Menopauza (numita si "schimbarea irersibila a vietii") marcheaza sfarsitul fertilitatii femeii. Principalul indiciu este incetarea menstruatiei lunare. Unele femei au insa si alte simptome din cauza modificarilor hormonale. Unele parti ale corpului incep sa imbatraneasca vizibil, dar cele mai muie dintre femei pot ramane tot atat de acti din punct de dere fizic, mental si sexual ca si inainte de menopauza. Unele femei vad menopauza ca fiind un timp al regretelor. Pentru altele insa ea este o binenita eliberare de unele necesitati biologice ale trupului.
Cuprins:
SchimbĂri fizice |
sus  |
INSTALAREA MENOPAUZEI
Menopauza începe ia vârste diferite, depinzând de persoană. Vârsta obişnuită este de 50 de ani, deşi la unele femei menopauza începe chiar după ce împlinesc vârsta de 30 de ani, în timp ce la altele abia după 50 de ani. Dar cele mai multe dintre femei îşi pierd capaci-tatejude a procrea în jurul vârstei de 50 de ani şi numai 5% şi-o păstrează şi după 55 de ani.
Există motive multiple ale variaţiei vârstelor de declanşare a menopauzei. Rasa este unul dintre factori. Femeile albe din Nordul Europei intră în menopauză târziu, dacă şi-au început pubertatea devreme, sau devreme, dacă au intrat în pubertate târziu. La femeile mediteraneene şi la cele de culoare,, atât pubertatea, cât şi menopauza, se instalează relativ repede. In funcţie de rasa din care fac parte, unele femei îşi întrerup ciclul menstrual mai devreme, altele mai târziu. Apoi, un rol important îl are ereditatea; de asemenea, nivelul înalt de trai tinde să prelungească fertilitatea femeii, în timp ce o viaţă sărăcăcioasă o scurtează. Naşterea copiiilor are şi ea relevanţă: dacă o femeie a născut un copil după 40 de ani, perioada ei de menopauză poate fi amânată; dimpotrivă, menopauza se instalează mai repede la femeile care nu au născut niciodată.
Variaţii anormale
Unele femei, în mod excepţional, intră în menopauză foarte devreme facă nici un motiv aparent. Totuşi, în majoritatea cazurilor,
ricina este fie o boală, fie un tratament medical. O afecţiune a ipofizei poate declanşa menopauza, precum şi iradierea medicală a ovarelor sau eliminarea lor pe cale chirurgicală sau, desigur, o his-terectomie.
MODIFICĂRI MENSTRUALE
Primul semn al menopauzei este faptul că ciclurile lunare vin cu întârziere şi sunt mai superficiale sau câte un ciclu poate să nu vină deloc. Uneori, menstruaţiile sunt superficiale o lună, pentru ca în cealaltă să fie abundente; sunt cu atât mai abundente cu cât ciclul este întârziat, deşi pot fi şi alte cauze ale sângerării în exces. Iată de ce, o femeie nu trebuie să pună în seama menopauzei sângerarea neregulată sau abundentă şi să consulte un doctor. Treptat, după luni sau chiar ani de zile, ciclurile dispar cu totul. (La unele femei totuşi menstruaţia se poate întrerupe brusc.)
La douăsprezece luni după ultimul ciclu, o femeie de 50 de ani şi peste este considerată nefertilă. Totuşi, este mai sigur ca ea să-şi ia in continuare măsurile contaceptive încă doi ani după ultimul ciclu, pentru a evita riscul unei sarcini; iar o femeie sub 50 de ani trebuie să facă obligatoriu acest lucru.
Deoarece femeile care iau pilule contraceptive continuă să aibă în aparenţă menstruaţie, medicii recomandă deseori o schimbare periodică a metodei contraceptive după 42 de ani, pentru a vedea dacă menopauza s-a instalat într-adevăr; dar este de reţinut că nu se recomandă pilulele combinate pentru nici o femeie peste 45 de ani, care fumează.
CUM APARE SCHIMBAREA
Diagrama prezentată jos, în stânga, ne descrie cum funcţionează ovareie şi uterul într-un ciclu normal de 28 de zile. Hormonii FSH şi 1.11 (produşi de glanda hipofiză de la baza creierului) stimulează unul dintre ovare să elibereze un ovul matur în cea mai apropiată trompă uterină.. Ovulul este astfel disponibil fecundării de către un spermatozoid. In timpul acesta, foliculul în care se formează ovulul, produce Ia rându-i hormoni, mai întâi estrogen, apoi şi pro-gesteron. Aceştia fac ca pereţii uterului să se îngroaşe, să se pregătească astfel să accepte implantarea (nidarea) ovulului, dacă acesta este fecundat. Dacă ovulul nu este fecundat, mucoasa îngroşată se rupe şi astfel survine menstruaţia.
