Alimentatia are un rol deosebit in ata copilului - \' el fiind mereu expus influentelor mediului inconjurator ca si actiunii diferitelor microorganisme generatoare de boli infecto-contagioase. Printr-o alimentatie corecta se ajunge la cresterea rezistentei organismului fata de influentele daunatoare ale factorilor de mediu ca si la sporirea capacitatii de aparare.
Cuprins:
Necesităţile copiilor în principii nutritive |
sus  |
Mamele trebuie să-şi însuşească regulile de bază privind alimentaţia copiilor în scopul prevenirii îmbolnăvirilor. Ele trebuie să ştie să alcătuiască un regim ali mentar raţional, să diversifice alimentaţia ca să corespundă cu nevoile de creştere şi dezvoltare ale copiilor. Mamele pricepute cresc copii sănătoşi şi voinici deoarece din alimente puţin variate se pot prepara nenumărate feluri de mâncare pe care copilul le consumă cu plăcere.
în organismul copilului au loc permanent schimburi metabolice şi acestea sunt mai intense decât în organismul adultului. Ca urmare se formează celulele, ţesuturile şi organele corpului în creştere. Acest schimb permanent de substanţe se face cu consum de energie.
Copilul cheltuieşte şi o altă cantitate de energie în cursul jocului şi prin mişcările care le .face permanent. Energia necesară provine din degradarea diferitelor substanţe alimentare pe care organismul le consumă.
Pentru copilul de prima vârstă, necesităţile energetice în 24 de orc sunt următoarele:
La de o lună, consumă 500 calorii
2 .. .■ 600
4 « - 700 u
6 « " , 800 «
9 « « 900 «
lan " 1000 «
2 « 1200 "
3 " " 1300 »\'
Alimentaţia copilului trebuie să cuprindă, ca şi la adult, proteine, lipide, glucide, săruri minerale, apă si vitamine.
Proteinele fiind substanţe ce intră direct în alcătuirea celulelor şi ţesuturilor, reprezintă materialul de bază din care se clădeşte organismul. în acelaşi timp, proteinele măresc capacitatea de apărare a organismului împotriva îmbolnăvirilor. Ele au mare valoare nutritivă fiind asimilate de organism în proporţie de 70-90%. Proteinele de provenienţă animală au o valoare nutritivă mai mare.
Datorită faptului că organismul copilului este în creştere şi dezvoltare conţinutul în proteine a raţiei alimentare va fi mai mare decât a adultului.
Grăsimile (lipidele) în organismul copilului se află in proporţie mai mare decât .la adult. Alături de proteine, grăsimile asigură formarea celulelor si a ţesuturilor. Ele sunt surse de energie importante\' pentru copil. Dintre grăsimile animale, untul are valoarea nutritivă cea mai mare. El se asimilează foarte bine de către organismul copilului şi pe de altă parte conţine vitamine importante pentru creştere (A şi D).
Din grupa grăsimilor fac parte şi lecitinele ce asigură buna funcţionare a sistemului nervos şi cresc capacitatea de apărare a organismului faţă de boli. Ele se află în lapte icre şi în gălbenuşul de ou.
Glucidele (substanţele zaharoase) constituie principala sursă de energie a organismului. Ele se asimilează foarte uşor, copilul le consumă cu multă plăcere, dau forţă şi vioiciune organismului în creştere. Glucidele sunt asigurate prin consumarea de pâine, cartofi, paste făinoase, dulciuri (zahăr şi produse zaharoase), miere etc.
Sărurile minerale au şi ele rol deosebit în creşterea şi dezvoltarea copilului. Cele mai importante sunt: calciu, fosforul, fierul, sodiul, potasiul, zincul şi magneziul. îri ţesutul osos calciul intră în proporţie de 66,3o/0 dar în caz de rahitism proporţia calciului din oase scade, până la valoarea de 18y". Alături de calciu, fosforul inşi el in componenţa oaselor şi a dinţilor. El participă şi la alcătuirea ţesutului nervos şi la buna lui funcţionare.
Fierul intră în structura hemoglobinei din sânge .asigurând buna desfăşurare a proceselor de respiraţie. Lipsa, sau insuficienţa fierului din alimentaţie la copii duce la anemii şi scade rezistenţa la infecţii.
