Auzul este realmente important. Un copil nu poate inta sa vorbeasca normal daca nu aude clar. Copilul care nu aude fi dezantajat fata de prietenii sai, la joaca sau la scoala. Daca ceea ce aude copilul este inabusit, atunci totul devine confuz, deranjant si chiar inspaimantator. Foarte multi doctori sunt de acord ca cel mai sensibil test pentru
auzul copilului este insusi parintele. Daca mama sau tatal spune ca micutul e surd, un doctor experimentat considera presupunerea corecta ' cel putin pana la proba contrarie.
Simptome. Uneori problemele de auz sunt evidente. In cazul in care copilul nu aude cand ii spuneti ce - mai ales cand cuvintele sunt AĞdulciuriAğ sau AĞvrei o inghetata?Ağ - atunci este posibil sa aiba o deficienta de auz. Copilul care nu aude cand ii spuneti AĞfa ordine in dormitorAğ este, desigur, perfect normal.
Un copil mai mare poate sa anunte singur, dar este mai probabil ca un copil sa nu bage de seama cand incepe sa auda mai putin clar. Schimbarea este de obicei treptata si e luata ca atare. Totusi puteti avea un indiciu in cazul in care copilul urla cand vorbeste sau da televizorul mult mai tare decat de obicei.
La copin mai mici principalul indiciu este intarzierea cu care inta sa vorbeasca sau chiar lipsa claritatii in vorbire. In acest modul voi da cate staturi care v-ar putea ajuta, dar aderatul mesaj este sa faceti un control medical copilului daca aveti dubii.
Cauze. La pp. 68-69, in modulul AĞCopilul are dureri de urechiAğ, am descris anatomia normala a urechii. in esenta, e vorba de un canal care merge din exterior la timpan. in spatele timpanului se afla o cavitate care comunica cu gatul prin intermediul trompei lui Eustache. Niste oscioare - ciocanul, nicola si scarita - transmit sunetele catre urechea interna, iar aceasta transmite mesaje catre creier, care ie interpreteaza drept sunete.
Auzul poate fi afectat daca oricare dintre partile acestui sistem este afectata. Exista doua forme principale de surzenie, cunoscute sub numele de surzenie de transmisie si surzenie de perceptie.
» Surzenia de transmisie
Surzenia de transmisie inseamna impiedicarea transmiterii sunetului prin ureche. Asta se poate intampla din cauza unui blocaj pe canalul exterior al urechii (cu ceara, cu o scurgere sau chiar cu
alune sau margelute bagate de copil in ureche). Blocajul poate aparea si in cavitatea urechii mijlocii, de obicei din cauza infectiilor sau a urechii incleiate. Urechea incleiata este o afectiune in care fluidul din urechea mijlocie devine gros si lipicios, ca un clei. Se produce exact acelasi efect ca atunci cand puneti un microfon intr-un castron cu mamaliga - sunetele devin infundate, deoarece vibratiile nu pot fi transmise de la timpan, prin ciocanel, nicola si scarita, la urechea interna. Nu se stie prea bine ce anume cauzeaza urechea incleiata. Unii doctori cred ca este rezultatul infectiilor frecvente ale urechii mijlocii, dar altii nu sunt prea siguri ca asta e explicatia. Polipii adenoizi (vegetatiile) de mari dimensiuni pot bloca la randul lor drenajul trompei lui Eustache. De fapt, cantitatea de lichid prezenta in urechea mijlocie poate ria considerabil de la o zi la alta. Daca copilul pare sa auda mai bine in unele zile decat in altele, atunci aceasta poate fi explicatia. Nu inseamna ca pacaleste!
» Surzenia de perceptieIn surzenia de perceptie, problema de auz este localizata in insasi urechea interna: fie in nervul care transmite impulsurile de la ureche la creier, fie chiar in creier. Aceasta forma de surzenie este cel mai adesea prezenta de la nastere, fiind cauzata de boli precum
rubeola contractata de mama in timpul sarcinii. Mai poate fi provocata de meningita, de un icter sever aparut ia scurt timp dupa nastere, de unele medicamente - cele mai multe nu se mai folosesc in ziua de azi - si de unele infectii virale.
Cand sa apelati la un doctor. Daca aveti cea mai mica indoiala cu privire la capacitatea copilului de a auzi, apelati la un medic. La copin mici cele mai pretioase indicii ale deficientelor de auz sunt dificultatile de vorbire, iar urmatoarele sfaturi pot fi utile in detectarea problemelor de dezvoltare a vorbirii.
Duceti copilul la un consult medical si, cel mai bine, solicitati un test de auz in cazul in care copilul intra in una dintre categoriile de mai jos:
» Daca bebelusul de sase luni are in permanenta o lipsa de reactie la sunete
» Daca bebelusul de un an inca nu a inceput sa gangureas-ca sau a inceput si apoi a incetat
» Daca un copil la rsta la care incepe sa mearga nu rosteste cuvinte
» Daca un copil de doi ani nu face propozitii din doua cuvinte
» Daca la doi ani si jumatate vorbeste intr-un fel care nu este inteligibil pentru dumneavoastra sau pentru familie
» Daca la trei ani nu foloseste propozitii
» Daca la trei ani si jumatate nu este inteles cu usurinta de persoane din afara familiei.
Problemele auditive sunt greu de detectat la bebelusi, dar testele de auz fac parte din examinarile medicale de rutina pentru toti copin, iata o serie de indicii ale problemelor de surzenie la bebelusi:
Dupa
nastere - copilul nu se sperie de zgomote puternice, cum ar fi o usa trantita.
