- Pacientii cu DZ de tip 1, la care
insulina este vitala. Acestia nu pot trai fara insulina;
- Pacientii cu DZ de tip 2 (insulinoindependent) devin insulino-dependenti in situatii ca: infectii sere, gangrena, stres prelungit, accidente etc, necesarul insulinic fiind temporar, cu renire la medicatia orala (lete) dupa rezolvarea cauzei ce a indus dezechilibrarea diabetului, de cele mai multe ori;
- in
sarcina este obligatorie introducerea insulinei si la femeile care au fost pe medicatie orala (lete).
In cazurile mai sus mentionate insulina este obligatorie.
- Ea trebuie insa folosita si la pacientii cu DZ tip 2 daca toate celelalte mijloace nu pot mentine glicemia in limite normale;
- De obicei, dupa ani si zeci de ani DZ de tip 2, care s-a echilibrat initial numai cu
regim alimentar, apoi cu
regim alimentar plus lete, va necesita ulterior insulina, pentru a mentine glicemiile in limite normale, pentru a preni instalarea complicatiilor cronice. Bolnavul poate trai deci fara insulina, cu glicemii mari, dar cu riscul unor complicatii sere. La aceasta categorie de bolnavi intampinam o rezistenta foarte mare la introducerea insulinei, acestia motivand ca nu ii doare nimic, se simt foarte bine si in plus se tem ca vor deni insulino-dependenti. Noi am obligatia sa va informam ca mentinerea normala a
glicemiei este obligatorie, iar renirea la medicatia orala anterioara este oricand posibila, de multe ori chiar cu obtinerea unei echilibrari mai bune.
