Se sileste prin test de urina al femeii, numit "testul gonadotrofinei umane" (HCG) si se sileste atat in spital, cat si in cabinetul medicului (cabinet particular). Dureaza aprox. doua minute si sileste "aderul" in 95% din cazuri - dupa 40 zile de sarcina.
Pentru test, se ia o picatura dintr-o substanta care neutralizeaza HCG (anti-HCG) si se amesteca pe o lamela de sticla cu o picatura din urina femeii. Dupa un minut, se mai adauga o substanta (particule de lapte de cauciuc cu HCG). Daca nu exista HCG din urina, substanta anti-HCG se fixa pe HCG, din particulele de latex de cauciuc si forma un precipitat laptos, branzos; acesta este un rezultat negativ (deci, femeia nu este gravida). Daca exista sarcina, HCG-ul clin urina se fixa de anti-HCG, clin primul amestec, dupa adaugarea HCG-ului si a laptelui de cauciuc, nu mai ramane nici un anti-HCG, care sa se amestece cu HCG-ul adaugat; nu se mai forma un amestec laptos, dar amestecul contine mai multe parti.
Cuprins:
Teste pentru stabilirea gravidităţii |
sus  |
Testul pentru acasă
- cuprinde forme variate, esenţial fiind să se respecte atent instrucţiunile; testul prezentat mai jos este unul "prezicător" şi este descris în linii generale, detaliile se găsesc în fiecare pachet. Condiţia este să se colecteze prima urină din ziua respectivă, apoi:
1. Lichidul din "tubul picurător" este turnat (scurs) în tubul-test şi va apare o coloraţie purpurie.
2. Lichidul din tubul-picurător este folosit apoi pentru a dilua urina; se iau 5 picături de urină, se adaugă în tubul-test, se agită tubul şi se aşază pe un stativ.
3. Se ia banda indicatoare, se introduce în tubul-test şi se aşteaptă.
4. Se ridică de câteva ori (se scoate) banda din lichidul testat şi dacă este colorată la vârf, în roz, înseamnă că femeia este însărcinată.Testele de graviditate făcute acasă, se realizează după o perioadă de 5-7 zile de abstinenţă; dar, pentru siguranţă, testul se repetă după câteva zile; se poate cumpăra de la farmacie.
Diagnosticul clinic ~ se face între săptămâna a 6-a şi a 10-a şi cuprinde două etape, care nu sunt dureroase, dar pot produce un disconfort, dacă femeia este stresată. Se introduce un dilatator - în cervix, care Ia gravide ia culoarea albastră, apoi, după ce se extrage acest speculum, doctorul introduce uşor, fin, două degete în vagin, iar cu cealaltă mână apasă pe abdomenul femeii pentru a sesiza dacă uterul s-a dilatat. Acest test arată dacă există excrescenţe pe uter, negi etc. sau chiar pentru depistarea cancerului.
CALENDARUL SARCINII
Acest calendar ne dă câteva repere în ceea ce priveşte evenimentele fundamentale ale sarcinii, precum şi anumite probleme care pot interveni. Unele repere o implică pe viitoarea mamă, altele se referă la făt. Se consideră că graviditatea durează nouă luni. Dar lunile calendaristice nu au acelaşi număr de zile. De aceea, diagrama noastră e calculată după cifra standard de 40 de săptămâni. Acestea pot fi împărţite în 9 luni a câte 31 de zile (279 de zile) sau în 10 luni de câte 28 de zile (ciclu selenar).
în mod tradiţional, medicii calculează sarcina după lunile de 28 de zile, datând începutul sarcinii de la prima zi a ultimei menstruaţii, în ciuda faptului că concepţia are loc la 14 zile mai târziu.
Unele din datele prezentate aici sunt numai aproximative. Există mari fluctuaţii între apariţia ceea ce priveşte cronologia sarcinii, iar unele semne pot să apară mai târziu sau să nu apară deloc. Un factor care influenţează aceste evenimente depinde de faptul că mama poate fi primipară sau multipară.
La pag. 401 aveţi o diagramă cu calcularea datei aproximative a naşterii începând cu prima zi a ultimei menstruaţii.
Dezvoltarea embrionului |
sus |
Embrionul se implantează în peretele uterin; până în săptămâna a
8-a de sarcină, uterul îl conţine fără a-şi modifica mărimea.
embrionului între săptămâna a 4-a şi a 8-a, embrionul se transformă dintr-un
zigot care pare un ou de fasole, de numai 4 mm, într-o minusculă fiinţă umană de 40 de mm, de la cap la picioare.