La trei luni - copilul nu zambeste la sunetul vocii dumneavoastra sau nu intoarce capul spre un sunet venit dintr-o parte.
La sase luni - nu intoarce capul dupa vocea dumneavoastra sau dupa sunete usoare venite dinlr-o parte.
Aceste teste sunt in mod evident foarte simpliste, dar pot oferi destule indicii pentru a suspecta ce. Daca aveti indoieli, vorbiti cu un doctor sau cu asistenta maternala. Chiar si copin cei mai mici pot fi testati eficient si precis in privinta problemelor auditive.
Cum puteti ajuta copilul. Cel mai important lucru pe care-l poate face orice parinte in privinta unei probleme de auz este s-o observe! Nu sunt prea multe lucruri de facut in chip de prim ajutor, dar, daca nu dati seama ca surzenia este motivul pentru care copilul vorbeste tare sau este lent la scoala, sau arc un nivel slab de socializare, atunci se poate pierde timp cu aderat pretios.
Pe de alta parte, in cazul simplu al dopurilor de ceara, care sunt o cauza frecventa a surzenici, felul in care incercati sa rezolti problema este foarte important. La urma urmei, ceara din urechi este unul dintre misterele vietii. Nimeni nu intelege de fapt de ce unii oameni produc mai multa sau de ce este asa de lipicioasa, sau chiar de ce apare. Pentru raspunsuri la astfel de intrebari trebui sa cautati in alta parte. Totusi exista o regula de aur referitoare la ingiijirca urechilor, pe care am mai mentionat-o: nu bagati niciodata in urechea copilului (si nici intr-a dumneavoastra) ce mai mic decat cotul. Aceasta fraza poate parea absurda, dar trebuie sa repet ca din ratul diverselor obiecte in urechi nu alegeti decat cu necazuri. Nu introduceti cocoloase de ta sau betigase cu ta la capat in canalul auditiv. Ele sunt perfect adecte pentru a impinge dopul de ceara mai adanc in ureche, unde se compacteaza exact ca praful de pusca impins pe tea unui tun. Aceasta manevra intareste ceara, incat pana la urma fi nevoie de spalaturi cu seringa. Folositi cocoloase de ta numai pentru urechea externa. Lasata in pace, cea mai mare parte din ceara se curata automat din urechi. Daca incercati sa amestecati in procesul natural, riscati sa inrautatiti lucrurile.
Tratament. Tratamentul surzeniei depinde mai mult decat orice altce de diagnosticul exact. Cu cat diagnosticul este pus mai devreme si tratamentul incepe mai repede, cu atat mai bine. La surzenia de transmisie, tratamentul se indrepta spre eliminarea a ceea ce cauzeaza blocajul transmisiei sunetului in ureche. Atunci cand cauza este ceara, aceasta poate fi spalata usurel cu o seringa de catre un doctor sau o sora medicala, de obicei dupa ce au pus in ureche picaturi - de ulei de masline, sa zicem - pentru a inmuia mai intai ceara.
Surzenia apare si ca afectiune temporara dupa o infectie a urechii mijlocii (otita medie), dar in acest caz auzul ar trebui in mod normal sa revina cam dupa trei saptamani. in cazurile foarte rare de perforatie a timpanului care nu reuseste sa se vindece, este nevoie de o interventie chirurgicala pentru resilirea auzului.
Daca problema este urechea incleiata sau un catar in cavitatea urechii mijlocii, posibilul tratament este controversat. In mod frecvent, afectiunea trece, cu timpul, de la sine. Posibilele tratamente presupun
cure prelungite de antibiotic, decon-gestive sau chiar interventii chirurgicale pentru indepartarea polipilor adenoizi - care arata ca amigdalele si sunt situati la capatul de jos al trompei lui Eustache - si introducerea unor tubul ete.
Tubuletele sunt niste cilindri minusculi din plastic, care se introduc, sub anestezie, printr-o taietura facuta in timpan. Ele permit aerului sa intre in cavitatea urechii medii, pentru egalizarea presiunii cu cea din exterior. Recent, unii doctori au inceput sa se indoiasca de necesitatea unei astfel de operatii, desi ea poate fi extrem de eficienta. Fiica mea este un exemplu reusit. Discutati necesitatea operatiei cu medicul de familie si cu un specialist inainte de a lua vreo decizie. Tubuletele de obicei cad de la sine dupa cate luni, fiind rare cazurile in care trebuie indepartate. Cei mai multi copii cu asemenea lubulete pot chiar sa mearga la inot, totusi trebuie sa discutati chestiunea cu un orelist, deoarece depinde de tipul de tubulete folosit.In cazul surzeniei de perceptie, poate fi necesara folosirea unui aparat auditiv. Ca parinti veti simti probabil tulburati sau dezamagiti ca aveti un copil care trebui sa foloseasca un aparat, dar, cu cat il puteti ajuta mai repede sa foloseasca aparatul, cu atat mai bine. in cazul unor deficiente grave de auz, copilul poate avea nevoie de cursuri de citit pe buze sau de vorbire prin semne.
Prevenire. Cele mai multe tipuri de probleme auditive nu pot fi prevenite, dar sfatuim femeile sa se ccineze impotri rubeolei inainte de urmatoarea sarcina. Rubeola congenitala este o afectiune care poate fi evitata in ziua de azi.
Copilul care sufera de infectii repetate ale urechilor are uneori riscuri mai mari de aparitie a problemelor de auz pe termen lung. Exista nenumarate do stiintifice ca este mai probabil sa faca infectii ale urechilor copin care traiesc in familii de fumatori. Iata un motiv in plus sa lasati de
fumat chiar acum.