Alimentele bogata în fier sunt ficatul, gălbenuşul de ou, spanacul, urzicile, roşiile etc.
Sodiu se află în toate lichidele organismului. El se introduce în alimentaţie sub formă de clorură de sodiu (sare de bucătărie). Sodiul serveşte şi la formarea acidului clorhidric din stomac.
Potasiul intră in alcătuirea celulelor. El se află în . carne, lapte, legume şi fructe uscate.
Sulful intră în structura unor aminoacizi indispensabili sintezei proteinelor. Ca urmare el nu poate lipsi din alimentaţia copilului.
Apa. Cu cât un organism este mai tânăr, cu atât ţe-
:rile sale conţin mai multă apă. în organismul sugarului apa reprezintă 70o/0 din greutatea corpului. Apa este transportorul tuturor substanţelor nutritive spre celule şi ţesuturi. Ea asigură şi menţine constantă temperatura corpului. Când corpul copiilor este supraîncălzit, apa se elimină prin piele (transpiraţie) şi odată cu ea se pierde şi o cantitate importantă de căldură prin evaporare.
Nevoile de apă ale copilului sunt mult rnai mari decât ale adultului.
Un copil de un an are nevoie de 100 ml apă/kg corp, pe când un adult arc nevoie doar de 35 ml apă kg corp. Nevoia zilnică de apă scade treptat cu vârsta.
La 12--13 ani nevoile de apă sunt doar de 40-45 ml/kg corp. Această nevoie crescută de apă se explică prin intensitatea proceselor metabolice, mai ridicate la copii. Necesităţile de apă sporesc în cursul efortului fizic, al jocului.
în unele boli copilul pierde o cantitate importantă de apă ce poate tulbura buna funcţionare a organismului. (In caz de diaree, vărsături şi boli febrile). Un sugar poate pierde, prin vărsături, un litru de apă în 24 de ore, fapt ce duce la deshidratarea organismului cu scăderea rapidă a greutăţii corporale. în asemenea cazuri organismul copilului trebuie urgent rehidratat, prin consumarea de bături (ceaiuri, siropuri sau apă).
Apa de băut se poate da copilului începând de la 8 luni, după mâncărurile mai consistente. Este complet greşit obiceiul de a da copilului apă înainte de mâncare, deoarece ea diluează sucurile digestive şi scade pofta de mâncare.
Vitaminele sunt absolut indispensabile în alimentaţia raţională a copiilor. Vitamina A are rol în procesele de creştere şi de apărare. Vitamina B are rol în întărirea organismului, în special a ţesutului nervos, prevenind surmenajul fizic. Vitamina, C asigură buna desfăşurare a proceselor metabolice, creşte rezistenţa organismului la infecţii şi\' la efort. Ea este asigurată prin consumarea fructelor proaspete (măcieşe, lămâi şi portocale). Vitamina D este indispensabilă copiilor datorită participării salo la procesele de osificare. Ea ajută la fixarea calciului în oase şi previne rahitismul. Asigurarea necesităţilor în vitamina D se face prin expunerea organismului copilului la soare. Sub acţiunea razelor ultraviolete, din ergosterolul din piele se formează vitamina D.
Dependenţa alimentaţiei copilului de particularităţile de vârstă |
sus |
Alimentaţia copilului trebuie să corespundă nevoilor organice ale copilului, ce diferă de la o vârstă la alta.
Copilul diferă de adult prin anumite însuşiri proprii copilăriei (creşterea şi dezvoltarea, rezistenţa mai scăzută faţă de boli, capacitatea mai mare de refacere a organelor şi ţesuturilor lezate sau restabilirea mai rapidă după boli).
a) Creşterea şi dezvoltarea. La adult alimentele servesc ca material pentru refacerea şi înlocuirea ţesuturilor şi a celulelor uzate şi pentru a asigura energia necesară efortului depus în cursul diferitelor activităţi. La copil, alimentele asigură în primul rând creşterea şi dezvoltarea.
b) Rezistenţa mai scăzută faţă de boli se explică prin insuficienta dezvoltare a organelor şi sistemelor copilului, comparativ cu ale adultului. Aceasta se referă în primul rând la sistemul nervos, care este principiul coordonator al tuturor funcţiilor. Cu cât copilul este mai mic, cu atât sistemul său nervos este mai puţin dezvoltat şi ca atare, rezistenţa este mai slabă faţă de toţi agenţii vătămători.
c) Puterea mai mare de refacere a organismului copilului este în legătură cu capacitatea de creştere şi dezvoltare (o fractură uşoară, la un copil se vindecă mult mai repede, iar refacerea după o boală este mai rapidă).
