Prentia si controlul sindromului meolic la nil populational, reprezinta in fapt, actiuni de promovare a sanatatii.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, promovarea starii de sanatate reprezinta procesul prin care se ofera indivizilor posibilitatea de a-si creste auto-controlul si de a-si imbunatati si mentine starea de sanatate. m
Promovarea sanatatii este un termen general care cuprinde educatia si implica o serie de departamente: economic, sanatatea mediului, politic, comunitar, dezvoltarea de organizatii si servicii de prentie.
Promovarea sanatatii, ca si concept, a creat oarecum confuzii, datorita utilizarii termenului de educatie pentru sanatate. Unii practicieni nu considera diferite aceste concepte, pentru ca, promovarea de idealuri sanatoase si stil de viata sanatos, se face prin educatie. Altii le considera oarecum relationate, dar cu filozofii si obiecti diferite. Indiferent insa cum se considera aceste doua actiuni, educatia este necesara si reprezinta metoda de implementare in practica.
Termenul de promovare a sanatatii a fost lansat in anul 1970, concomitent cu reorientarea notiunii de boala, ca fiind o deviere de la starea de normal. Promovarea sanatatii revine atat departamentului medical, cat si altor departamente ale societatii, care promoaza \"starea de bine mentala, psihica si sociala\" (OMS 1978) si nu doar absenta bolii. Alaturi de interntia medicala, promovarea sanatatii consta si in metode fiscale, legislati, de mediu, care sa asigure sanatatea si sa previna bolile.
Trei modele de educatie pentru sanatate sunt implicate: cel politic (constand in modificari sociale si de mediu prin actiuni politice), cel prentiv (promovarea, la toate cele trei nile de asistenta medicala, a stilului de viata sanatos, care reduce factorii de risc si previne boala) si cel individual (constand in incurajarea si promovarea alegerii informate). w
Conform unei abordari mai pragmatice, cunostintele despre sanatate sunt un drept uman elementar pentru toti, si daca educatia pentru sanatate este metoda de a obtine aceste cunostinte, atunci toate masurile trebuie luate pentru indeplinire.(l)
Raportul OMS (1978), promoaza cinci metode de abordare a educatiei pentru sanatate: medicala, vizand eliminarea unor boli sau afectiuni, modificarea comportamentala, educationala, care urmareste ca indivizii sa devina constienti de necesitatea si utilitatea modificarilor si interntiilor propuse, individuala, unde initiativa apartine individului si metoda de abordare sociala, care presupune o serie de actiuni sociale pentru promovarea sanatatii.l\'
La baza programelor de promovare a sanatatii se afla conceptul lansat de Lalonde (1974), conform caruia, starea de sanatate (sau boala) se afla .sub influenta concomitenta a factorilor genetici, de mediu, individuali (stilul de viata individual) si sociali (natura si extinderea serviciilor medicale).
In cazul persoanelor cu patologie meolica si cardiovasculara deja prezenta, controlul fac
torilor de risc, respectiv al componentelor sindromului meolic, reprezinta atat metoda terapeutica cat si de prentie secundara a evolutiei spre complicatii cardiovasculare majore sau fatale. In ambele situatii, de prentie si cele terapeutice, informarea persoanelor este esentiala, interntia terapeutica se bazeaza in foarte mare masura pe cunostintele, reactiile si atitudinile persoanei in cauza. Practic, educatia specifica a pacientilor este o interntie terapeutica indispensabila si deci, parte integranta, inseparabila a managementului clinic. Esentiale pentru control, cresterea sperantei de viata si a calitatii acesteia, sunt optimizarea stilului de viata, aderenta la programul terapeutic, de monitorizare si mai ales de auto-monitorizarc si autocontrol. Nu in mod gratuit s-a introdus termenul de educatie terapeutica, initial in
diabet si ulterior in obezitate, sindrom meolic si in general in afectiuni al caror control presupune implicarea pacientului, auto-control si auto-observare din partea acestuia. Educatia terapeutica a persoanelor cu patologie meolica poate fi considerata ca parte a educatiei pentru sanatate. O caracteristica suplimentara a educatiei terapeutice este determinata, cel putin teoretic, de atitudinea pozitiva si de motivatia mai mare a persoanelor, atunci cand exista deja boala. Vizand prenirea complicatiilor, controlul acestora, concomitent cu mentinerea sau ameliorarea calitatii vietii, in cadrul managementului clinic al sindromului meolic si al diabetului, educatia terapeutica actioneaza in sensul prentiei secundare si tertiare. Se justifica astfel necesitatea unor programe de educatie structurata pentru persoanele cu aceasta patologie.
