In ultimele decenii, cel putin in America de Nord si in Europa de Nord, frecnta fracturilor de sold a crescut mai repede decat durata de viata.
Lucrarile de restaurare la biserica Christ Church, Spitalfields, din Londra, in cadrul carora s-au mutat scheletele celor inhumati acolo intre anii 1729 si 1852, au permis area ratei de pierdere a masei osoase femurale la aceste schelete cu rata de pierdere a masei osoase la femeile din zilele noastre. Examenele au aratat ca, acum, o femeie de 70 de ani are o densitate osoasa mai mica decat aau femeile de aceeasi varsta cu 250 de ani inainte.
Din cele 1000 de femururi examinate, numai la unul singur s-au gasit semnele unei fracturi. Specialistii care au efectuat cercetarea cred ca aceasta deosebire se datoreaza volumului diferit de activitate fizica. Cele mai multe femei lucrau in tesatori cate 14-l6 ore zilnic, umblau mult pe jos si purtau_greutati. De asemenea, se crede ca numarul mai mare de nasteri, in medie 4, desi unele aau 15 copii, a contribuit la mentinerea masei osoase. Pe atunci femeile nu fumau, nu-si puteau permite luxul cafelei, iar alcoolul era consumat de barbati. (Lancet 1993; 341:673-675)
In anul 1974, Dalen si Olsson au aratat ca barbatii in varsta de 50 pana la 59 ani, care in ultimii 25 de ani au alergat mult, aau un continut mineral osos mai mare decat barbatii sedentari.
Deja cu 300 de ani mai inainte, mai exact in 1683, Galileo Galilei a observat o corelatie intre greutatea corporala si dimensiunile scheletului.
Rolul principal al scheletului este acela de a se opune fortelor gravitatiei si contractiilor musculare, la care e supus mereu.
Soliditatea, rezistenta osului, este influentata nu numai de proprietatile materialului din care e alcatuit, ci si de geometria lui macro- si microscopica. Geometria macroscopica se refera la forma si dimensiunea osului, ca intreg, iar geometria microscopica se refera la orientarea structurilor microscopice si la micropo-rozitatile din tesutul osos. Scheletul e stimuulat de tipul de activitate si solicitare. Dintre frecnta, durata si intensitatea solicitarii, osul e influentat cel mai mult de/intensitatea exercitiului. Pe sol, gimnastii pot expe-rimenta forte care sunt de 12 ori mai mari decat greutatea corpului. schimb, fortele de reactie generate de alergatori, desi frecnte, prin repetare, reprezinta numai de 3 pana la 5 ori greutatea corpului. Consecinta este ca masa osoasa, atat la sold, cat si in coloana rtebrala, e cu 30-40% mai mare la gimnasti decat la alergatori.
in cursul unei perioade de antrenament, gimnastii isi cresc masa osoasa, in timp ce alergatorii nu, iar cand antrenamentul este sistat, masa osoasa scade intr-un mod semnificativ.
Activitatea fizica, in cursul careia are loc o accentuare a greutatii corpului, constituie o conditie prealabila pentru sanatatea scheletului. Mersul la o intensitate mica, creand forte de reactie aproximativ egale cu greutatea corpului, nu are decat un efect foarte mic sau nici un efect asupra \'masei osoase.In afara de intensitatea solicitarii, si tipul exercitiului poate contribui la raspunsul osos. Exercitiul trebuie sa fie specific, indreptat direct asupra osului si sa dezvolte foarte repede forta maxima, cum sunt sariturile, care stimuleaza cel mai bine cresterea masei osoase, in special la sold. in atie cu diferiti atleti, s-a observat ca jucatorii de squash* au prezentat densitatea osoasa cea mai mare (solicitari frecnte, de intensitate maxima).
S-a observat o relatie pozitiva intre greutatea corpului si continutul mineral osos. Masa corporala mare exercita o impovarare gravitationala mai mare asupra scheletului, decat o masa mica. Galileo Galilei a remarcat acest adevar. Masa musculara se coreleaza strans cu masa osoasa, exercitand o impovarare mai mare asupra scheletului decat fortele gravitationale si solicitand osul local, prin tractiunea directa exercitata la locul de insertie a muschiului.
Forta generala care actioneaza asupra unui segment de schelet, este alcatuita din fortele contractiilor musculare, fortele externe, datorita gravitatiei, precum si din presiunile si tractiunile rezultate prin miscare.
Masa si forta musculaturii extensoare prezic, cel mai fidel, densitatea minerala osoasa, in special in coloana rtebrala si sold. Reducerea cronica a solicitarilor mecanice, ca in leziunile madui spinarii, imobilizarea prelungita la pat, ca si imobilizarea membrelor inferioare, precipita pierderea masei osoase, in special in segmentele din schelet care, in conditii normale, sustin greutatea corpului.
Exista do ca activitatea fizica ofera cele mai mari beneficii de lunga durata, daca e initiata inainte de pubertate. Jucatoarele de tenis de camp si squash, care incep aceste sporturi inainte de menarha, au de doua ori mai mult tesut osos in diafiza humerusului decat cele care au inceput aceleasi activitati sporti dupa pubertate. Densitatea osoasa la persoanele acti din punct de dere fizic este cu 30% mai mare decat la cele ce trag chiulul cand ar trebui sa fie acti.
