Educatia terapeutica reprezinta totalitatea activitatilor efectuate de echipa medicala (medic, dietetician, asistenta educatoare) antrenata in acest domeniu, cu scopul de a instrui persoanele in cauza asupra bolii, a riscului pe care aceasta il presupune, a modalitatilor de terapie si de a dezvolta abilitati de aulo-control a propriei lor conditii, de auto-dirijare si adaptare a terapiei. Din punct de vedere pedagogic, educatia terapeutica a pacientilor reprezinta o aderata provocare, pentru ca pacientii sunt elevi foarte speciali, f eterogeni din punct de vedere al rstei, al originii socio-culturale si a nevoilor speciale. Motitia lor depinde in mare masura de acceptarea bolii si de modul in care ei percep tratamentul acesteia. Nu se pune problema formarii unei culturi medicale ci a facilitarii obtinerii competentei de a-si adapta tratamentul la viata de zi cu zi\".
Diabetul zaharat, sindromul meolic, odata instalate, devin o a doua natura a individului si, fiind stari patologice atat de personale, pot fi influentate si controlate doar prin interventia persoanei in cauza, careia ii revine responsabilitatea majora. De aceea, conceptul de baza al managementului clinic in patologia meolica si, implicit al educatiei terapeutice, este cel de transfer a responsabilitatii majore a ingrijirii, dinspre personalul medical spre persoana, antrenarea acesteia in aplicarea in practica a cunostintelor teoretice dobandite cu ajutorul personalului medical specializat in educatie. (5\"8) Pentru ca persoana sa doreasca si sa stie sa intervina, trebuie sa fie informata si intata de ce\" si cum\" sa faca aceste interventii. Este ceea ce se numeste patient empowerment, sau diabetes self-management training, termeni greu de tradus in limba romana, dar foarte sugestivi pentru ideea pe care o exprima, aceea de a oferi pacientilor cunostinte si deprinderi care sa le permita sa-si controleze eficient boala, in viata de zi cu zi.
Acest concept presupune noi roluri atat pentru pacient cat si pentru personalul medical, alaturi de o noua viziune asupra managementului clinic si a educatiei pacientilor. Din partea pacientilor, presupune motitie, acceptarea implicarii si a instruirii in acest sens, iar din partea specialistilor (medici, educatori, factori de decizie) presupune trecerea de la statutul de expert\" la cel de facilitator\", de la modul scolastic, autoritar si ultimativ de abordare a pacientului si educatiei, la un mod pedagogic mult mai flexibil, de mediere si facilitare a intarii de catre pacient, bazat pe empatie si acceptare, pe incurajarea acestuia de a prelua din responsabilitatea tratamentului.