Etapele copilăriei. în alimentaţia ştiinţifică va trebui să se ţină seama de perioadele de dezvoltare ale copilului, atât în privinţa caracteristicilor anatomo-funcţjonale cât şi de necesităţile de creştere legate de aceste perioade.
Copilăria cuprinde 6 perioade de viaţă:
1) perioada de nou-născut ţine de la naştere până la 4 săptămâni;
2) perioada de sugar durează de la 4 săptămâni la un an;
3) perioada antepreşcolară (sau de copil mic) ţine de la 1 an la 3 ani:
4) vârsta preşcolară ţine de la 3 la 6 ani;
5) vârsta de şcolar mic de la 6 la 12 ani;
6) vârsta de şcolar marc cuprinde tinerii între 12- 14 ani (perioada pubertăţii) şi între 14-18 ani pe tinerii din perioada adolescenţei.
Copilul nou-născut prezintă o foarte mică capacitate de adaptare la mediu din cauza slabei dezvoltări a sistemului nervos si a tuturor organelor sale. De aceea copilul doarme foarte mult şi se trezeşte doar când trebuie alimentat.
Noul-născut are nevoie de o grijă deosebită. Lipsa de cunoştinţe necesare pentru această perioadă a dus la o mortalitate infantilă importantă. Alimentaţia copilului trebuie să se facă după o schemă progresivă, în funcţie de dezvoltarea stomacului.
în această perioada singurul aliment este laptele de mamă dat la ore regulate.
Perioada de sugar. In această perioadă organismul copilului creşte vertiginos, cu 20 cm în lungime, iar greutatea şi-o triplează (do-la 3 kg la 9-10 kg). Sugarul are nevoie de 100--200 Cal/kg corp/zi pe când adultul doar de 45 Cal/kg corp. Sugarul are mari necesităţi de hrană pentru creştere, dar capacitatea funcţională a aparatului digestiv este mică. în consecinţă, pentru sugar trebuiesc respectate cu stricteţe anumite reguli de alimentaţie, în prima etapă sugarul va fi hrănit numai cu alimente lichide, apoi treptat, şi cu prudenţă se va trece la o alimentaţie mai variată.
Vârsta anteprescolară şi preşcolară se caracterizează printr-o creştere şi dezvoltare mai lentă. Tubul digestiv este mai adaptat şi poate digera alimente mai variate. Copilul acum are un număr destul de mare de dinţi cu care poate face masticaţia alimentelor. Secreţia digestivă este mai abundentă. în această perioadă alimentaţia va fi mai bogată în vitamine pentru a preveni apariţia bolilor infecto-contagioase care sunt frecvente în această perioadă.
Vârsta şcolară mică şi mare. Organismul copilului se dezvoltă rapid în această perioadă. Efortul şcolar depus, necesită un consum caloric mare. Sunt necesare acum cantităţi mari de alimente, bine pregătite şi bogate în principii alimentare şi în vitamine. în perioada pubertăţii se petrec schimbări importante în organism, legate de funcţia glandelor endocrine. Creşterea copilului este mai accentuată şi ca urmare, în lipsa unei alimentaţii corespunzătoare, prin scăderea rezistenţei organismului, se pot îmbolnăvi de boli grave (reumatism sau tuberculoză).
Tubul digestiv al copiilor se deosebeşte de cel al adulţilor. Pătura musculară a sa este slab dezvoltată şi ca urmare alimentele ajunse aici sunt incomplet transformate. Mucoasa ce căptuşeşte tubul digestiv este slab dezvoltată şi bogată în vase de sânge. Ea se poate uşor infecta dând o serie de boli (gastrită şi enterocolită) caracterizate prin diaree.