Până Ia sfârşitul celei de-a 2-a luni formarea organelor este completă. Sexul fătului este evident în a 50-a zi. Embrionul este la început un ţesut moale. Până în a 40-a zi se pot diferenţia mâinile, devenind vizibil braţul superior şi cel inferior. Degetele sunt doar conturate. Cam în a 50-a zi braţele cresc şi degetele se separă. Picioarele se dezvoltă în acelaşi fel, dar mai târziu.
Inima fătului continuă să se dezvolte încă vreo două luni, dar deja din zilele 30-35 preia circulaţia sângelui care vine din cordul ombilical şi placentă.
SISTEMUL DE SUSŢINERE
Placenta se dezvoltă în timpul primelor 10 săptămâni de viaţă, de la locul vilozităţilor coriale la peretele uterin. Placenta arată ca o cască de baie ajunge cu greu la 20 cm în diametru şi cîntăreşte, când este dezvoltată la maximum, în jur de 0,45 kg. Ea are o suprafaţă externă (maternă) şi una internă (embrionară). Suprfaţa externă este divizată în vreo 20 de vilozităţi coriale şi mici vase de sânge. Scurgerea sângelui spre şi de la aceste vase de sânge este ajutată de arterele şi venele uterine ale mamei. Suprafaţa interioară, acoperită cu un strat de amnion, conţine mici vase care se ramifică din cordonul omblical spre centru. Cordonul ombilical care leagă embrionul de placentă, susţine şi protejează două artere şi o venă care duc sânge la şi de la embrion.
Placenta are rol de filtru şi bazin. Celulele feţei materne se umplu cu sânge, din care vasele de sânge ale feţei embrionare îşi încarcă oxigenul, proteinele şi vitaminele care sunt esenţiale pentru creşterea fătului. Produsele reziduale ale embrionului se elimină din vasele sangvine ale embrionului pe aceeaşi cale.
Şi totuşi există schimburi libere, cu toate că sistemul sangvin al mamei şi al embrionului sunt separate. Placenta poate să protejeze foarte bine, însă există anumite medicamente şi virusuri faţă de care nu se poate apăra. De asemenea placenta produce hormonul progesteron, de care depinde sarcina. Expulzia placentei se face după naştere,
Sacul amniotic (cu apă) este alcătuit din membrane puternice, amnionul, care conţine un lichid (de obicei apă cu ceva proteine). Sacul se formează în jurul embrionului imediat ce acesta s-a fixat pe peretele uterin. în el, embrionul are libertate de mişcare deplină, până cam în a 30 -a săptămână. Creşterea şi uşoara presiune a sacului amniotic, care lărgeşte puţin uterul, prin urmare abdomenul, dă semnul tipic de sarcină.
Lichidul amniotic protejează embrionul de şocuri. De asemenea, menţine constantă temperatura care înconjoară embrionul, furnizând un sistem central de încălzire a apei condiţionate. Absoarbe reziduurile excretate de embrion şi este de fapt mediul în care fătul se obişnuieşte mai întâi să înghită. In cazul sarcinilor multiple, fiecare făt se dezvoltă în propriul său sac. De obicei, în a 36-a săptămână de sarcină, sacul conţine în jur de 1,1 litri apă, dar în a 40-a săptămână, cam o treime din ea se pierde.
Dezvoltarea fĂtului |
sus |
Aproximativ din perioada în care se poate determina sexul fătului,
cea. a 8-a săptămână, avem de-a face cu un făt.In timpul următoarelor 7 luni, organele fătului cresc rapid, astfel
încât, când acesta se naşte, toate organele au crescut deja în greutate de 120 de ori. Greutatea creşte de la cea. 28,3 miligrame la 8 săptămâni, la 3,4 kg în medie, la naştere. Aceasta înseamnă că ovulul fecundat a crescut de 5000 milioane de ori. în următorii 20 ani greutatea creşte de numai 20 ori.
Lungimea creşte de la 4,1 cm Ia 8 săptămâni Ia 50,8 cm lungimea totală, la naştere (adică de 12,5 ori). Creşterea este uşor încetinită înainte de naştere, dar se accelerează în primele zile de viaţă. Concomitent cu creşterea generală a fătului, creşterea părului şi a unghiilor se desăvârşeşte până în a 18-a săptămână. Până în a 30-a săptămână se formează depozite de grăsime subcutanate făcând pielea mai netedă, mai plinuţă şi mai rozalie.
Pleoapele crescute se închid peste ochi în săptămâna a 9-a pentru a se redeschide în săptămâna a 22-a.
