Medicul care nu este Si stare sa determine producerea unui efect placebo la pacienti, ar trebui sa se iaca patolog sau anestezist.
J. N. BLAU
MEDICUL HOMEOPAT SI APTITUDINEA SA DE A ASCULTA
Caracteristicile de baza ale medicului
homeopat sunt disponibilitatea si capacitatea de ascultare. Aceste aptitudini permit extinderea la maximum a campului sau de receptie si sunt in masura sa determine pacientul sa-si mai slabeasca sistemul de aparare si sa ehmine piedicile din calea comunicarii. Senzatia de a ne putea face intelesi si aceea ca putem sili o legatura libera cu o alta fiinta omeneasca este in masura sa inlesneasca un proces de deschidere, sa depaseasca barierele inter- si intrapersonale. Deschiderea fata de o alta persoana se identifica cu capacitatea oe a iubi, adica acea capacitate de a o accepta pe persoana respectiva asa cum este ea, cu trasaturile ei caracteristice poziti si negati. Aceasta senzatie de a te sti acceptat si nu respins si judecat in cine stie ce moa inhiba tendinta de a respinge niste aspecte ale propriei persoane, niste aspecte inaccepile si care nu pot fi dezvaluite in fata propriei persoane sau in fata medicului.
O alta caracteristica a medicului homeopat este aceea de a sn sa depisteze simptomele cele mai semnificati ale pacientului si de a ie grupa pe acestea intr-o anumita ordine intr-un cadru simptomatologie unic si specific. Acest proces de asamblare\" permite, pe de o parte descoperirea remediului homeopatic celui mai potrivit pentru pacieni iar, pe de alta parte, gratie citirii\" simptomelor si limbajului folosit de pacient, permite cunoasterea pacientului si ajutarea acestuia in sensul de a se recunoaste pe el insusi, de a capata un grad diferit de constientizare a propriei persoane.
Dinamica ce caracterizeaza bunul mers al vizitei medicale
homeopatice este una cu totul deosebita, deoarece aceasta nu se limiteaza numai la a depista boala. Punerea diagnosticului de boala reprezinta doar o faza de trecere, in timp ce tinta, obiectivul la care trebuie sa se ajunga, este diagnoza clinica homeopatica, adica cunoasterea bolnavului, care se exprima prin totalitatea simptomelor celor mai caracteristice prezentate de bolnav, fie ele mentale ori fizice. Aceste simptome in totalitatea lor fac ca bolnavul respectiv sa se deosebeasca de oricare alt bolnav, fapt care ii este de folos nu numai medicului, pentru a rezolva cazul clinic in speta, dar reprezinta si un bagaj de cunostinte de care pacientul isi da seama in mod treptat si care ii permite sa-si mareasca volumul posibilitatilor de alegere, adica face sa-i creasca gradul de libertate.
SIMPTOMELE HOMEOPATICE
Simptomele care il intereseaza pe medicul homeopat sunt, asa cum am mai spus, cele mai neobisnuite, mai caracteristice, cu totul deosebite. Aceste simptome trebuie sa fie culese\" din postirea\" pacientului, adica din relatarea spontana a acestuia si nu trebuie sa fie, cel putin nu in aceasta faza, interpretate, cerute sau sugerate de niste entuale intrebari puse de medic. Pacientul trebuie sa incerce sa-si actize capacitatea de ascultare a propriei fiinte si nu trebuie sa fie preocupat de ideea de a-si pune in ordine, a cataloga, justifica sau modifica simptomele proprii.
Simptomul este expresia masurii luate de organism in scopul salvgardarii propriei integritati si in derea comunicarii indispozitiei respecti. Starea de neliniste, bunaoara, reprezinta un clopotei de alarma actionat de niste instiintari care vin din interior cu privire la pericol, un pericol care poate fi unul real, adica provocat de niste gra dezechilibre hematochimice de natura functionala sau organica sau poate fi un pericol imaginar sau intrapsihic, adica unul care nu depinde de niste situatii obiecti sau nu este legat de niste trairi emotionale negati. in orice caz, acest sistem de alarma nu trebuie sa fie deconectat fara a se fi depistat cauzele care l-au determinat sa actioneze.
Simptomul poate aa asadar niste conotatii diferite si nu trebuie sa fie considerat doar un element de tulburare care trebuie sa fie indepartat, ci trebuie sa fie considerat drept un mesaj care se cere decodat.
NVESTIGATIA CLINICA,
Vizita medicala homeopatica implica in mod necesar studierea rapoartelor si a analizelor de laborator precum si examinarea obiectiva a pacientului. Aceasta examinare, care cere o cercetare amanuntita a organelor si a aparatelor, reprezinta un element de baza care trebuie sa fie asociat anamnezei, adica acelui colocviu preliminar ce are loc intre medic si pacient.In cursul vizitei sunt scoase in evidenta si caracteristicile constitutiei pacientului care de multe ori reprezinta o calauza utila si integrativa pentru o diagnoza clinica homeopatica desavarsita. Caracteristicile constitutiei bolnavului indica entualele tendinte spre anumite forme patologice, mai ales unele endocrino-meolice. Aceste elemente ofera niste indicatii de urmat cu referire la nilul comportarii, la anumite obisnuinte, la regimul
alimentar si la activitatile fizice cele mai potrivite.
In cursul examinarii obiecti medicul poate constata niste semne care pot fi tot atatea indicii ale unor boli, cum ar fi niste
tulburari organice sau doar niste caracteristici ale limbii, ale pielii, ale unghiilor etc. Aceste simptome, care de cele mai multe ori nu sunt semnalate de pacient, sunt observate de medic si puse alaturi de cele relatate de bolnav.
TERAPIA HOMEOPATICA,
Operatiunea de prescriere a remediului homeopatic incheie vizita, iar terapia homeopatica poate fi asociata de la inceput unor terapii alopa-te care au fost silite mai inainte. Medicul va evalua in timp posibilitatea de a reduce in mod treptat aceste terapii sau de a le pune capat.In cursul terapiei homeopatice pacientul va observa fie niste schimbari ale simptomelor, fie disparitia sau reducerea lor, fie aparitia unor noi simptome. Important este ca in aceasta faza pacientul sa obser, si entual sa si inregistreze, schimbarile petrecute.