Aparatul limfatic are numeroase vilozităţi, ce asigură o mai rapidă absorbţie. Ca urmare, ea poate absorbişi unele substanţe vătămătoare, toxice introduse odată cu alimentele. ■
Glandele digestive, (glandele salivare, ficatul şi pancreasul) secretă o cantitate mai mică de sucuri şi cu un conţinut mai mare de apă. .De aceea copilul nu poate digera alimentele "grele" (rântaşuri, conserve, brânzeturi fermentate).
Organele anexe ale tubului digestiv nu sunt complet dezvoltate din punct de vedere funcţional, la copil. De aceea tulburările digestive influenţează funcţiile ficatului copilului. Secreţia pancreatică este mai redusă la copil, comparativ cu cea de la adult.
Alimentaţia copilului între 1-3 ani |
sus |
La această vârstă organele şi funcţiunile lor se dezvoltă intens. Dinţii de lapte se completează şi permit o mai bună mestecare a alimentelor. Meniurile pot fi mai variate şi vor fi înlocuite alimentele lichide cu feluri mai concentrate.
Prin dezvoltarea sistemului muscular, copilul se mişcă mult şi consumă mai multă energie.
Se dezvoltă sistemul nervos şi simţul gustativ, ca urmare alimentele trebuie să fie gustos pregătite, altfel le refuză. în această perioadă trebuie asigurate copilului principiile alimentare de bază. Nevoile energetice corespund la 75-90 Cal/kg corp/zi.
Glucidele sunt necesare în cantităţi mari, ele fiind principalii furnizori de energie. Ele vor reprezenta jumătate din raţia zilnică (160-200 g). Vor fi asigurate din: pâine, paste făinoase, cartofi, dulciuri şi fructe.
Grăsimile vor fi asigurate mai ales prin consumarea untului, care are o valoare nutritivă mare. Uleiul se va utiliza in prepararea diferitelor mâncăruri dar în cantităţi mai reduse. în raţia zilnică vor intra 40-50 g lipide.
Proteinele de preferinţă vor fi cele de origine animală şi apoi cele vegetale. Necesităţile zilnice sunt de aproximativ 50 g/zi şi sunt asigurate de lapte şi derivatele sale, ouă, carne de pasăre, de vită sau de peşte.
Necesităţile în săruri minerale sunt acoperite prin consumarea legumelor şi fructelor.
Vitaminele asigură creşterea şi dezvoltarea copilului. Nevoia în alimente, bogate în vitamine, este acum cunoscută, ele asigurând şi rezistenţa organismului faţă de diferitele infecţii.
Apa este necesară în cantitate destul de mare deoa-rece-cc copii se mişcă mult şi transpiră. Ea va fi luată din alimente, fructe, sau apă ca atare la sfârşitul mesei.
în alcătuirea regimului zilnic se va ţine cont de faptul că laptele trebuie redus şi înlocuit cu legume. Abuzul de lapte duce la constipaţie şi la anemii. Se va da maximum 500 g/zi.
Alimentaţia va fi variată şi gustoasă. Numărul meselor va fi de cinci. Repartizarea alimentelor pe diferite mese va trebui să satisfacă necesităţile copilului. Raţia calorică zilnică trebuie să fie de 1100-1200 Cal. Din totalul caloriilor 20% va primi dimineaţa, 10o/0 la gustarea de la ora 10, iar 35-40% va primi la prânz, 10- 15% la ora 16 şi 20o/0 la cină.
Iată un exemplu de meniu:
Dimineaţa: 150 g lapte cu cacao, 30 g pâine, unt şi
marmeladă
Ora 10: ■ 100 g fructe crude sau compot cu 2 biscuiţi Prânz: 100-150 g supă, 150 g legume (cartofi, mor-
covi, mazăre), 30 g carne, 100 g compot sau prăiituri
Ora 16: iaurt cu 2 biscuiţi
Cină: 200 g orez cu lapte sau 20 g brânză, 50 g
pâine şi 30 g unt.
Alimentaţia copilului preşcolar |
sus |
La vârsta preşcolară trebuie să avem o grijă deosebită în alcătuirea regimului alimentar al copiilor. în perioada preşcolară intensitatea creşterii scade, comparativ cu perioada dinainte, dar copilul se mişcă tot timpul, aleargă, se joacă, deci consumă energie. Se dezvoltă sistemul nervos şi organele de simţ - este perioada de asimilare de multe cunoştinţe noi, despre tot ce este în jur.