Pe frontul intern, inima pompează la 14 săptămâni cea 2,8 litri pe zi. în a 18-a săptămână, bătăile se pot auzi, plasând urechea pe abdomenul gravidei. Cam pe la 38 de săptămâni inima pompează 340 de litri pe zi. Se dezvoltă reflexele musculare, ale pleoapelor, palmelor şi picioarelor şi începe reflexul suptului, în a 14-a săptămână. Tot în această perioadă începe şi suptul degetului.
Mişcările fătului pot fi resimţite din a 18-a săptămână. în jurul săptămânii a 14-a începe urinarea în lichidul amniotic.
Naşterea prematură este posibilă numai din a 22-a săptămână, dar perspectivele de supravieţuire sunt improbabile. Totuşi nou-născuţii la 24 de săptămâni pot fi menţinuţi în unităţi de terapie intensivă, unde stau în incubatoare.
Schimbari fizice in timpul sarcinii |
sus |
1. De obicei, primul semn al sarcinii ii constituie neapariţia men-struaţiei. Dar dacă menstruaţia apare de obicei neregulat, perioada ovulaţiei este nesigură şi astfel amenoreea nu constituie un diagnostic clar de sarcină.
2. Cea mai evidentă manifestare fizică a sarcinii după a treia lună este lărgirea abdomenului dat fiind faptul că uterul se extinde peste pelvis (lărgirea produce întinderi care pot persista până după naştere).
3. între luna a IV-a şi a V-a, mama simte pentru prima oară mişcările fetale. La început senzaţiile sunt slabe, dar înaintând în timp ele devin mai puternice. Din a V-a lună, inima fătului poate fi ascultată cu un stetoscop, iar mişcările lui observate din afară.
4. Greutatea mamei creşte treptat, în medie între 11-13 kg. Va începe să se simtă obosită clin cauza corpului şi îngrăşării care va continua până la sfârşitul sarcini. Postura ei se va schimba, deoarece va trebui să se lase puţin pe spate pentru a echilibra greutatea copilului. Din această cauză vor apărea şi unele dureri de spate. In cele clin urmă s-ar putea să meargă legănat, cu picioarele uşor depărtate.
5. Cele mai multe simptome ale sarcinii, dintre care unele cauzează disconfort (care la rândul lui provoacă insomnia), rezultă din nivelele modificate ale hormonilor şi din apăsarea (presiunea) fătului în creştere. Nivelele modificate de hormoni în sarcină provoacă schimbări ale stărilor emoţionale şi se pare că există o reacţie comună majorităţii femeilor (deşi nu chiar la toate). în primele trei luni apar deseori schimbări de comportament cu un răspuns ambiva-lent în sarcină. Dar în al doilea trimestru, femeia acceptă fătul, este pregătită pentru un copil şi se va adapta schimbărilor hormonale.
Cam două treimi dintre femei au experienţa stării de greaţă care apare dimineaţa, de obicei din momentul neapariţiei menstruaţiei şi până în luna a H-a sau a IH-a, când încetează brusc.
Diferă în severitate: de la o simplă greaţă de dimineaţă la vomitări în timpul zilei. Cauza exactă a acestor stări de greaţă de dimineaţă nu se cunoaşte, deşi se crede că responsabilă este creşterea cantităţii de estrogen. Corpul se acomodează în cele din urmă, dar atâta timp cât greaţa persistă, este bine să se mănânce mai puţin şi de mai multe ori, decât mai rar şi mult.
Sânii se măresc, pregătindu-se pentru hrănirea fătului. S-ar putea ca ei să prezintă mâncărime, furnicături, să pară grei şi câteodată să doară. Venele lor devin proeminente. Cam prin a 16-a săptămână sânii încep să secrete prin sfârcuri un lichid subţire numit colostru.
Areolele mamare devin şi ele punctate, datorită pigmentării mărite (pigmentarea mărită poate să apară pe faţă şi pe organele genitale externe, iar o dungă întunecată se observă de la ombilic până la organele genitale).
Apetitul mamei creşte pe măsură ce creşte şi fătul. Dar apăsarea şi mişcarea redusă a stomacului din cauza hormonilor reduc mult pofta de mâncare. Pot să existe pofte pentru anumite mâncăruri. La unele femei se observă în mod neobişnuit pofte cunoscute sub numele de "pică". Alte mâncăruri sau substanţe cum ar fi: alcoolul, vinul, cafeaua, carnea, mâncărurile grase, provoacă repulsii anumitor femei.
Mobilitatea redusă a intestinului gros măreşte posibilitatea consti-paţiei şi de aici a hemoroizilor. Fructele uscate ori târâtele vor combate constipaţia. Trebuie să se evite laxativele. Slăbirea sfincterului esofagului poate cauza regurgitaţie şi arsuri la stomac în timpul sarcinii, dar o dietă corectă uşurează această situaţie. Presiunea uterului pe vezica urinară face ca urinarea să fie mult mai frecventă. Aceasta are loc prin luna a 2-a şi a 3-a, dar şi în semestrul următor, când fătul se aşază în pelvis.
