Erizipelul este un agent patogen ce se acumuleaza sub piele si care cauta o cale de iesire la suprafata acesteia. El se poate manifesta la picior, la brat, la cap sau in orice alta parte a corpului; este insotit intotdeauna de o mare tensiune, ca si cum pielea ar fi prea stramta si ar trebui sa se fisureze. Uneori boala intarzie multa vreme sa se manifestate la suprafata si adesea produce multa suferinta. Cand se arata, vedem mai intai cum se formeaza cule mici continand un lichid violaceu; culele se multiplica au dimensiuni riabile putand fi atat mari cat si mici, iare lichidul din ele este ca o otra ce roade portiuni intregi ale pielii. Erizipelul poate deveni periculos si poate duce la moarte, daca nu ajunge sa se dezvolte la exterior sau daca produce la interior o intoxicatie a sangelui. Intoxicatia aceasta se poate extinde rapid, deoarece sangele naleste spre zona inflamata. Foarte adesea mai remarcam ca erizipelul, daca se dezvolta la exterior, se indeparteaza de locul initial si se adaposteste in interior in alt loc. in aceste cazuri bolnavul de obicei decedeaza.
Am cunoscut un servitor care a avut un erizipel la brat. N-a dat nici o importanta acelei "bubite", cum ii zicea el. Erizipelul a disparut, dar s-a manifestat ce mai tarziu in creier si bolnavul n-a intarziat sa-si dea duhul.
De asemenea, cunosteam un om al bisericii care a avut erizipel la un picior. Nu stiu cum s-a ingrijit, dar erizipelul a disparut si pacientul s-a crezut vindecat. Or, parazitul a reaparut curand, de aceasta data pe antebrat. A disparut din nou, dar pentru a se muta la cap. Dupa patru zile omul era mort. .
Toti care au obsert cu atentie aceasta boala, vor fi constatat cu siguranta un anumit numar de cazuri mortale, produse ca urmare a lipsei de ingrijire.
In tratament trebuie, inainte de toate, sa fim foarte atenti ca erizipelul sa nu migreze. Trebuie sa-l atacam imediat in zona in care el se arata prima data, pentru a-i micsora puterea si a extrage elementele patogene. Trebuie, de asemenea, pe cat posibil, sa impiedicam sau sa diminuam afluxul de sange.
Daca aveti un erizipel la picior sau la gamba, faceti o impachetare jumatate de corp care taia caile de alimentare a partii afectate. Dupa impachetare veti infasura gamba de deasupra erizipelului (spre trunchi), cu o compresa. Puteti si sa atacati erizipelul in mod direct, inmuind o carpa folosita (foarte moale) in apa calda, acoperind cu ea partea inflamata si infasurand totul cu o panza uscata sau cu molton. Acest leac resoarbe si elimina.
Daca cine are un erizipel la brat, este si aici nevoie sa deturnam sangele printr-o impachetare jumatate de corp; apoi bolnavul folosi salul si il schimba de mai multe ori, urmarind intensitatea inflamatiei. Daca din contra, el actioneaza direct asupra partii bolnave, cum s-a aratat mai inainte la erizipelul de la gamba, acest fapt nu este de condamnat.
Daca erizipelul apare la cap, compresa superioara face o revulsie energica spre partea inferioara si o compresa la gat diminua prompt elementele generatoare ale erizipelului. Dupa ce aceste aplicatii au fost practicate de mai multe ori, vom putea actiona direct asupra partii afectate, mai intai prin intermediul apei calde si, de indata ce o mare cantitate de elemente patogene fi fost deturnata (lucru indicat de diminuarea rosetii si a umflaturii), prin intermediul apei reci. Aplicatiile cu apa se vor face intotdeauna sub forma de comprese sau de impachetari.