In perioada preşcolară copilul este expus la o mulţime de boli infecţioase. v
Datorită activităţii musculare intense şi datorită necesităţii de a asigura o rezistenţă corespunzătoare la infecţii - alimentaţia copilului preşcolar trebuie să fie corespunzătoare.
La 3 ani necesităţile energetice sunt de 1300 calorii;
« 4 " " " " 1400 "
" 5 " " a " 1500 "
« 6 " u " " 1600 "
Necesarul proteic zilnic la această vârstă este de 3- 3,5 g/kg corp iar între 5-7 ani este de 2,5 g kg corp. El va fi asigurat prin consumarea de lapte, carne, brânză, pâine, cartofi, legume.
Alimentele bogate în proteine animale sunt asimilate mai uşor şi vor reprezenta cel puţin 50% din necesarul
proteic.
Fasolea uscată, mazărea, lintea, sunt bogate în proteine vegetale şi în celuloză dar ele se digeră greu.
Grăsimile, mai ales cele de provenienţă animală, sunt bine tolerate de organismul copilului preşcolar. Ele vor reprezenta 75o/0 din raţia zilnică de grăsimi şi se vor da sub formă de unt, lapte, grăsimea din carne, ouă, untura de peşte.
Untul şi ouăle au o valoare nutritivă excepţională, ele fiind bogate şi în vitamine A şi D.
Uleiurile vegetale vor fi folosite mai moderat în alimentaţia copiilor de această vârstă.
Glucidele sunt necesare în proporţii mari 8-10 g/kg corp, ele furnizând materialul energetic ce asigură mobilitatea mare a copiilor preşcolari.
Sărurile minerale asigură buna desfăşurare a tuturor proceselor metabolice şi funcţia unor enzime. Ele vor fi asigurate prin consumarea de legume şi fructe.
Apa reprezintă 73o/0 din greutatea copilului preşcolar. Ea se elimină în mare cantitate, datorită intensităţii proceselor metabolice şi mişcărilor active, prin transpiraţie. Acoperirea necesităţilor de apă se face prin consumarea de 70-lOOg apă/kg corp zi.
Ea se va lua din supe, lapte, ceai, cât şi prin consumarea de apă ca atare.
Vitaminele vor fi consumate în cantităţi mari, ele asigurând creşterea şi dând rezistenţa organismului la infecţii.
Pentru o alimentaţie corectă este necesar a se ţine seama de raportul corect între diferitele principii alimentare. Pentru fiecare gram de proteină consumată, trebuie să corespundă 1 gram de grăsime şi 4 g de glucide.
La repartizarea meselor şi la modul de preparare al alimentelor trebuie avută o grijă deosebită.
Carnea se va da fiartă sau friptă înăbuşit, deoarece ea se digeră astfel mai uşor. Se va da cea 60-70 gzi. Se recomandă carnea de pasăre, viţel, vacă, peşte sau porc dar să fie slabă.
Conservele de carne, mezelurile şi afumăturile sunt foarte greu de digerat, de aceea trebuie evitate. Supele de carne fiind bogate în substanţe extractive şi în săruri minerale, se recomandă a fi consumate zilnic. Laptele va fi dat proaspăt sau sub formă de iaurt. Brânze-turile proaspete sunt recomandate dar cele fermentate vor fi evitate.
Ouăle proaspete pot fi date zilnic (un ou) sub formă de ou moale sau crud adăugat în supă. Nu se vor da copiilor ouă conservate sau ouă de raţă care pot fi purtătoare de diferiţi microbi.
Pâinea se va da în cantitate de 150-200 g/zi. O cantitate prea mare îngreuiază stomacul. Nu se vor consuma exagerat biscuiţii şi cornurile. Se poate da şi pâine semialbă, care este mai bogată în vitamine. Se va evita consumarea de pâine caldă, ea fiind mai greu digestibilă. Pâinea prăjită se digeră cel mai bine.
Legumele\' vor fi consumate sub formă de sote-uri, cu adaus de unt sau sub formă de budinci, gustos pregătite. Preşcolarii vor consuma şi salate crude care au o valoare nutritivă mare şi asigură un bun tranzit intestinal.