Presiunea fătului pe principalele vene ale membrelor inferioare poate cauza varice. Venele picioarelor se dilată din cauza presiunii sângelui, care încearcă să urce, să se întoarcă la inimă.
Pofte:
deseori, în perioada sarcinii, o femeie are pofte (cunoscute drept "pică") pentru anumite mâncăruri. Aceste pofte indică uneori necesitatea unei hrâniri particulare; clar, de ce această "pică" ia uneori forme deosebit de variate - ca de exemplu, dorinţa pentru cărbune, ciocolată ori căpşuni - rămâne totuşi un foarte mare mister.
Ingrijirea sanatatii in timpul sarcinii |
sus |
Este important ca fiecare gravida să-şi menţină o_bună sănătate, să înveţe despre sarcină, să poarte copii sănătoşi. în cele din urmă, femeia (cât şi partenerul) trebuie, de asemenea, să înveţe ceea ce se petrece cu ea şi la ce să se aştepte. O bună îngrijire prenatală a redus substanţial mortalitatea maternă şi infantilă.
Mai întâi, femeia va merge la doctorul casei (la doctor sau la o clinică prenatală pentru a afla sigur dacă este gravidă), pentru a i se confirma sarcina. I se va determina data aproximativă a naşterii copilului, iar doctorul va realiza o examinare completă, întrebând pacienta despre bolile şi operaţiile anterioare, sănătatea actuală, şi plângerile curente. O examinare generală, apoi obstetricală, va dezvălui condiţiile care pot afecta sarcina şi pentru care se va recomanda un tratament. Această examinare permite medicului să anticipeze posibilele complicaţii. Vor fi luate în consideraţie avorturile, naşterile şi pierderile de sarcină anterioare, şi va răspunde la întrebările medicului.
Examinarea fizică constă dintr-o verificare medicală generală: test de urină, test de sânge, test de tensiune şi examinare obstetricală.
Viitoarea mamă îşi confirmă vizitele la clinica prenatală în fiecare lună (lunar) până în luna a şaptea, şi din două în două săptămâni, până ajunge în luna a noua, apoi săptămânal, până la naştere. Dacă vor apare unele boli ca: diabet, afecţiuni ale inimii, hipertensiune care produc complicaţii, femeia va face mult mai multe vizite. La fiecare vizită va fi verificată poziţia copilului în uter. Aşezarea capului fătului în cavitateajjelvică arată dacă forma şi mărimea pelvisului mamei sunt normale. In acelaşi timp se va face o verificare cervicală şi o examinare care să stabilească poziţia capului fetal.
Boli - ce pot să apară în timpul sarcinii »
Orice febră, răceală, gripă sau alte boli care apar în timpul sarcinii, trebuie să fie aduse la cunoştinţa medicului. Rubeola, care se poate lua până în a douăsprezecea săptămână de sarcină, poate afecta dezvoltarea fătului, ducând la surditate şi boli ale inimii (afecţiuni ale inimii).
Surplusul de greutate (îngrăşarea)
Un surplus de 11- până la 13,6 kilograme de la concepţie până la naştere este normal. Mai mult de atât, este inutil şi indezirabil. La termenul sortit, fătul cântăreşte 3 kilograme 200 de grame, iar sacul amniotic şi placenta 1 kilogram 100 de grame. Mama păstrează echilibrul prin grăsimile şi lichidele existente în ţesuturile ei.
îngrijirea generală
îmbăierea este relaxantă şi nu prezintă pericole. Trebuie să se evite intrarea apei în vagin, care este periculoasă dacă este introdusă cu forţa. Duşul vaginal nu este necesar în timpul sarcinii, deoarece vaginul se autocurăţă. Organele genitale şi sânii trebuie păstrate curate, respectiv,curaţi, deoarece secreţiile devin mai puternice în timpul sarcinii. îngrijirea dentară este de asemenea importantă, deoarece gingiile devin mai moi (slăbite) şi astfel sunt mult mai predispuse rănilor datorate mâncării ori periuţelor de dinţi. Gingiile rănite sunt sensibile la infecţii care pot cauza pierderea dinţilor şi se recomandă controale dentare în timpul sarcinii.
Dacă nu există riscul unor complicaţii ori al unei pierderi de sarcină, actul sexual în perioada gravidităţii nu va afecta fătul. Aproape de termenul naşterii (data naşterii) contactul sexual în anumite poziţii poate fi neconfortabil pentru femeie, deranjant pentru făt şi oricum greu de realizat decât într-o altă nouă poziţie.
