Un medic intelept trebuie sa dovedeasca
faptul ca este expert atat in arta
de a prescrie un medicament
cat si in cea de a nu prescrie nimic.
RALTASAR GRACIAN
Repertoriul reprezinta un text in care au fost grupate diferite simp-tome si repartizate pe sectii, rubrici si subrubrici dupa un criteriu ierarhic in masura sa inlesneasca cercetarea acestor simptome.
Termenul repertoriu\" isi trage originea din cuvantul latinesc repertorium care inseamna inventar*.
Necesitatea de a intocmi un repertoriu al simptomelor s-a it din imposibilitatea, edenta, de a cunoaste pe dinafara intreaga materie medicala si pentru a putea identifica mai usor legatura de asemanare existenta intre simptomele prezentate de bolnav si cele prezentate de materia medicala.
Exista mai multe asemenea repertorii si dintre acestea, mai des folosite sunt cele intocmite de J.T. Kent, de H. Barthel precum si acel Synthesis.
Repertoriul lui Kent a fost publicat pentru prima oara in limba engleza in anul 1897 si a cunoscut mai multe reeditari dupa moartea autorului. Cea de-a sasea editie americana a aparut in anul 1957.
Ultima editie (Kent\'s Final General Repertory), aparuta sub ingrijirea lui D. Schmidt si D.H. Chand, cuprinde niste adaugiri si corecturi la editia originala, sugerate de Kent insusi pe exemplarul sau din ultima editie (Kent\'s Repertorium General dateaza din anul 1987 si a aparut sub ingrijirea lui P. Schmidt si J. Kunzli).In acest repertoriu simptomele sunt clasificate in 31 de diziuni generale, dupa cum urmeaza: MIND (minte); VERJIGO (ameteli); HEAD (cap); EYE (ochi); VISION (vedere); FAR (ureche); HEARINC (auz); NOSE (nas); FACE (fata); MOUTH (gura); TEETH (dinti); THROAT (gat); STO-MACH (stomac); ABDOMEN (abdomen); RECTUM (rect); STOOL (fecale); URINARY ORGANS (aparatul urinar); lucrarea mai este subim-partita si in subrubricile urmatoare: BLADDER (ca urinara); KIDNEY (rinichi); PROSTATE GlAND (prostata); URETRA (uretra); URINE (urina); GENITALIA (aparat genital masculin si feminin]; LARINX AND TRACHEA (Saringe si trahee); RESPIRATION (respiratie); COUGH (tuse); EXPECTO-RATION (expectoratie); CHEST (torace); EXTREMITIES (extremitati ale corpului); SLEEP (somn); CHIU (frison); FEVER (febra); PERSPIRATION (transpiratie); SKIN (piele); GENERALITIES (generalitati).In diziunile prezentate mai sus, simptomele sunt insirate in ordine alfabetica, dupa niste criterii de durata, de pozitie, precum si de evolutie de la general la particular. Alaturi de simptome sunt prezentate, tot in ordine alfabetica, remediile indicate prin trei corpuri de litera diferite. Si anume litera ingosata, aldina, mai neagra si mai accentuata indica gradul III, litera cursiva - gradul II si litera ronda - gradul I.
Gradul reprezinta o indicatie de natura statistica si se refera la frecventa cu care remediul a produs acel simptom in atie cu totalitatea experimentarilor. Exista mai multe versiuni computerizate ale repertoriilor imbogatite de o vasta literatura. in cazul in care simptomul si-a facut simtita prezenta o singura data, in acel caz este clasificat ca fiind de gradul I; iar daca a fost observat de aproape totalitatea experimentatorilor, atunci este clasificat ca fiind de gradul III.
Repertoriul lui H. Barthel este constituit din trei volume. in primul volum se vorbeste despre simptomele mentale, in cel de al doilea, despre simptomele generale, iar in cel de al treilea, despre simptomele somnului si cele aie aparatului genital. Clasificarea simptomelor este facuta in ordine alfabetica si aminteste de cea din repertoriul lui Kent. Acest repertoriu examineaza, in mod cat se poate de amanuntit, simptomele mentale.
Cat despre lucrarea Synthesis, aceasta este un repertoriu complet si reprezinta cea mai noua scriere de acest gen.
INCLUDEREA AZN REPERTORIU
Includerea in repertoriu reprezinta o metoda de indidualizare a acelui simillimum prin intermediul repertoriului.
Acest procedeu consta in scoaterea in edenta a simptomelor mentale, generale si locale cele mai caracteristice, deosebite, cu totul neobisnuite, pe care te prezinta bolnavul; mai consta in scoaterea in edenta a valorii simptomelor alese de preferinta; si mai consta in trecerea in resta a simptomelor si a remediilor corespunzatoare acestora. Enumerarea metodica a acestor remedii permite cunoasterea semnificatiei statistice a remediilor si ne calauzeste in alegerea acelui simillimum.
