Cercetatorii au descoperit apoi un alt element-cheie: secretia de melatonina variaza considerabil in cursul vietii. Nou-nascutii produc foarte putin din aceasta substanta pina la virsta de aproximativ trei luni. Aceasta virsta corespunde stadiului de dezvoltare la care ei incep sa doarma mai mult noaptea si sa stea mai mult treji ziua. A inceput deci sa se banuiasca ca melatonina este cauza subiacenta a acestei regularitati. O data ce bebelusii secreta un procent mai mare de melatonina noaptea, inseamna ca stimulatorul lor hormonal le permite sa distinga ziua de noapte. Copin produc cantitati din ce in ce mai mari de melatonina pina aproape de un an. Nilul lor nocturn de melatonina se silizeaza apoi pina la pubertate, cind scade considerabil pe parcursul a cinci ani. Studii recente lasa sa se creada ca nilul de melatonina si maturitatea
sexuala sint strins legate. Astfel, copin care intirzie sa devina puberi prezinta niluri mai ridicate de melatonina in singe.
Melatonina poate, de asemenea, sa declanseze senescenta. Secretia de melatonina se diminueaza ineviil o data cu virsta. O persoana de 70 sau 80 de ani prezinta uneori niluri ale melatoninei atit de slabe, incit sint aproape nedetecile. Mai multi
hormoni scad o data cu virsta, mai ales testosteronul, hormonul de crestere si DHEA (precursorul hormonilor sexuali). Pierderea graduala a acestor hormoni era considerata altadata o consecinta a imbatrinirii. Astazi numerosi autori incep sa creada ca deficitele hormonale constituie o cauza a procesului de imbatrinire si ca substituirea lor poate spori longevitatea. Dintre toti hormonii, melatonina pare totusi sa detina cel mai mare potential "antiimbatrinire\". Unul dintre motile pentru care melatonina poseda o asemenea putere de intinerire este capacitatea sa de a proteja si a intari sistemul imunitar, mai ales in organismele care imbatrinesc. Aceasta proprietate a fost scoasa in evidenta in anii \'80, datorita, in mare masura, eforturilor dr. Georges Maestroni, director al Centrului de patologie experimentala din Locarno, Eltia. El se intereseaza inca din 1977 de actiunea melatoninei asupra mecanismelor de aparare, spriji-nindu-si cea mai mare parte a teoriilor pe experiente realizate pe rozatoare. in 1984 cercetatorul a injectat hormonul unor rozatoare sanatoase, pentru a dea daca acestora li se mareste reactia imunitara. Echipa sa a impartit animalele in doua grupuri de cite zece indivizi. Cei din primul grup au primit o doza de melatonina, iar celorlalti li s-a administrat o solutie salina inactiva. A doua zi, toti soarecii au primit celule ovine pe care sistemul lor imunitar trebuia sa le identifice drept corpuri straine care trebuiau eliminate. Sase zile mai tirziu, cercetatorii au numarat celulele imunitare activate ale fiecarui animal. Maestroni a descoperit astfel ca soarecii tratati cu meiatonina prezentau un nil al celulelor imunitare acti mai mare cu 133% decit al celorlalti soareci. A demonstrat apoi, impreuna cu dr. Conti, ca meiatonina permite soarecilor sa lupte impotriva virusilor mortali, ca neutralizeaza efectele toxice ale chimioterapie! si ca poate preni
diabetul de tip I. Dupa sapte ani de teoretizare si de studii preliminare, prin ] datele adunate s-a ajuns in cele din urma la concluzia ca meiatonina intareste reactia imunitara a unei specii animale. Maestroni si-a dat imediat seama de imensele repercusiuni pe care Ie putea aa descoperirea sa: daca arata ca acest hormon putin costisitor si netoxic stimuleaza si sistemul imunitar al omului, practica medicinei ar fi fost la fel de bulrsata precum a fost la descoperirea sulfamidelor si a penicilinei, in anii \'40. in anii din urma, imunologii si-au largit considerabil cunostintele privind apararea naturala a omului. Ei au descoperit astfel ca celulele imunitare isi "vorbesc\", ca ele se inhiba si se stimuleaza unele pe altele, pentru a asigura, in primul rind, cea mai buna protectie posibila. Fara meiatonina, loul ar fi insa incomplet. Una dintre principalele functii ale acestui hormon consta in declansarea ciclului de repaus reparator al organismului. Meiatonina este secretata in special noaptea. Catre orele doua, trei dimineata, atunci cind producem cea mai mare cantitate de meiatonina, numarul celulelor imunitare din singe creste considerabil, consolidind apararea impotriva cancerului, a virusilor si a bacteriilor. Meiatonina contribuie de asemenea la fortifierea sistemului imunitar in conditii dificile precum
infectiile virale,
stresul emotional, tratamentele pe baza de medicamente imunodepresi sau simpla imbatrinire. Imunologii studiaza actualmente mai multe utilizari potentiale ale melatoninei. Dupa unii autori, ea va fi prescrisa curind pentru accelerarea cicatrizarii ranilor, intarirea eficientei vaccinurilor, combaterea gripei si a febrei, neutralizarea efectelor secundare ale chimioterapiei, compensarea imunodepresiei legate de interntiile chirurgicale sau stimularea sistemelor imunitare in proces de imbatrinire.