TESTELE OBLIGATORII (DE RUTINĂ) ÎN SARCINĂ
0 mostră de sânge, luată la începutul sarcinii, este testată pentru a se observa următoarele lucruri: sifilis, SIDA, toxoplasmoză, imunitate la rubeolă, anemie, nivelul hormonilor (cum sunt HCG-ul şi estriolul), şi o proteină cunoscută sub numele de alfa-fetoproteină (AFP). Nivelul ridicat al AFP-ului poate indica prezenţa unei defecţiuni de tub neural, defecţiune ce se poate verifica prin amniocenteză ori prin ultrasunete. Nivelul ridicat de HCG poate fi cauzat de mola hida-tiformă. Măsurările pentru AFP, HCG şi estriol pot fi folosite pentru a evalua riscul sindromului DOWN.
Mostre de urină vor fi testate în timpul sarcinii pentru a se observa prezenţa infecţiilor, glucozei ori proteinelor excesive în urină (un semn prevenitor pentru pre-eclampsie), testele cu ultrasunete trebuie şi ele să devină o obişnuinţă.
Măsurarea tensiunii arteriale este de asemenea obligatorie pentru a preveni dezvoltarea toxemiei. Cauzele toxemiei nu sunt cunoscute, dar efectele ei sunt grave. Arterele care irigă uterul, suportă spasme, reducând aprovizionarea cu sânge a placentei, având posibile efecte fatale asupra fătului.
EXAMINĂRI
Examinările abdominale se fac pentru a testa forţa muşchilor şi posibilele modificări ale ficatului şi splinei, şi, după a 12-a şi a 2&-a săptămână, pentru a verifica creşterea şi poziţia fătului.
Examinările pol visului pentru conformaţie şi dimensiuni, se fac în parte pentru a confirma prezenţa sarcinii. Vor fi examinaţi sânii, sfârcurile, iar membrele inferioare pentru depistarea venelor umflate varicelor.
MIŞCARE ŞI RELAXARE
Relaxarea determină diminuarea încordării din timpul sarcinii şi a durerii din timpul travaliului. Relaxarea presupune adoptarea unor poziţii confortabile. Se pot întrebuinţa podeaua, patul sau scaunul. în ultima perioadă a sarcinii, culcatul pe o parte este mult mai confortabil decât culcatul pe spate. Se cere concentrarea asupra fiecărei părţi a corpului. După această relaxare apare o senzaţie de uşurare, de plutire.
Exerciţiile de respiraţie vor ajuta în controlul asupra muşchilor care vor fi folosiţi în travaliu. Respiraţia adâncă, lentă, este folosită pentru relaxare în timpul contracţiilor. Mai târziu, se foloseşte respiraţia rapidă, sacadată, superficială, care se va accelera pe măsură ce fiecare contracţie se intensifică.
Poziţia unei femei gravide este dezavantajată din cauza lărgirii abdomenului. Forţarea spatelui şi a abdomenului poate fi evitată printr-o poziţie corectă. Coloana vertebrală poate fi rezemată pe toate lungimea ei de un perete, în timp ce se strâng, atât fesele, cât şi abdomenul, cu capul ţinut drept şi cu umerii traşi în spate, păstrând această poziţie. Ridicarea şi coborârea spatelui îl mobilizează şi împiedică durerea.
Poziţiile travaliului pot fi practicate şi pentru a întări muşchii interiori ai coapselor şi pentru a controla respiraţia.
NecesitĂŢi dietetice |
sus |
Este interzis să se mănânce cât pentru două persoane. în medie necesităţile calorice pentru o femeie sunt de 2300 de calorii, iar fătul necesită doar 300 de calorii. Astfel, raţia calorică trebuie să crească încet. Este important să se pună accent pe proteine, vitamine, minerale. (Medicul vă poate prescrie în unele cazuri suplimente de fier ori de acid folie, care este o formă a vitaminei B şi care ajută Ia dezvoltarea sistemului nervos al fătului). Produsele integrale sunt preferabile celor rafinate. Dar suplimentele de vitamine şi minerale se vor lua numai după sfatul medicului. O femeie care îşi alăptează copilul, îşi va permite încă 500 de calorii pe zi, peste necesităţile ei normale.