La o vârstă mijlocie, ovarele îmbătrânite încetează să mai răspundă la FSH şi LH, deşi secreţia acestora creşte. Prin urmare, se formează mai puţine şi se eliberează mai puţine ovule; producerea de hormoni estrogeni şi progesteron scade; mucoasa uterină încetează să se mai îngroaşe şi sângerarea menstruală îşi schimbă aspectul sau chiar încetează; uterul şi ovarele încep să se micşoreze.
Simptomele menopauzei |
sus |
La multe femei, simpla întrerupere a ciclurilor menstruale este singurul semn al menopauzei. Totuşi, unele femei au o serie de simptome chiar timp de 10 ani după oprirea ciclului. Valurile de căldură, îmbujorările sunt cele mai obişnuite. Acesta este răspunsul hipotala-musului la scăderea cantităţii de estrogen din corp. De obicei aceste simptome încep deseori cu o senzaţie de căldură în piept care urcă apoi spre gât şi faţă, colorându-le. Aceasta se poate extinde pe tot corpul împreună cu o senzaţie de măncărime. Uneori urmează şi transpiraţii. Bufeurile de căldură pot dura până la 15 minute şi pot apărea de mai multe ori pe zi sau pot fi rare şi trecătoare. Unele coincid cu data când ar fi fost ciclul. Bufeurile de căldură pot începe înainte de întreruperea ciclurilor şi să apară din nou după 2 sau 3 ani. Cele mai neplăcute manifestări cauzează disconfort şi depresie, iar "transpiraţiile nocturne" pot chiar întrerupe somnul.
Modificările hormonale declanşează uneori o senzaţie de mâncărime în orice parte a corpului, dar mai ales în zona organelor genitale. Este tipică uscarea vaginală.
Multe simptome fizice au fost puse pe seama menopauzei, iar unii doctori vorbesc de aşa-numitul "sindrom al menopauzei". în afară de simptomele descrise mai sus, menopauza mai poate implica ameţeli, dureri de cap şi insomnii; oboseală şi lipsă de energie; balonări abdominale; tulburări digestive ce includ chiar dureri, gaze, consti-paţie şi/sau diaree; sufocări şi palpitaţii.
Toate acest simptome variază de la o zi la alta şi foarte multe femei nu le au deloc. De fapt, s-a dovedit că nu au legătură directă cu menopauza. (Unele, cu toate acestea, pot fi semnele\'unei boli, deci, întotdeauna, consultaţi un medic.)
La menopauză, deseori apetitul devine variabil şi poate creşte în timp ce nevoile energetice ale corpului scad. Rezultă o creştere în greutate dacă alimentaţia nu este controlată.
Menopauza reprezintă un moment de răscruce în viaţa femeii. De acum încolo ea nu mai poate da naştere la copii, iar pentru cele care şi-au dorit dar nu au putut, această perioadă este tristă. Menopauza este o permanentă aducere-aminte că începem să îmbătrânim; sirnp-tomele fizice pot face ca femeia să se simtă epuizată, iritabilă şi deloc atractivă pentru partenerul ei, totuşi, anii aceştia pot fi o relaxare.
Pentru multe mame, menopauza coincide cu adolescenţa copiilor lor, când sunt multe probleme legate de dificultăţile lor emoţionale, examene, comportament anti-social sau fuga de acasă. Un stres îndelungat produs de aceste probleme creează o stare peste care se suprapune stresul fizic legat de menopauză, încât uneori este greu să ne dăm seama de unde vin necazurile. Unele femei care s-au împărţit între copii şi o carieră de succes, găsesc că menopauza este o povară în plus. Totuşi, femeile care sunt foarte ocupate, care au multe preocupări şi puţin timp să se mai gândească Ia ele, par deseori relativ neafectate de simptomele "psihologice". Poate fi o uşurare faptul că îngrijorările legate de contracepţie au luat sfârşit, iar simptomele fizice neplăcute se pot anula printr-o terapie hormonală dacă e cazul.
O femeie a cărei carieră a evoluat bine, se poate simţi, la vârsta mijlocie, în plin avânt, astfel că un sentiment de încredere în sine şi optimism în legătură cu viitorul, o ajută cu siguranţă să treacă peste neplăcerile menopauzei. Dar o femeie a cărei viaţă s-a organizat doar în jurul copiilor şi soţului, se poate simţi foarte singură, în plus şi foarte tristă când copiii pleacă de-acasă şi soţul pare absorbit de munca lui. Pe de altă parte, dacă ea are preocupări în afara căminului şi se bucură că nu mai este doar "manii", devenind ea însăşi, probabil că starea ei va fi total diferită.
