Homeopatia este o metoda de tratament bazata pe principiul similitudinii, care spune ca orice substanta, care in doze mari poate produce un lou de boala la un om sanatos, poate vindeca, in doze mici, acelasi lou de boala la o persoana suferinda.
Cu alte cuvinte, ceva care produce o suferinta o poate si vindeca, diferita fiind numai doza in care este folosita substanta. Medicina populara romaneasca cunoaste deja acest principiu, pe care il numeste cui pe cui se scoate". Sa ne amintim numai faptul ca intr-o mahmureala intensa, dupa o noapte de petrecere, dregerea" se face cu bere sau cu o mica cantitate de alcool. Cu alte cuvinte, substanta care in doza mare a produs tulburarea, in doza mica o amelioreaza. Sunt multiple exemple din tratamentul popular, in care se aplica principiul homeopat: in cazul unei degeraturi, locul respectiv se freaca cu gheata s.a.
2. DE UNDE VINE TERMENUL HOMEOPATIE"?
Cuvantul homeopatie" este derivat din doua cuvinte din limba greaca: homoios, care inseamna asemanator" si pathos, care inseamna suferinta". Cu alte cuvinte, o suferinta asemanatoare sau, conform dictonului latin similia similibus curentur, ceva asemanator vindeca altceva asemanator".
3. CUM A FOST DESCOPERITA, HOMEOPATIA SI CINE A FORMULAT PRINCIPIILE SALE?
Din cele mai chi timpuri, Hipocrate, parintele medicinii, cunostea si aplica principiul homeopatiei: cui pe cui se scoate". Dar bazele stiintifice ale homeopatici moderne au fost puse de catre medicul german Samuel Hahnemann, acum 200 ani. Hahnemann, un spirit mare si extrem de cultivat (era medic, farmacist si chimist, vorbea 9 limbi straine), a descoperit foarte simplu pincipiul.
El s-a intrebat la un moment dat de ce chinina vindeca malaria. Explicatia epocii era: pentru ca este amara". Hahnemann nu era multumit cu aceasta explicatie si a cautat un alt raspuns. Atunci, intr-un moment de inspiratie, a luat cateva doze de chinina. Era sanatos si nu aa nici un simptom de boala, dar a observat dupa cateva zile de administrare a chininei ca i-au aparut o serie de sirr.ptome ca de malarie": frisoane, cu repetitie periodica, stare generala proasta etc.
Atunci i-a nit ideea de la care s-a dezvoltat intreaga homeo-patie: o substanta poate vindeca o boala sau o suferinta daca aceeasi substanta este capabila sa produca o boala sau suferinta asemanatoare. Cu alte cuvinte, ceea ce in doze mari provoaca boala, in doze mici poate vindeca boala.
Hahnemann a testat pe el insusi si pe colaboratorii sai peste 90 de substante diferite in cursul vietii si a descris louri de boala" aparute dupa testarile pe voluntari sanatosi. Alti homeopati, dupa Hahnemann, au continuat testarile, astfel incat in prezent sunt descrise louri de testare" la peste 3000 de substante diferite. Medicul homeopat modern incearca sa sileasca asemanarea dintre boala pacientului pe care il consulta si loul descris in cartile de ho-meopatie. Cu cat sunt mai asemanatoare, cu atat mai mare este sansa de vindecare a pacientului.
4. CEVA MAI MULTE DATE DESPRE HAHNEMANN, AZNTEMEIETORUL HOMEOPATIEI?
Samuel Hahnemann s-a nascut in 1755, la Meissen, Germania, intre 1776 si 1779 a studiat medicina la Unirsitatile din Leipzig si Viena. in perioada studiilor, dr. Quarin, medic regal, il recomanda drept medic de familie si consilier al nou-numitului gurnator al Transilvaniei, baronul von Bruckental. L-a insotit pe acesta la Sibiu, unde a stat un an si jumatate, timp in care a lucrat la catalogarea numeroaselor opere din colectia baronului, precum si la catalogarea cartilor din biblioteca. A vazut multe cazuri de malarie in regiunile mlastinoase din Transilvania.
Dupa 1782, an in care se casatoreste, va incepe practica medicala, in 1796 publica primele date despre noua stiinta pe care o descopera, iar in 1810 publica prima editie a Organonului artei medicale, data de nastere a noii stiinte - homeopatia.
Lucreaza si testeaza neobosit tot restul vietii sale, de mii de pacienti, in Germania si la Paris, unde se muta in ultimii 8 ani ai vietii sale, are zeci de discipoli si elevi si intra in polemici cu medicii si farmacistii vremii. Moare, in 1843, la Paris, in varsta de 88 ani, muncind pana in ultimile zile ale vietii.
5. CARE SUNT PRINCIPIILE HOMEOPATIEI?
Primul principiu este cel al similaritatii, adica ceea ce am discutat mai sus: ceva asemanator vindeca altceva asemanator", o substanta care produce anumite simptome si reactii la o persoana sanatoasa, dar sensibila poate vindeca simptome similare la omul bolnav. Metoda specifica identificarii remediilor homeopatice care a stat la baza descoperirii tuturor cunostintelor necesare pentru prescrierea remediilor homeopatice la bolnavi se numeste proving (sau testare).