Malnutriţia din timpul sarcinii poate afecta în mod serios fătul. Acesta poate chiar să moară din cauza subnutriţiei. La autopsia fătului, se observă nu numai greutatea lui mică, ci şi oprirea creşterii fiecărui organ individual şi un conţinut scăzut de citoplasmă în celulele corpului. In cele mai multe cazuri, copilul se naşte sub greutatea normală. Greutatea scăzută la naştere implica un mare risc de paralizie cerebrală, epilepsie, autism, orbire, surzire, deficienţe mentale şi moarte imediat după naştere. Unele surse apreciază că o treime din handicapurile unei copilării prelungite sunt asociate greutăţii scăzute Ia naştere.
Greutatea scăzută la naştere nu se datorează întotdeauna malnu-triţiei, dar malnutriţia gravidei constituie totuşi un factor major. în Guatemala, un program de nutriţie corespunzător al gravidei a redus greutatea scăzută la naştere de Ia 20% la 5,1%. Acest procent este mai mic decât cel al multor ţări industrializate, deci nu numai în ţările "în curs de dezvoltare,, există cerinţe de îmbunătăţire a alimentării în timpul sarcinii. Dar alimentarea atentă, corectă trebuie să înceapă înainte de a 20-a săptămână de sarcinii. Orice îmbunătăţire ulterioară a dietei are doar efecte limitate.
In mod ideal o femeie gravidă trebuie să urmeze un regim alimentar echilibrat, normal, mărind treptat necesităţile calorice. Dar multe femei descoperă că pofta lor de mâncare din timpul sarcinii este mică ori imprevizibilă; şi sărăcia poate constitui un factor în acest sens. Pâinea integrală de grâu şi laptele sunt de preferat cafelei, ceaiului sau biscuiţilor. Dieta minimă, prezentată mai jos, trebuie urmată în fiecare zi. Este interesant de observat că unele femei gravide preferă mâncarea rece.
Dieta minimă recomandată In timpul sarcinii:
1. O jumătate de litru de lapte sau un sfert, şi 57 de grame de brânză zilnic a.
2. Zilnic o porţie de carne ori peşte sau un ou. b.
3. O porţie zilnică de legume şi zarzavaturi proaspete c.
4. Un cartof, fructe, ori suc de portocale zilnic d.
5. Pâine albă de grâu zilnic e.
6. O jumătate de litru de apă
7. Peşte în ulei ori ficat, o dată pe săptămână
8. Peşte alb (carne albă de peşte) o dată pe săptămână
9. Dacă este nevoie, cereale, pentru a evita constipaţia.
Riscuri posibile in timpul sarcinii |
sus |
Anomaliile la naştere pot fi provocate de mai jnulţi factori, iar fiecare viitoare mamă îşi face griji cu privire la ele. în această pagină vom înşira câteva din principalele pericole ale sarcinii. în ceea ce priveşte accidentele, fătul poate fi afectat şi numai printr-o lovitură directă în uter. Loviturile vor avea efect mai degrabă asupra mamei decât asupra fătului. Dar, deşi fătul este bine protejat, dezvoltarea lui poate fi afectată de numeroasele riscuri menţionate.
Unele tulburări genetice pot fi de asemenea moştenite de copil. Exemple în acest sens sunt hemofilia şi siclemia. Anomaliile congenitale apar mai degrabă la copiii născuţi de femei sub 16 şi peste 40 de ani.
Există de asemenea şi mulţi factori în mediul înconjurător care pot să pună viaţa unui copil în pericol - de exemplu, poluarea apei şi a aerului. O femeie poate micşora riscul iradierii, evitând razele X, deşi în zilele noastre aceste investigaţii cu raze X se fac doar pentru a depista şi împiedica un risc şi mai mare. Avertizaţi dentistul că sunteţi gravidă.
INFECŢII
Sacul amniotic protejează fătul împotriva marii majorităţi a bacteriilor. Dar unele infecţii virale ale mamei pot trece prin placentă şi să provoace uneori diferite complicaţii.
Existenţa rubeolei (pojar german) la începutul sarcinii, poate cauza moartea fătului sau deformităţi ca: surditatea, orbirea, afecţiuni cerebrale, şi încetinirea creşterii. Rubeola, în primele trei luni de sarcină, provoacă complicaţii la mai mult de 50% din copii şi prezintă un motiv pentru avort. Există un uşor risc chiar şi în lunile. 4 şi 5 de sarcină. Dar dacă mama a avut înainte de sarcină această boală sau a fost vaccinată împotriva ei, este îndoielnic că va contracta o infecţie care să se transmită la făt.( Vaccinarea gravidei nu se face în timpul sarcinii.)
In timpul sarcinii trebuie să se evite şi alte vaccinări, printre care şi cea împotriva pojarului; unele vaccinuri pot fi date după primele 14 săptămâni. Doctorul vă va sfătui în această privinţă.
