Principiul de baza al managementului clinic in sindromul meolic este cel de abordare concomitenla si continua a tuturor componentelor si factorilor de risc implicati, in conditiile individualizarii procesului. Educatia terapeutica urmeaza si ea indeaproape acest principiu: este continua, aplicata in cadrul unui program structurat ce asigura desfasurarea completa a acesteia, cu posibilitatea evaluarii rezultatelor si a procesului.
Este astfel conceputa incat sa ofere cunostinte si sa faciliteze modificari comportamentale, ceea ce presupune combinarea metodelor clasice educationale cu cele de terapie comportamentala. Ca urmare, trebuie efectuata de personal avizat si instruit in acest sens, conform unei curricule comune intregii echipe.
Desfasurarea programelor educationale presupune asigurarea de timp si spatiu adecvate. Programele educationale trebuie concepute si adaptate ca limbaj si continut persoanelor carora le sunt adresate. Pentru facilitarea intelegerii si invatarii, se aplica urmatoarele principii:
» Abordarea treptata si progresiva a notiunilor (nu mai mult de 4-5 notiuni noi/sedinta)
» Aplicarea tehnicilor de implicare activa a participantilor, facilitarea discutiilor interacti;
» Aplicarea invatarii experientiale, metoda care faciliteaza procesarea, transformarea si aplicarea cunostintelor si experientelor acumulate;
» Adaptarea ia necesitatile reale ale pacientului si la domeniile sale de interes (trebuie sa luam in considerare faptul ca, adeseori, prioritatile pacientilor sunt diferite de cele ale educatorilor);
» Verificarea periodica a notiunilor teoretice si abilitatilor practice si intarirea acestora prin repetare.
Educatia trebuie centrata pe pacient, ceea ce presupune individualizarea obiectilor si a interntiei, in functie de o serie de factori reprezentati de: caracteristicile demografice ale individului (sex, varsta, ereditate), caracteristicile socio-economice, politice, de mediu si de comunitate, in care evolueaza individul si care il pot influenta.
Structurarea programului de educatie trebuie sa prevada:
» O etapa initiala, consecutiva diagnosticului, ce are drept scop informarea persoanei asupra patologiei prezente si a implicatiilor medicale, economice, sociale, si inducerea motivatiei si aderentei la managementul clinic. Cuprinde informatii despre asocierea patologica, despre riscul
cardiovascular pe care aceasta il determina si despre posibilitatile de reducere ale acestui risc.
» O etapa continua, care asigura suportul teoretic si practic al modificarilor, asigura aderenta, reactualizarea cunostintelor teoretice si practice, a deprinderilor. Vizeaza elementele stilului de viata sanatos si in functie de necesitati, se refera la medicatie. Alaturi de acestea insa, educatia continua are si rol de asigurare a unui suport social si psihologic.
Continutul si ritmul de desfasurare a terapiei educationale continue se adapleaza situatiilor concrete. In cazul aparitiei diabetului zaharat, educatia specifica acestuia va constitui un program aparte. Metodele prin care se realizeaza educatia terapeutica trebuie
adaptate de la caz la caz si in functie de posibilitatile locale.
Acestea se aplica in functie de posibilitati: (9J
» In grup (pentru faza initiala, cand se doreste informarea, artizarea persoanelor);
» Individual (ceea ce permite centrarea pe persoana); utila este implicarea familiei;
» Discutii, prezentari, asociere cu material scris, brosuri, afise, video;
» Abordarea interdisciplinara, cu participarea psihologului, eficientizeaza interntia;
» Mass-media implicata in special in educatia generala, in realizarea conceptului de \"sanatate\".
