Aceasta vitamina este de o importanta capitala pentru organism. Ea intervine in fenomenele de oxido-reducere, este antiinfectioasa, tonifianta, participa la distrugerea toxinelor, la folosirea fierului, la actiunea suprarenalelor. Influenteaza deopotriva functionarea tiroidei si a corpului galben din ovar, mentine rezistenta capilarelor si poseda proprietati desensibiltzante.
Carenta ei produce ulceratii,
hemoragii gingivaie, fetiditatea respiratiei, caderea parului si uneori a unghiilor.
Exista in toate vegetalele proaspete, o gasim in varza, rosii, patrunjel, asmatui, tarhon, grep, in fructele acide, ca si in castane, fructul macesului, polen.
Este absenta in
leguminoasele uscate (fasole, linte, bob s.a.), migdale, nuci, alune, cereale. Apare, totusi, cu prilejul germinarii; se consuma din belsug fasole, mazare si
soia incoltite.
Doza zilnica de vitamina C necesara este variabila. Pentru un
sugar e de circa 30 mg. La copilul de 1 pana la 14 ani, de 30-90 mg. Pana la 20 de ani organismul cere 100 mg. Apoi neile scad, ca sa se sileasca in jurul a 75 mg, exceptand anumite stari: oboseala fizica sau intelectuala, sarcina, alaptare, maladii infectioase care necesita 150-200 mg pe zi si uneori mai mult.