CMV (virusul citomegalic) este transmis la adulţi prin contacte apropiate, personale ori sexuale. Acest virus se află în colul uterin al gravidei, de obicei fără simptome clare. Poate duce la o naştere sub greutatea normală, naştere prematură, surditate ori retardare mintală, în cazul în care infectează fătul. Nu există vaccin. Dar clacă virusul apare pentru prima dată în timpul sarcinii, de obicei este destul de puternic pentru a infecta fătul; doar un copil din zece copii infectaţi rămâne cu leziuni permanente.
Sifilisul matern poate provoca moartea, deformaţii ori boli ale fătului, dacă mama nu este tratată înainte de cea de-a 16-a săptămână de sarcină. Şi despre oreion, vărsatul de vânt şi alte viroze se crede că pot provoca anomalii fetale.
FUMATUL
Fumatul nu numai că afectează sănătatea unei femei, dar afectează însăşi sănătatea propriului ei copil nenăscut. S-a acceptat că există o legătură între fumat şi complicaţii ale sarcinii, iar unele studii au arătat că fumatul în timpul gravidităţii duce la naşterea unui copil slab, mic, şi o creştere a mortalităţii prenatale. Efectele fumatului în timpul sarcinii continuă să existe chiar şi în copilărie. Probabil dacă fumatul continuă după primele 3 luni de sarcină, pericolele sunt mult mai grave, şi încă nu au fost pe deplin demonstrate. Mişcările respiratorii fetale sunt un parametru direct al sănătăţii fătului. S-a arătat că fumatul reduce frecvenţa mişcărilor respiratorii fetale, deci trebuie considerat dăunător pentru sănătatea fătului.
Un studiu efectuat pel8 femei gravide a arătat că fumatul consecutiv a două ţigări produce o reducere drastică a acestor mişcări respiratorii fetale.
Statisticile arată că femeile care fumează când sunt gravide, tind să aibă copii mici, slabi spre deosebire de femeile care nu fumează. Un studiu englez a arătat că numai 4% din copiii unor mame nefumâtoare cântăresc la naştere 2,5 kg, în comparaţie cu procentul de 8% copii născuţi de mame care fumează zilnic cel puţin douăzeci de ţigări, în timp ce sunt gravide.
Un studiu din California avea în vedere situaţia în care ambii părinţi fumează. S-a arătat, astfel, că acei copiii care cântăreau mai puţin de 2,5 kg la naştere, proveneau din doi părinţi fumători.
Diagramele prezentate mai jos sunt bazate pe un studiu făcut în Anglia pe 17.000 de copii a căror dezvoltare a fost urmărită încă de la naştere, Ele (diagramele) compară capacităţile intelectuale ale unui copil de unsprezece ani, născut de o mamă care a fumat în timpul sarcinii, cu cele ale unui copil de aceeaşi vârstă, născut însă de o mamă nefumătoare. Copiii născuţi de mame care fumează în medie 9 ţigări pe zi, erau cu 5- 5 1/2 luni în urma programei şcolare, iar copiii mamelor care fumau peste 10 ţigări zilnic erau cu 5 1/2 -7 luni în urma copiilor de aceeaşi vârstă, dar născuţi din mame nefumătoare. Studiul efectuat a mai arătat că acei copii care provin din mame fumătoare, tind să fie cu 5,1 cm mai mici decât copiii proveniţi din mame nefumătoare.
ALCOOLUL
Consumul ocazional de alcool nu dăunează în timpul sarcinii. Dar studiile recente arată că un număr mare de copii se nasc cu serioase handicapuri fizice ori deficienţe mintale, deoarece mamele lor au băut foarte mult în timp ce erau gravide. S-a afirmat chiar că una din trei femei care au băut foarte mult în timpul sarcinii, trebuie să se aştepte la un copil cu deficienţe mentale ori fizice. Diagrama de mai jos se bazează pe un studiu efectuat în Statele Unite asupra a 23 de copii proveniţi din mame alcoolice. Aceşti copii au fost comparaţi cu copii proveniţi din mame nealcoolice, şi grupaţi după criteriile: socio-economic, rasă, vârsta maternă şi alţi factori.
Diagrama "a" prezintă rata mortalităţii la copiii nou născuţi. 17% din copiii proveniţi din mame alcoolice au murit în prima săptămână, faţă de cei 2% din copiii născuţi de mame nealcoolice.
Diagrama "b" prezintă greutatea la naştere, lungimea şi circumferinţa capului la două grupe de copii. Comparaţia se bazează pe o întregistrare a normalităţii pe care în general 3% din copii nu reuşesc să o atingă. In acest studiu 13-20% din copii proveniţi din mame alcoolice nu ating acest grad de normalitate.
