in primul rand carnea, inclusiv pestele si mezelurile, apoi branzeturile, in special cele topite, dulciurile, bauturile de tip Cola si Pepsi, si unii consernti alimentari.
Nu trebuie sa uitam ca fosfatul din alimente actioneaza si in intestin, fixand calciul, deci impiedicand absorbtia lui si favori-zandvpierderea lui prin fecale.
Relatiile cantitative ale fosforului si calciului din proteinele pe care le consumam determina, intr-o mare masura, loarea nutriti a alimentelor respective.
-Raportul optim calciu/fosfor din hrana noastra este de_l/l pana la 1/1,5.
Proteinele de origine animala determina in organism un puternic exces de fosfor, cu consecinte daunatoare.
Iata raportul calciu/fosfor din cate alimente:
» carne de porc - 1/97, adica fosforul e de 97 de ori mai mult decat calciul
» carne de vita - 1/21
» peste de mare - 1/17
» carne de pasare - 1/17
» cartofi - 1/4
» conopida fiarta - 1/2,3 alune - 1/1,5
» morcovi cruzi - 1/0,95
» rza alba - 1/0,5
» . spanac - 1/0,3
Vegetarienii care renunta cu totul la alimentele de origine animala introduc in organismul lor cu 60-70% mai putin fosfat, un alt hot" care jefuieste corpul de calciu, un alt factor de risc
pentru osteoporoza.
Foarte multi sunt convinsi ca nu consuma prea multe proteine, dar nu stiu ca necesarul de proteine este de cel mult 40-45 g, iar pentru barbati, de cel mult 45-55 g/zi. Dar omleta facuta din trei oua si ce branza si servita cu paine, dimineata, inseamna 60 g de proteine; portia de carne cu cartofi si paine, de la pranz, inseamna 70 g de proteine, iar 100 g de branza de ci si un pahar de iaurt cu paine, seara, aduc iarasi 40 g de proteine, in total 170 g, fara a socoti proteinele din celelalte alimente
consumate.
Importanta homeostaziei acidobazice se bucura de o atentie din ce in ce mai mare in literatura medicala din ultimii ani, cu toate ca, inca in secolul al XlX-lea s-a obsert ca imporarea acida a organismului se asociaza cu o balanta de calciu negati si cu pierdere de tesut osos.
Cei ce raspund de sanatatea populatiei au ajuns la concluzia ca e nevoie de introducerea unor strategii de sanatate pe scara larga pentru a preveni deteriorarea scheletului.
Ca un factor exogen, alimentatia joaca un rol foarte important, deoarece modul de nutritie poate fi schimbat relativ usor, daca exista informatiile necesare, iar schimbarile pot avea implicatii mari.
Obsertiile din ultimele decenii au gasit o relatie poziti intre alimentele producatoare de baze (adica o alimentatie alcalinizanta), cum ar fi fructele si zarzaturile, si sanatatea scheletului. Cu toate acestea, populatia din tarile industriale consuma, cu predominanta, alimente ce produc o usoara acidoza meolica cronica.
Examinand densitatea minerala osoasa in femurul proximal si coloana vertebrala la 1056 femei, in rsta intre 45 si 54 de ani, si la antebrat, la 62 de femei, cercetatori din Anglia si Australia au gasit ca persoanele care consumau cantitati mai mici de proteine (deci o alimentatie mai putin acidifianta, datorita unei cantitati mai mici de acid sulfuric rezultat din meolismul proteinelor) si mai mult potasiu, provenind din fructe, cartofi si zarzaturi (deci o alimentatie alcalinizanta, datorita eliberarii de bicarbonat, rezultat din meolismul sarurilor de potasiu) prezentau o masa osoasa mai mare si o resorbtie osoasa mai mica. Studiul efectuat ofera do privind relatia poziti intre alimentatia mai putin acidifianta si integritatea scheletului. (Am J Gin Nutr 2004;79:131-l38)