Fructele sunt consumate cu plăcere de marea majoritate a copiilor, atât proaspete cât şi sub formă de compoturi sau în prăjituri cu fructe. Trebuie însă mare atenţie la consumarea fructelor proaspete, ele să fie bine spălate.
Ciocolata şi cacaua au o valoare nutritivă însemnată şi copiii le consumă cu plăcere, dar nu trebuie să se facă abuz de ele, fiind puternice excitante ale sistemului nervos.
Mierea este un aliment natural foarte gustos şi cu o mare valoare nutritivă. Pâinea cu unt şi cu miere constituie o foarte bună gustare pentru preşcolari.
Numărul de mese la preşcolari va fi de 4-5 pe zi. Micul dejun va cuprinde 20% din calorii, gustarea de la ora 10 va cuprinde 10-15o/0, prânzul 35-40%, gustarea de la ora 17 va cuprinde 10-15% iar cina 20% din conţinutul caloric.
Se vor alcătui regimuri alimentare zilnice variate şi mixte (carnate şi vegetariene).
Iată câteva exemple:
I. Dimineaţa: Prânz:
Ora 11; Cina:
II. Dimineaţa: Prânz:
Ora 17: Cina:
III. Dimineaţa: Ora 10: Prânz:
Ora 17: Cina:
Cafea cu lapte şi franzelă cu unt Supă de cartofi cu smântână Chifteluţe cu carne şi garnitură de orez Compot sau fructe proaspete Pâine cu brânză proaspătă Papanaşi şi iaurt
Cafea cu lapte şi franzelă cu unt şi
marmeladă
Supă de zarzavat
Budincă de şuncă
Prăjituri uscate
O ceaşcă de lapte şi un corn
Sote de morcovi cu crochete de gris.
Compot de mere sau piersici
Cafea cu lapte şi un corn cu unt
. Fructe proaspete (2 mere) Supă de carne
Friptură de pui cu garnitură de cartofi
Prăjitură cu fructe sau cu cremă Un iaurt cu pâine prăjită Mămăliguţă cu lapte şi brânză de vaci cu smântână.
Alimentaţia copilului şcolar |
sus |
Perioada şcolară este lungă şi cere mult efort fizic şi intelectual. în primii ani, şcolarul mic creşte mai intens în înălţime. El face apoi un mare efort de acomodare la programul şcolar. Copilul este sănătos, este vioi şi plin de energie, aleargă şi se joacă. Dezvoltarea organelor şi sistemelor la copii prezintă anumite particularităţi.
Oasele, la vârsta de 7 ani, se dezvoltă mai repede decât musculatura. Ele conţin o cantitate mai mare de apă şi mai puţine substanţe solide. Procesul intens de osificare necesită un aport suficient de calciu şi fosfor precum şi o reglare bună a depunerii de calciu în oase.
Musculatura este puţin dezvoltată. Creşterea în volum a musculaturii nu se realizează prin sporirea numărului de fibre musculare ci prin îngroşarea celor existente. La 7 ani fibrele musculare sunt încă subţiri şi au nuclei mari, cu conţinut bogat în sarcoplasmă şi apă. Printre fibrele musculare se află o mare cantitate de ţesut conjunctiv iar fibrele elastice sunt puţine.
Sistemul nervos este slab dezvoltat şi prezintă o mare instabilitate. Procesele nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia) nu sunt echilibrate, predominând excitaţia. Atenţia este instabilă iar voinţa este slab dezvoltată, dar receptivitatea este accentuată.
Sfera vegetativă face faţă cu greu cerinţelor de efort fizic şi intelectual. Viteza de circulaţie a sângelui este mult mai mare decât la adult, frecvenţa cardiacă este mai mare - 90 de pulsaţii la 7 ani şi 85 la 8 ani. Volumul sistolic este foarte mic (10-15 ml) însă datorită frecvenţei cardiace ridicate, debitul cardiac este destul de mare.
Aparatul respirator este slab dezvoltat la copii ante-pubertari, laringele este alungit, traheea mai extensibilă, bronhiile mai largi, diafragmul mai ridicat, ceea ce reduce posibilitatea măririi cutiei toracice în inspiraţie Frecvenţa respiratorie este de 30/minut la 7 ani şi de 24/minut la 12 ani.
