveni neincrezator in puterile sale si nu avea curaj sa incerce
mereu altce.
Nu puneti interdictii si limite (trebuie sa nu trebuie sa.) pentru ca atunci copilul gasi propriile sale mijloace de a-l pacali pe parinte. Copilul sa nu simta limitele ca venind din partea parintelui la modul imperativ, ci .ca niste reguli care se aplica in locul si momentul respectiv, regula sau ritualul trezitului, spalatului, mancatului, imbracatului, plimbarii jucatului etc.
Nu actionati rigid. Mama trebuie sa fie flexibila, ca sa dejoace incercarile copilului de a face altce decat doreste ea. De exemplu, mama il imbraca pe copil, care intr-un moment de neatentie \"scapa\" din locul respectiv si vrea sa plece rizind. In loc sa se rasteasca la el mama ii poate spune calma, dar hotarata: \" Vino inapoi.Vii singur sau te aduc eu?\" Daca ritualul imbracarii acelasi in fiecare zi, copilul se simte conforil cand il respecta. Mama simti si ea acest lucru. Va ramane calma, blinda, indiferent de surprizele trecatoare pe care i le face cel mic, in loc sa manince trinteste, sau se uita..
Scopul stimularii pe care o efectueaza mama, este in cele din urma acela de a-l ajuta pe copil sa se ajute singur. Mama este o sursa, un izvor de stimuli pentru copil daca este acti si interesata.