Al doilea principiu este cel al dozei infinitezimale, adica substantele se administreaza in cantitati foarte mici, infime, dar sunt potentate prin procedee specifice.
Al treilea principiu este cel al individualizarii, adica in prescrierea remediului homeopatic trebuie luate in considerare toate simp-tomele si semnele prezentate de persoana respectiva, tratandu-se bolnavul, nu boala. Ceea ce inseamna ca pentru aceeasi boala persoane diferite vor primi remedii homeopatice diferite.
6. ESTE HOMEOPATIA O STIINTA, SAU O ARTA,?
Ca orice parte a stiintei medicale, homeopatia este o ramura medicala bazata pe principii si legitati, enuntate si rificate repetitiv in practica.
Pentru practica homeopatiei sunt necesare cunostinte medicale extensi si o mare compasiune si dorinta de intelegere a omului bolnav. Aici intervine partea de arta si de indemanare a homeopatului. Principiile si legile se invata din carti, iar arta consta in punerea lor in practica cu rezultate de succes.
7. CARE SUNT DEOSEBIRILE DINTRE HOMEOPATIE SI MEDICINA CLASICA,, SCOLASTICA, (SAU ALOPATIA)?
Homeopatia face parte din familia terapiilor care realizeaza un tratament al persoanei suferinde si nu al bolii, considerata separat. Homeopatia nu trateaza ulcerul sau hipertensiunea arteriala. Este o metoda care poate trata numai persoana X care are ulcer sau persoana Y care are hipertensiune arteriala. De aceea, pentru acelasi tip de suferinta, de exemplu pentru o gastrita, fiecare va primi alt remediu homeopatic.
In medicina traditionala, pentru dureri de stomac tuturor pacientilor li se recomanda aceleasi medicamente. Homeopatia are la dispozitie 100-200 remedii diferite care pot fi folosite pentru tratamentul unei dureri de stomac, fiecare remediu homeopatic putand fi prescris in dilutii diferite (deci avand intensitati diferite ale activitatii). Remediile homeopatice se prescriu strict individualizat, in functie de modul in care se manifesta suferinta la fiecare persoana.
Se stie ca in medicina conntionala, atat medicul, cat si pacientul sunt obisnuiti sa gandeasca in termeni de boala sau stare patologica. Aceasta este considerata o schimbare a starii normale, de sanatate, fiziologica, ca urmare a actiunii unor factori din exterior (infectii, traumatisme, stres) sau interni (alergii, boli autoimune).
Ca sa poata fi tratata o astfel de boala, trebuie sa se puna un diagnostic bazat pe semne si simptome fizice. Dupa aceea, medicul va incerca un tratament al cauzei bolii, atunci cand aceasta se cunoaste sau, in majoritatea cazurilor, va aplica numai un tratament simptomatic, care va alina o parte din suferintele pacientului. De cele mai multe ori, bolnavul este vazut fragmentat, fiecare specialist ocupandu-se de o anumita parte a organismului bolnav, in final pierzandu-se imaginea globala a omului care sufera.
Din cele spuse mai sus, observam ca alopatia este metoda organelor bolna si homeopatia este metoda omului bolnav.
Ambele metode de tratament, homeopatia si alopatia, utilizeaza aceleasi tipuri de substante (de cele mai multe ori). Deosebirile sunt reprezentate de:
- modalitatea de diagnosticare (dupa o consultatie obisnuita se primeste un diagnostic de boala, dupa o consultatie homeopatica se primeste un diagnostic de remediu potrivit pentru starea persoanei care are boala);
- modul in care se face prescriptia (reteta homeopatica consta de cele mai multe ori intr-un singur remediu sau o singura doza de remediu);
- doza de substanta folosita (chiar daca se folosesc aceleasi substante, modalitatea de preparare a remediilor homeopatice este speciala si proprie acestei stiinte).
Deosebirea fundamentala intre cele doua metode de tratament consta in faptul ca homeopatia este o metoda observationala si descriptiva, in care cel mai important proces il reprezinta observarea pacientului. Alopatia este o metoda analitica si explicativa, care analizeaza simptomele pacientului pentru descoperirea lantului cauzal.
8. CE ESTE SPECIFIC PENTRU HOMEOPATIE?
Multe dintre tehnicile medicinii clasice sunt folosite si in home-opatie: examenul clinic al pacientului, cu partile sale consacrate inspectia, palparea, percutia, auscultatia, apoi anamneza sau instigarea pacientului, pentru identificarea problemelor existente, folosirea rezultatelor analizelor sau testelor de laborator.
Specific homeopatiei, ca metoda terapeutica, sunt doua particularitati:
- proving-ul homeopatic, ca metoda de testare a substantelor pe voluntari sanatosi pentru a afla ce simptome produce o anumita substanta, in derea introducerii ei in practica homeopatica; loul de simptome si semne care se sileste dupa o munca laborioasa, prin mai multe proving-uri va constitui ulterior patogenezia reme-diului homeopatic (sau loul clinic al remediului) si se va gasi in cartile de Materia medica folosite la diagnosticare de catre medicii homeopati.
- diluarea substantelor, printr-o tehnica speciala, pana la dilutii foarte mari, infinitezimale, pentru obtinerea unei substante cat mai acti terapeutic si cat mai putin toxica.
