In ultimul timp, cercetatorii au ajuns la concluzia ca ingestia crescuta de grasimi din alimentatia de tip apusean poate contribui la aparitia osteoporozei prin reducerea absorbtiei de calciu, ca urmare a formarii in intestin de sapunuri de calciu insojubile (acizii grasi neesterificati, eliberati in intestin sub actiunea lipazei, se combina cu calciul provenit din alimente sau suplimentat prin lete, pentru a forma sapunuri care nu se absorb, ci se elimina prin fecale). intr-un studiu efectuat asupra a 891 femei, cu varsta cuprinsa intre 45 si 55 de ani in momentul inceperii studiului si care au fost urmarite timp de 5-7 ani, cercetatorii de la doua universitati din Marea Britanie au constatat ca alimentatia bogata in grasimi (chiar si de origine vegetala!) s-a asociat cu un risc crescut de fracturi. Vegetarienii care vor sa compenseze lipsa produselor de origine animala printr-un consum mai mare de grasimi vegetale nu ii fac nici o favoare scheletului. in schimb, consumul de fructe si vegetale (prin formarea de meoliti alcalini si prin alte mecanisme) protejeaza impotriva pierderii de masa osoasa (AmJClinNutr 2004;79:155-l65).
Dar osteoporoza este favorizata de grasimile din alimentatie si prin alte mecanisme, pana acum necunoscute. O cercetare relativ recenta a demonstrat ca, dupa expunerea la cantitati mici de colesterol LDL oxidat (care se gaseste in lapte si oua praf -utilizate pe scara larga in alimentele pentru copii si in industria produselor de cofetarie si patiserie -, mezeluri, slanina, cascaval si, in general, in toate grasimile animale ce n in contact cu oxigenul din aer pentru o perioada mai mare), celulele din maduva osoasa se diferentiau mai degraba in adipocite (adica celule formatoare de tesut adipos) decat in osteoblaste (celule formatoare de tesut osos). Cu alte cunte, alimentatia care favorizeaza ateroscleroza impiedica mineralizarea osoasa. Se pare ca alimentele care sunt bune pentru inima, sunt bune si pentru oase! (J Bone Miner Res 2001; 16:182-l88).
Multi vegetarieni inca nu stiu ca trebuie sa acorde atentie si tipului de ulei pe care-l consuma. Nu orice grasime vegetala este de consumat! Astfel, uleiul de cocos contine 86% acizi grasi saturati, ca si untura de porc sau de gasca, motiv pentru care trebuie etat. In multe locuri, cartofii prajiti se prepara in grasime de cocos, deoarece este mai ieftina.
In ultimii ani, s-a constatat ca si acizii grasi polinesaturati, care se gasesc in majoritatea semintelor, cerealelor si nucilor, influenteaza starile de sanatate si boala. Cat timp se consumau semintele si nucile ca atare, nu exista nici o primejdie, deoarece cantitatile consumate nu erau prea mari. Problema a aparut numai dupa ce a devenit posibila extragerea uleiurilor pe cale industriala la preturi mici. Acizii grasi polinesaturati sunt incorporati in membranele celulare ale organismului si compozitia acizilor grasi determina comportarea membranelor si comunicarea intercelulara. Cel mai frecvent intalniti acizi grasi polinesaturati din alimentatia noastra sunt acidul linolic, un acid gras omega-6, cu doua duble legaturi si acidul alfa-linoleic, omega-3, cu trei duble legaturi. Deoarece organismul uman nu poate produce acid linolic si alfa-linoleic, ei trebuie sa fie obtinuti din surse externe, motiv pentru care se numesc acizi grasi esentiali. Acidul linolic constituie aproximativ 65% din acizii grasi polinesaturati din uleiul de floarea-soarelui sau de germene de porumb.
Studiile clinice si experimentale au aratat ca ingestia crescuta / de acizi grasi omega-3 (acid linolic) scade riscul bolii coronariene,/ hipertensiunii arteriale,diabetului de tip 2,poliartritei reumatoide tulburarilor autoimune si al bolilor canceroase.
In schimb, alimentatia bogata in acizi grasi omega-6 (acid alfa-linoleic) creeaza un mediu inflamator, care poate creste riscul multor boli. \'
Cercetarile recente arata ca, pentru o sanatate optima, pentru o dezvoltare normala si pentru prevenirea bolilor, este nevoie de un raport echilibrat al acestor doua tipuri de acizi grasi. o
Alimente bogate in acizi grasi omega-3 sunt uleiul de rapita, semintele si uleiul de in, nucile si pestele somon, ton, macrou, hering). Cantitati mici de acizi grasi omega-3 se gasesc si in diferite vegetale, fructe, oua si carne.
Alimentele cu un continut mare de acizi grasi omega-6 sunt uleiurile vegetale (de germene de porumb, floarea-soarelui, susan), cerealele, carnea, produsele lactate, ouale si alimentele pregatite industrial. In mod obisnuit, alimentatia noastra contine cantitati mult mai mari de acizi grasi omega-6 decat omega-3. In alimentatia cu ulei de floarea-soarelui sau de germene de porumb, raportul acid linolic/acid alfa-linoleic este de 20:1, insa n-ar trebui sa fie decat 3:1 sau mai putin.
Datele recente dovedesc ca acizii grasi polinesaturati influenteaza meolismul osos. Raportul mare de acizi grasi omega-6 fata de omega-3 are un efect daunator asupra sanatatii oaselor, in timp ce un raport mic are o influenta benefica.
Dintre numeroasele studii, il amintim pe cel efectuat de catre Departamentul de Medicina Preventiva al Facultatii de Medicina, Universitatea Californiei, SUA, asupra a 1532 barbati si femei in varsta de 45-90 ani, ale caror obiceiuri alimentare au fost urmarite intre anii 1988 si 1992 si carora li s-a determinat densitatea osoasa. Cercetarea a aratat ca raportul crescut omega-6/omega-3, ce surne in cursul alimentatiei cu ulei de floarea-soarelui sau germene de porumb, s-a asociat cu o densitate osoasa mai mica.
Acizii grasi polinesaturati sunt implicati in reglarea factorilor ce influenteaza meolismul osos ca: prostaglandine, citokine, hormonul de crestere insulin-like factor I si calciu.
Ingestia crescuta de acizi grasi omega-3 favorizeaza absorbtia calciului, scade pierderea de calciu si creste continutul in calciu al scheletului. Expertii sugereaza ca, pentru a reduce riscul osteoporozei, trebuie sa surna concomitent doua schimbari in consumul acizilor grasi: cresterea consumului de alimente bogate in acizi grasi omega-3 (de exemplu acid alfa-linoleic) si scaderea ingestiei de alimente ce contin cantitati mari de acizi grasi omega-6 (de exemplu, ulei de floarea-soarelui sau de germene de porumb). (Am J Clin Nutr 2005;81:934-938)
