Evolutia in timp, concept si continut a educatiei terapeutice a fost marcata de succesiunea mai multor faze referitoare la modul de abordare a persoanei cu boala cronica, in sensul mentinerii si sustinerii tratamentului de durata. Aceste faze evoluti se concretizeaza in dirsele nile de manifestare a relatiei intre echipa medicala - persoana cu sindrom meolic sau
diabet zaharat tip 2 si tratamentul bolii. Silirea si dezvoltarea acestor nile depind, deopotriva, de echipa medicala, prin calitatea si organizarea ei si de pacient, prin personalitatea, capacitatile si posibilitatile sale. Contexul general in care se desfasoara aceasta relatie este de asemenea extrem de important pentru generarea si mentinerea ei. Acest contex se refera la politica sanitara, economica, organizarea asistentei medicale, logistica disponibila.
Urmatoarele nile intra in discutie:
Complianta
Este tipul de relatie in care pacientul urmeaza recomandarile facute de medic, fara insa a se implica personal in silirea si adaptarea obiectilor si metodelor terapeutice. Este un mod al persoanelor de a raspunde la actiunile noastre referitoare la acceptarea si urmarea tratamentului. Transpunand in domeniul nostru legea fizicii ce defineste complianta, aceasta exprima gradul de modelare\" al pacientului de catre fortele de presiune\" externe. Cu cat modelarea se realizeaza cu presiuni minime, cu atat complianta este mai buna. Daca rezistenta este mare si nu se realizeaza modelarea, persoana este decretata non-complianta si o reactie de invinuire, blamare se dezvolta de obicei. In practica, complianta se refera in general la gradul in care pacientul isi autoadministreaza medicatia sau urmeaza intocmai instructiunile terapeutice si se constituie intr-un obiectiv educational minimal.
Aderenta
Este un mod superior de exprimare a dinamicii si complexitatii schimbarilor necesare sustinerii unui management clinic de durata.
Conform definitiei, aderenta reprezinta situatia in care comportamentul pe care o persoana AZI are fata de tratamentul bolii (schimbarea stilului de viata, auto-medicatie), corespunde cu recomandarile facute de echipa medicala, in sensul ca persoana respectiva intelege, accepta si urmeaza aceste recomandari. Desi in practica aderenta este considerata adeseori ca fiind relationata cu gradul respectarii medicatiei, ea presupune un comportament terapeutic mult mai complex, ce depaseste sfera auto-administrarii medicatiei. Distinctia clara intre complianta si aderenta consta in faptul ca aceasta din urma implica acceptarea de catre pacient a recomandarilor. Aderenta exprima modul in care individul interpreteaza necesitatea personala a unei medicatii sau tip de tratament si efectul pe care acestea le pot aa asupra Iui.(I>
Aderenta esie vazuta ca o implicare activa, voluntara a pacientului in managementul propriei sale boli, prin aplicarea unor metode terapeutice silite de comun acord cu echipa medicala cu care si imparte responsabilitatea. \"\'
Factori determinanti ai aderentei ar fi:
» Calitatea relatiei terapeutice dintre echipa medicala si persoana cu patologie cronica ;
» Comunicare optima, in sensul explicarii si negocierii alternatilor terapeutice si a ificarii managementului clinic;
» Personalitatea pacientului, doriita lui de auto-control, care daca nu sunt luate in considerare vor genera atitudini negati si non-aderente fata de recomandarile terapeutice;
» Abordare multidisciplinara si bine coordonata, care sa implice personal medical speciaizat, cercetatori, factori de decizie in politica sanitara.
Factorii ce pot influenta div;rse comportamente de aderenta sunt:
» Durata bolii, complexitatea tatamentului, sunt inrs corelate cu aderenta;
» Factorii intrapersonali, cum surt varsta, respectul de sine, aprecierea auto-eficientei, stresul, depresia;
» Factorii interpersonali cum ;unt relatiile optime cu personalul medical, comunicerea cu acesta, suportul familial, social sunt asociate poz:tiv cu aderenta;
» Mediul, prin factorii si situatiile de risc crescut, au influente negati asupra aderentei, persoanele fiind obligate sa aleaga intre a-si modifica prioritatile si a-si ajusta comportamnetul sau de a rezolva alte aspecte ale vietii lor.
Aderenta este principalul determinant al eficientei tratamentului ce vizeaza optimizarea stilului de viata, auto-administrarea medicatiei pentru controlul factorilor de risc
cardiovascular si prentia secundara.1\" In practica prentiei diabetului zaharat tip 2, aderenta la optimizarea stilului de viata prin
alimentatie hipocalorica, hipolipicica si cresterea activitatii fizice, a fost urmata de reducerea ratei de dezvoltare a bolii, iar in managementul clinic al diabetului zaharat tip 2, prin aderarea la aceste masuri terapeutice, s-a obtinut un control optimal riscului,01 Astfel ca institiile materiale si umane indreptate spre asigurarea aderentei prin educatie terapeutica sunt complet acoperite prin economiile realizate cu ingrijirea si, in ultima instanta, ameliorarea starii de sanatate justifica aceste institii.
