Substantele pestice (pectinele) sunt polizaharide prezente in toate tesuturile vegetale, inclusiv in fructe. Ele au rolul de a cimenta (lega) celulele tesuturilor intre ele. in prezenta unui acid si a zaharului, substantele pectice au proprietatea de a forma un gel, insusire pe care se bazeaza fabricarea jeleurilor de fructe, a gemului si mar-meladei.
Unii autori includ pectinele in grupa fibrelor alimentare, dar M incu I. si colab. (1989) arata ca ele ar trebui incluse intr-o categorie separata deoarece, spre deosebire de
fibrele alimentare, sufera procese de digestie, sunt tolerate bine chiar si de persoanele sensibile sau cu afectiuni gastro-intestinale, datorita actiunii lor emoliente, nu afecteaza asimilarea proteinelor si nu reduc actitatea enzimelor. Substantele pectice au actiune bactericida specifica, contribuie la scaderea nivelului colesterolului plasmatic, favorizeaza absorbtia taminei A si a taminelor din complexul B, influenteaza mai puternic si mai benefic meolismul lipidic, decat alte fibre.
Se cunoaste de mult timp influenta favorabila a dietei bogata in pectine (mere, caise, gutui, banane) in afectiunile gastro-intestinale. S-a constatat ca dupa
dieta cu mere a bolnalor cu diaree, acestora li s-au normalizat scaunele, le-au incetat varsaturile, iar starea generala a pacientilor (copii si adulti) s-a ameliorat rapid. Actiunea antidiareica, detoxjfianta si antivomitiva a pectinelor se datoreaza (ca si in cazul fibrelor) formarii in tractul gastro-intestinal, a unor geluri care inglobeaza o cantitate mare de apa si care inaintand de-a lungul intestinului, absorb substantele toxice. Prin scindarea hidrolitiea a substantelor peetice se elibereaza acid ga-lacturonic, care are un efect suplimentar de detoxifiere si de inacti-vare a microflorei de putrefactie. Acidul galaeturonic a fost identificat in mere, piersici, grapefruit si alte specii de fructe.
Pectinele au efect favorabil si in
diabetul zaharat, intrucat prin reglarea meolismului lipidic, determina o scadere a glicozuriei si contribuie la cresterea de circa doua ori a secretiei de insulina, ceea ce permite diminuarea dozei de
insulina administrata artificial. De asemenea, pectinele din fructe contribuie la combaterea bolilor cardio-vasculare. in prezenta substantelor pectice creste disponibilitatea taminelor din complexul B, cu exceptia taminei B12, a carei absorbtie in intestinul subtire este dereglata sub actiunea substantelor pectice si a celulozei care intensifica excretia ei in fecale.
S-a constatat, de asemenea, ca pectinele au rol important in prevenirea aparitiei cancerului gastro-intestinal. Multi cercetatori recomanda
diete bogate in pectina pentru profilaxia (prevenirea) intoxicatiilor eu plumb. in mai multe tari (Franta, Germania, S.U.A. Ptusia) se folosesc produse alimentare cu adaos de 3'8% pectina, (bautura de mere cu pectina, marmelada de mere cu pectina, piu-reurile si crema de fructe cu 6 ' 8% pectina etc). Cercetarile arata ca efectul profilactic se manifesta si la o concentratie de 2'3% pectina (M incu I. s.a. 1989).In conditii optime, pectina leaga de 4 ori mai multe
lipide decat masa ei si, prin aceasta , prene cresterea concentratiei colesterolului in sange, fenomen care se constata in unele boli ca diabetul, atero-scleroza,
insuficienta tiroidiana s.a.
Dintre speciile de fructe, cele mai bogate in peetina sunt: zmeura, merele, gutuile, agrisele, murele, coacazele, afinele, coarnele, caisele si prunele, iar mai sarace ciresele, sinele si perele.