Pentru o aplicare rationala a solicitarilor fizice si a programelor de antrenament, in prenirea osteoporozei, ar trebui sa retinem urmatoarele:
- stimularea mecanica trebuie exercitata in zonele unde dorim sa realizam un castig de masa osoasa, adica in segmentele cele mai expuse fracturilor, si anume: femur coloana_rtebrala si antebrat;
- pentru a obtine efecte in schelet, intensitatea stimularii trebuie sa creasca in mod continuu, prin antrenament;
- cand un program de activitate e intrerupt, efectele poziti asupra scheletului vor regresa, masa osoasa renind la starea initiala;
- cand se efectueaza un program de antrenament, cu cat masa osoasa e mai mica, cu atat mai_mari vor fi castigurile procentuale; cu cat exista mai multa" masa osoasa, cu atat mai mici sunt castigurile care se pot obtine;
- pentru cresterea masei si a soliditatii oaselor, solicitarile trebuie sa fie de natura dinamica, sa fie realizate cu o intensitate si o frecnta mare si sa fie cat mai variate.
Efectul anabolic, adica de cladire, asupra oaselor este determinat nu de durata, ci de frecnta si intensitatea exercitiilor. Solicitarile scurte si intense au un efect anabolic osos mai mare decat cele de lunga durata, insa putin intense. Simplul sfat mai multa miscare!" nu satisface cerintele actuale, din punctul de dere al medicinei sporti.
Asupra structurii si masei osoase actioneaza suma factorilor endocrini (hormonali) si mecanici, insa in contextul dispozitiei genetice, factorii genetici avand o pondere de 69-80%.
Chiar daca nu este determinata genetic, masa maxima de tesut osos este influentata genetic. Copin activi fizic realizeaza cu 5-l0% mai multa masa osoasa de varf, astfel incat pragul critic de fracturi e atins cu aproximativ 10 ani mai tarziu. Parintii trebuie sa retina ca un nil mai mare de activitate fizica in copilarie si adolescenta, nu numai ca duce la o masa osoasa de varf mai mare, ci are un efect care dureaza si in etapele urmatoare ale vietii.In schimb, imobilizarea nu duce numai la atrofie musculara, ci si la o pierdere accentuata a continutului mineral osos, indiferent daca e vorba de imobilizarea unui segment de schelet - de exemplu, datorita unui aparat gipsat -, de imobilizare prelungita la pat sau de absenta fortei gravitatiei, ca in zborurile cosmice.
Pierderea de masa osoasa in cursul unui zbor cosmic este asemanatoare cu cea observata in imobilizarea la pat, in cursul careia se pot pierde 4 pana la 5% din masa osoasa pe luna. Sa ne reamintim ca atrofia osoasa de varsta este de 1-2% pe an.
Mersul_repede ,urcatul scarilor purtarea de greutati, alergarile de_cativa_-pasi, cu intoarceri si opriri bruste, precum si munca in gospodarie sau gradina, fara a urmari efectul asupra unui anumit segment osos, au totusi un efect pozitiv asupra masei osoase a intregului schelet. Musculatura transmite fortele ei de contractie, prin punctele de insertie, pe portiunile respecti de schelet.
Daca activitatile zilnice obisnuite contribuie deja la marirea, respectiv la mentinerea masei osoase, care sunt efectele pe care le putem astepta dupa solicitarile realizate printr-un antrenament intensa
Masa osoasa mai mare a sportivilor arata ca solicitarile nespecifice, foarte variate, ca sarituri, demaraje, opriri_bruste, schimbari de directie la alergare si miscarile de rotatie au un imens efect de stimulare osoasa. Doar mersul moderat nu e suficient pentru a opri pierderea de masa osoasa, legata de varsta!
Pentru a obtine un efect stimulant asupra scheletului, e nevoie de 3-4 sedinte pe saptamana a cate 45-60 minute de antrenament aerobic intens, de exemplu, mers fortat, alergare usoara, in cursul carora sa se atinga 60-80% din frecnta cardiaca maxima, care este de 220 minus varsta, precum si exercitii de ridicare de greutati. Desigur, castigul de masa osoasa obtinut printr-un astfel de antrenament este mic, dar important este ca el diminueaza pierderea osoasa care insoteste inaintarea in varsta.
Sa nu uitam ca antrenamentul fizic regulat amelioreaza si sanatatea cardiovasculara, imbunatateste coordonarea, flexibilitatea si echilibrul, crescand forta musculara si rezistenta (elemente importante la toate varstele, dar mai ales la varstnici).
Cu alte cuvinte, efectul profilactic al activitatii fizice asupra fracturilor prin osteoporoza se obtine nu numai prin mentinerea masei osoase sau prin diminuarea pierderii ei, ci si prin factorii amintiti mai sus, care realizeaza o conditie fizica buna.
O metoda relativ noua de stimulare a scheletului si de prenire a osteoporozei consta in utilizarea aparatelor electrice ce produc vibratii cu o frecnta de 5-35. Hertzi. Vibratiile puternice se transmit in tot corpul si, prin punctele de insertie ale musculaturii, se stimuleaza formarea de tesut osos.
Nici unui medic nu i-ar ni ideea sa lase netratat un bolnav cu ateroscleroza coronariana, hipertensiune arteriala sau diabet si sa astepte pana se instaleaza infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau pierderea derii. Dar tocmai asa se procedeaza in cazul osteoporozei. Se intervine abia cand survine fractura rtebrala, femurala sau de antebrat, sau cand durerile sunt insuporile.
Aspectul cel mai nefavorabil al pierderii osoase din cadrul osteoporozei este ca, o data ce e pierduta, reteaua structurata a osului nu mai poate fi refacuta. Din cauza irersibilitatii acestui proces, strategiile cele mai eficiente pentru tratarea osteoporozei trebuie sa se concentreze asupra prenirii, mentinerii masei osoase existente si diminuarii factorilor ce cresc probabilitatea traumatismelor care pot duce la fracturi.