Diagrama "c" arată că la vârsta de 7 ani, 44% din copiii născuţi de mame alcoolice au un nivel de inteligenţă scăzut (QI).
DROGURILE ŞI MEDICAMENTELE
în ziua de azi, medicii recomandă ca femeile să evite orice fel de
droguri şi/sau medicamente în timpul sarcinii, cu excepţia celor care
sunt esenţiale pentru sănătatea mamei. Fătul îşi păstrează viaţa prin
cordonul ombilical şi prin funcţiile placentei. Oxigenul şi substanţele
nutritive trec de la mamă la făt prin placentă şi ombilic, iar dioxidul
de carbon şi alte reziduuri trec înapoi pe aceeaşi cale. în consecinţă,
multe substanţe existente în sistemul circulator al mamei vor ajunge
la făt. Studii recente arată că în cazul unor medicamente, de exemplu,
talidomida, efectele acesteia asupra fătului pot fi dezastruoase, mai
ales clacă este luată în primele 3 luni, când are loc organogeneza.
Afectiuni ereditare |
sus |
Din nefericire, naşterea unui copil mort sau bolnav va reprezenta un semnal de alarmă pentru părinţi, care vor ajunge să-şi pună problema dacă au sau nu vreo boală genetică. Există foarte multe dereglări, multe din ele fiind foarte rare, altele ca: fibroza chistică, anemia falciformă sau siclemia(globulele roşii iau forma de seceră) şi hemofilia sunt mai comune. Pentru că aceste boli sunt moştenite în diferite feluri, riscul de a avea alţi copii afectaţi variază ca probabilitate statistică după sex. Atât unul, cât şi ambii părinţi pot fi purtători ai unei boli genetice ereditare. Unele afecţiuni nu se observă la naştere, ele pot apare în copilărie sau chiar mai târziu. Consilierul genetic - poate fi cel mai bun "izvor" de informaţii; el sau ea, vor fi în stare să lămurească despre riscurile unor sarcini viitoare.
Dereglările metabolice apar din cauza unui defect în biochimia organismului. Rezultatele acestor tulburări biochimice pot fi corectate parţial, de exemplu, în fenilcetonurie, adoptarea unei diete din care să lipsească aminoacidul care nu poate fi metabolizat, duce la prevenirea unor deficienţe mintale grave. La bolnavii de hemofilie se poate administra o substanţă injectabilă care produce coagularea sângelui; fibroza chistică solicită înlocuirea enzimelor pancreatice şi administrarea de antibiotice.
Dintre cele mai cunoscute maladii ereditare sunt:
Distrofia musculară Duchene (afectează băieţii tineri şi produce întinderi musculare, dureri, slăbirea lor exagerată). Fibroza chistică (boală ereditară recesivă care apare într-un cuplu de 2 purtători ai genei şi prezintă riscul că 1 din 4 copii au infecţii digestive şi pulmonare, datorită aglomerării şi acumulării de mucus în aceste zone).
Anemia falciformă (maladie recesivă în care hemoglobina anormală produce rupturi ale globulelor roşii, deci, se blochează circulaţia sângelui prin vase).
Hemofilia (maladie ereditară care apare la băieţi, în lipsa factorului anti-coagulant şi se manifesta prin hemoragii la cea mai uşoară atingere; produce moartea prematură).
Fenilcetonuria (incapacitatea de a metaboliza fenil-alanină - un aminoacid important, afectând creierul, dacă nu se respectă o dietă strictă).
Galactosemia (imposibilitatea de-a metaboliza galactoza, ceea ce duce la deficienţe mintale).
Afecţiunea Tay-Sachs (afectează sistemul nervos, fiind fatală în primii ani de viaţă; genele sunt purtate de 1 din 27 evrei din Europa Estică şi cam 1 la 300 - din restul populaţiei de pe glob; dacă ambii părinţi sunt purtători, boala apare cam la 1 din 4 cazuri).
MALADII CROMOZOMIALE
Apar datorită dereglărilor numărului de cromozomi din celulele organismului (peste 46 - cât este normal); dacă există un cromozom sexual în plus, apar malformaţii, anomalii sexuale, sterilitate etc.
Sindromul Down (mongoloism) apare datorită unui cromozom în plus în perechea 21 - se mai numeşte şi "trisomia 21"; este o boală ereditară, dar există riscul apariţiei bolii şi la mamele mai în vârstă. Copiii sunt mai mult sau mai puţin afectaţi, dar prezintă anomalii congenitale (din naştere) cardiace, retardare mintală, ochi mongoloizi, sterilitate etc.
Teste pentru stabilirea gravidităţii
