Coordonarea functiilor exercitate de diferitele organe se bazeaza pe sisteme de comunicare care opereaza in organism pentru a mentine echilibrul functional indispensabil vietii. Sistemul endocrin actioneaza prin intermediul unor substante chimice: hormonii. Sint substante de natura organica foarte variata, derivind din colesterol, din protide sau din amino-acizi.
Hormonii sint eliberati in mediul interior, unde circula si difuzeaza pina la tesuturile-tinta. Prezenta, la niveluj celu-lelor-tinta, a receptorilor specifici hormonilor la care aceste celule sint sensibile explica proprietatile generale ale legaturii hormonale1. Acesti receptori sint cuplati cu meolismul celulei efectoare. Au fost identificate doua tipuri de sisteme de cuplare, unul ce intervine la nivelul citoplasmei celulei--tinta (efect secundar mesager), celalalt la nivelul nucleului acestei celule (efect de regularizare genetica). Acest din urma sistem pune in joc o categorie de receptori asa-zisi nucleici, al caror rol este extrem de important. in general,
hormonii apar precum niste mesageri chimici care ocupa un loc esential intr-un numar foarte mare de functii organice (daca nu chiar in toate). Unii sint indispensabili cresterii organismului, dezltarii facultatilor cerebrale, diferentierii sexuale si functiilor de reproducere. Ei controleaza, asadar, armonia formelor si formarea personalitatii. Cea mai mare parte a hormonilor intervin, in grade diferite, in diferite meolisme protidice, lipidice, glucidice, hidrice si minerale. Ei sint, impreuna cu organele pe care le influenteaza si cu sistemul ners vegetativ care contribuie la regularizarea lor, agentii principali ai mentinerii homeostaziei1 in organism. Unii au un rol deosebit de important in fenomenele de adaptare la agresiunile externe. Noi nu ne m opri decit asupra hormonilor care au un rol mai mult sau mai putin direct in procesul de imbatrinire.