"Sotul meu o sa aiba un erizipel la fata; are temperatura mare; fata intreaga ii este umflata si rosie ca focul si pe toata suprafata ei apar cule mici. Mi se face mila sa-l aud cum geme". Asa mi s-a s o femeie intr-o zi."Du-te repede si aplica-i un sal inmuiat in apa calda, i-am raspuns; dupa trei sferturi de ora scoate-i oblojeala, ud-o din nou si aplica-i-o iarasi. Repeta acesata operatiune de trei ori, ceea ce insmena in total aproape trei ore. Trei-patru ore mai tarziu, vei inmuia in apa proaspata o carpa pliata in patru, o vei stoarce putin si i-o vei aplica pe abdomenul inferior pentru o durata de trei ore. Dupa fiecare ora trebuie sa iei carpa, s-o inmoi iar in apa si s-o pui la loc. Dupa ce ai terminat de facut asa cum ti-am spus, vei lua carpa de pe abdomen si vei lasa bolnavul sa stea culcat, timp de o ora, pe un postav pliat de mai multe ori, scufundat in apa rece si stors bine. Aceste trei aplicatii pot fi practicate astfel pe rand pana cand febra fi domolita si materia patogena eliminata. Cat despre semnele de erizipel de pe fata, te vei margini la spalari cu apa calduta cand tensiunea pielii devine prea mare. Daca setea este foarte intensa, apa simpla sau cu zahar fi cea mai buna bautura, dar luata in doze mici".
Alt mod de a vindeca erizipelul de pe fata: ii aplicam bolnavului salul de doua ori pe zi timp de cate trei ore, dar reimprospatandu-l la fiecare ora; in restul zilei spalam, la fiecare trei sferturi.de ora, spatele, pieptul si abdomenul sau, mai bine, intregul corp al bolnavului cu apa amestecata cu putin otet, operatiune care nu trebuie sa dureze niciodata mai mult de un minut. Daca febra scade considerabil, este suficient sa administram spalarea la fiecare 2-3 ore, mai tarziu doar o data pe zi. Daca la inceput am folosit apa calda cu otet, mai tarziu vom putea utiliza apa rece. Pentru culele de pe fata, nu trebuie decat sa le spalam din timp in timp cu apa calduta.
Urmand cele doua metode, eu am vindecat deja de erizipel multe persoane, fara ca din ele sa fi suferit vreun prejudiciu.
Josephine, in rsta de douazeci si doi de ani, foarte sanatoasa si viguroasa, este cuprinsa de febra mare in urma unei oboseli accentuate. Pielea ii arde, corpul ii este cuprins de frisoane, sufera de sete, iar apetitul ii lipseste cu desarsire. La inceput, de fiecare data cand temperatura sporea, a fost spalata cu apa calda, apoi cu apa rece, pe tot corpul, si aceasta timp de trei zile.
Atunci frisoanele au cedat, capul intreg s-a umflat si a aparut eruptia: fata s-a acoperit cu cule mari si mai ales gura i s-a umflat puternic. Timp de patru zile s-au practicat ablutiuni de 6-l0 ori pe zi si s-a aplicat si salul de doua ori pe zi, primele doua ori cald, apoi rece. Dupa trei zile a survenit o transpiratie puternica care a durat doua zile si dupa aceea Josephine a fost vindecata; in timpul perioadei de transpiratie s-a utilizat ablutiunea de doua ori pe zi. Sudoarea s-a declansat de la sine, iar spalarile au favorizat-o. Tratamentul a durat opt zile. Bolna n-a baut nici un leac. in ce priveste capul, ea n-a trebuit, in ultimele trei zile, decat sa-si spele fata de doua ori pe zi cu apa calduta.
Un slujitor al bisericii din M. mi-a scris:"Eram atins de erizipel la fata, fara indoiala in urma unei raceli. Temperatura corpului era mare, transpiratia abundenta, fata excesiv de umflata.
in aceasta stare, imi spalam de 4-5 ori pe zi, in plina transpiratie si cu apa rece, pieptul, abdomenul, spatele, bratele uneori si picioarele, dar niciodata fata. Mai tarziu, am redus numarul spalarilor. Rezultatul acestui tratament a fost fericit: m-am simtit foarte bine si sanatatea mi s-a resilit. Febra trecuse deja dupa patru zile, iar din a noua zi am putut sa parasesc iarasi camera. Cum am mai continuat cat timp sa transpir in timpul noptii, ma sculam, imi spalam tot corpul cu apa rece, puneam o camasa curata si ma culcam imediat la loc. Cand mai avusesem aceasta boala; dar atunci nu m-am insanatosit decat dupa patru saptamani de tratament, in timp ce de data aceasta apa m-a pus pe picioare intr-un interl de noua zile".