Nu trebuie să generalizăm în legătură cu modificările emoţionale prin care trece o femeie în această perioadă; dar dacă apar stări depresive, trebuie să vedem şi ce cauze sociale are această boală (vezi p. 229-235) înainte de a pune totul pe seama menopauzei.
ModificĂri post-menopauz |
sus |
Hormonii estrogeni influenţează creşterea şi dezvoltarea sânilor, uterului, vaginului, muşchilor mici şi pielii. De asemenea, ei protejează femeia de afecţiunile circulatorii, şi probabil, şi împotriva pierderii de calciu din oase. Astfel, scăderea secreţiei de estrogen ce vine o dată cu menopauza, vesteşte şi îmbătrânirea corpului.
Pierderea de estrogen explică în mare măsură de ce muşchii îşi pierd tonusul, pielea îşi pierde elasticitatea şi se zbârceşte. Deasemenea, în lipsa estrogenului, sânii se înmoaie şi capătă un aspect căzut. Uterul şi ovarele se micşorează iar pereţii vaginali devin moi. Vaginul se usucă şi pierde din acizii săi naturali de protecţie, făcându-1 mai sensibil la infecţii. în plus, contactele sexuale pot deveni dificile sau chiar dureroase. Ţesuturile care susţin vaginul şi muşchii pelvieni devin mai puţin elastice cu timpul. Poate să survină prolapsul uterului şi vaginului.
Modificările sexuale secundare pot fi pierderea părului pubian şi apariţia pârului deasupra buzei superioare şi pe bărbie. Mai serios este pericolul atacurilor cardiace care creşte, în timp ce obezitatea, dacă apare, creşte riscul artritelor. în fine, târziu după menopauză, pierderea de calciu din oase poate produce curbarea spinării. Totuşi, multe din aceste tulburări pot fi tratate.
Terapia de Înlocuire hormonalĂ |
sus |
Modificările fizice şi emoţionale ale menopauzei pot apărea chiar înaintea întreruperii ciclorilor lunare şi pot include bufeuri de căldură, stări de spirit capricioase şi un vagin uscat, toate acestea datorită nivelului scăzut al estrogenului din corp. Relaţia dumneavoastră cu partenerul poate fi influenţată negativ dacă sexualitatea vă este afectată şi contactele sexuale pot fi dureroase din lipsă de lubrifiere. Totuşi, menopauza nu trebuie să constituie cauza depresiei: multe dintre simptome se pot evita.
Dacă simptomele se manifestă cu severitate, medicul dumneavoastră poate să vă prescrie o Terapie de înlocuire Hormonală (HRT), despre care mulţi oameni spun că le-a schimbat viaţa. Aceasta constă într-o suplimentare de estrogen şi/sau progesteron sub formă de pilule, injecţii, implanturi, operaţii la nivelul pielii sau creme: dar, de otiicei, se recurge la luarea, o dată pe zi, a unei pilule cu estrogen care este combinată cu o altă pilulă de progesteron în anumite zile ale lunii.
O serie de simptome ale menopauzei dispar în urma HRT; efectul benefic este că dispare depresia, insomnia şi irascibilitatea şi că se îmbunătăţeşte calitatea pielii şi a părului. De asemenea, se poate să influenţeze afecţiunile arteriale, în sensul reducerii lor. Totuşi, poate cel mai mare beneficiu este tratamentul osteoporozei. Se previne deteriorarea oaselor şi chiar ajută la refacerea lor.
Există însă şi riscuri. Deşi efectele pe termen lung sunt încă necunoscute, anumite cercetări au pus în legătură HRT cu frecvenţa crescută a cazurilor de cancer uterin şi cancer de sân, precum şi cu problemele de circulaţie ca, de exemplu, boli ale inimii. Efectele secundare minore sunt: balonările, greaţa şi, desigur, sângerările lunare pentru că ciclul continuă în timpul HRT, deşi sunt, de obicei, superficiale şi fără dureri.
Înainte de a prescrie HRT, toată lumea are nevoie de o consultaţie, iar medicul dumneavoastră vă va sfătui în legătură cu posibilele efecte secundare sau complicaţii. HRT nu este recomandat celor care au avut afecţiuni canceroase la uter, sâni sau vagin, de exemplu, sau dacă au avut chisturi la sân. Este, de asemenea, contraindicată celor care au avut tulburări ale ficatului, rinichilor sau pancreasului sau celor care au probleme cu circulaţia sangvină sau chiar hipertensiune. Nu li se recomandă diabeticilor, fumătorilor înrăiţi şi obezilor.
SchimbĂri fizice