Sistemul nervos vegetativ şi glandele cu secreţie internă sunt dezvoltate, ceea ce determină o eficienţă redusă a mecanismelor de coordonare şi reglare neuromorală. De aceea se recomandă ca efortul depus de copii la această vârstă să aibă un caracter dinamic de scurtă durată, cu pauze de relaxare relativ lungi.
Cracteristica principală a creşterii şi dezvoltării organismului elevilor de clasele V-VIII constă în parcurgerea unei etape de mari modificări morfologice şi funcţionale care-şi lasă pregnant amprenta asupra întregii personalităţi viitoare a elevului - pubertatea.
In perioada pubertară asistăm la o creştere mai rapidă la fete comparativ cu băieţii. Organele şi aparatele atât din sfera somatică cât şi vegetativă au un ritm accelerat de creştere şi dezvoltare. Creşte talia copiilor prin alungi-rea membrelor, trunchiul menţinându-se îngust şi plat. Fibrele musculare se alungesc şi se îngroaşe. Se dezvoltă sistemul nervos central, creierul creşte în greutate iar din punct de vedere funcţional prezintă o mare plasticitate, se dezvoltă procesele de inhibiţie, în special inhibiţia de diferenţiere ce favorizează activitatea de analiză şi sinteză corticală. Toate aceste particularităţi influenţează viteza de formare şi consolidare a deprinderilor motrice şi favorizează apariţia oboselii.
Dezvoltarea glandelor genitale şi intensificarea secreţiilor hormonale determină creşterea reactivităţii sistemelor de comandă şi de dirijare a funcţiilor organelor interne. Acţiunea anabolizantă a hormonilor sexuali duce la tulburări de metabolism şi la apariţia în sânge a unor metaboliţi noi, acizi, ce determină o hiperexcita-bilitate cortico-viscerală marcată ce perturbă homeo-stazia organismului în ansamblu şi reduce considerabil randamentul fizic şi psihic al şcolarului.
Activitatea de învăţătură solicită funcţiile intelectuale şi are loc un mare consum energetic. Dacă pentru micul şcolar este nevoie de alimente care să acopere 1800-2000 Cal/zi, pentru şcolarul mare sunt necesare 2500-3000 Cal/zi.
Diferitele alimente vor fi date în proporţii bine stabilite.
Necesarul proteic este de 3,2-3,5 g/kg corp la cei mai mici, la care creşterea este mai accentuată, iar la şcolarii mari doar de 2,5-2,8 g/kg corp, întrucât creşterea cprporală la aceştia este mai scăzută.
Grăsimile se vor da în proporţie de 1 g/kg corp.
Glucidele vor fi consumate în cantitate mare, ele fiind furnizoare de energie. Vor fi asigurate, prin consumarea pâinii în cantitate mai mare. Acum se poate trece la consumarea pâinii negre, mai bogată în săruri minerale şi în vitamine. Se pot da dulciuri sub toate formele.
Vitaminele vor fi luate din legume şi fructe cât şi din alimente de origine animală. Pentru păstrarea vitaminelor şi a sărurilor minerale, legumele na se vor ţine mult timp în apa de spălat şi se vor fierbe în vas acoperit. La supe se va adăuga gălbenuş de ou proaspăt şi pătrunjel verde sau suc de lămâie.
Şcolarul va lua 4 mese pe zi la interval de 4 ore între ele.
Dimineaţa va consuma 25-30o/0 din raţia calorică La prânz, 40-50o/0 La ora 16, 10-15% Seara, 15-25%
Hrana şcolarului trebuie să fie variată, regim mixt cu alimente de provenienţă atât animală cât şi vegetală, bine pregătite şi gustoase.
Şcolarii pot consuma murături, borş, conserve, deoarece funcţiile lor digestive sunt asemănătoare cu ale adultului.
Meniu pentru şcolar:
Dimineaţa: Cafea cu lapte şi pâine cu unt şi marmeladă
Prânz: Supă de legume
Friptură de porc cu piure de cartofi Prăjitură sau compot
Ora 16: Iaurt cu biscuiţi
Cina: Budincă de legume cu smântână
Fructe proaspete.
Necesităţile copiilor în principii nutritive
