Suferinta a fost descrisa in (1975) si este considerata de unii autori ca o varianta a sclerodermiei. Pana in prezent nu i s-a identificat o cauza certa. Aparitia ei a fost pusa in legatura cu exercitii fizice foarte solicitante si probabil cu o dieta bogata in triptofan. Se intalneste mai ales la copii si la adultii tineri de sex masculin. Caracteristica ei principala este o ingrosare a fasciei datorita hipertrofiei colagenului si infiltrarii acestuia cu limfocite si cu plasmocite organizate deseori in foliculi, si cu frecvente eozinofile. Elementele se pot extinde si in septurile dintre fasciculele musculare. Rareori este interesat dermul iar epidermul este neafectat ca si anexele acestuia (glande sudoripare si foliculi pilosi) ce raman intacte morfologic si functional. Pielea este incretita, avand uneori aspect neregulat, nodular datorita retractiei tesutului subcutan.
Boala debuteaza printr-o tumefiere dureroasa a tegumentelor bratelor, antebratelor, coapselor si gambelor care se produce simultan sau succesiv. La un scurt interval de timp se transforma in induratie fibroasa ce duce la limitari ale miscarilor in articulatiile cotului si genunchiului. Extremitatile distale ale membrelor, trunchiul si mai ales fata sunt de regula protejate. Bolnavii pot prezenta in plus poliartralgii si poliartrite medii la articulatiile mici periferice, iar uneori sindrom de tunel carpian. intre semnele generale se inscriu febra sau subfebra, oboseala, pierdere ponderala. La un numar considerabil de bolnavi se dezvolta anemie aplastica, trombopenie sau sindrom mielodisplazic, complicatii care imbogatesc loul clinic. Nu se descriu coafectari viscerale si nici sindrom Raynaud.
Intre examenele paraclinice sugestive pentru boala se inscriu eozinofilie constanta (deseori depasind 50%), hipergamaglobulinemmie, prezenta de complexe imune circulante, cresteri ale VSH. Explorarea determinanta pentru diagnostic este biopsia care trebuie sa cuprinda tegument, tesut subcutan, fascie si muschi, in care se observa infiltrat inflamator si/sau fibroza mai ales in straturile profunde.
Fasciita Schulman poate fi confundata mai ales cu sclerodermia sau scleredemul. Existenta unui tegument neted, cu prezenta fenomenului Raynaud, a cointeresarilor viscerale, o distributie a suferintei la extremitatile distale ale membrelor ca si interesasarea fetei orienteaza diagnosticul spre sclerodermie.
Scleredemul se caracterizeaza printr-o induratie edematoasa simetrica, ferma, nedureroasa care afecteaza fata, scalpul, ceafa, trunchiul si radacinile membrelor.
Desi boala poate avea uneori o evolutie spontana favorabila, frecvent se recomanda corticoterapie (15-30 mg/zi), dar numai in fazele incipiente, timp de cateva luni, tratament monitorizat de valorile VSH si ale eozinofiliei. De regula o vindecare completa sau incompleta are loc dupa 2-5 ani de evolutie cu sau fara tratament. S-a observat ca la unii bolnavi dupa 1-2 ani de suferinta apar elemente de fibroza cronica cutanata, virand evolutispre forme clinice foarte asemanatoare sclerodermiei.
