Insulina isi exercita efectul principal, cel asupra glicemiei, prin facilitarea transportului glucozei prin membrana celulara.
Receptorii pentru
insulina sunt structuri polipeptidice complexe care se gasesc practic in toate tesuturile rtebratelor, numarul lor pe suprafata unei celule variind intre 40 in cazul critrocitelor circulante si 200,000 in cazul adipocitclor si al hepatocitelor (12). Gena acestor receptori este localizata pe bratul scurt al cromozomului 19 (19pl3). Receptorul pentru insulina face parte dintr-o familie care mai include receptorul pentru IGF-l si asa-numitul insului reccptor-related receptor (JRR), un receptor orfan\" pentru care nu s-a identificat inca un ligand. Omologia structurii de aminoacizi in aceasta familie este de 80%.
Efectul major al legarii insulinei de receptorii specifici consta in facilitarea transportului transmembranar al glucozei. Acest efect este prezent insa numai in musculatura scheletica, in adipocite si la nilul miocardului, in celulele endoteliale transportul de glucoza nu este dependent de insulina. Pe de alta parte insa, insulina stimuleaza sinteza proteica in toate celulele, actionand la nilul genelor specifice si favorizand preluarea aminoacizilor si sinteza lipidelor in tesutul adipos, ficat si musculatura scheletica si inhiba lipoproteinlipazahormonosensibila. Insulina inhiba gluconeogeneza la nilul ficatului si rinichilor si stimuleaza transportul transmembranar al ionilor si sinteza de ADN in practic toate tesuturile (. 1).
Functia majora a insulinei, aceea de a facilita transportul transmembranar si intracelular de glucoza, se exercita prin intermediul unor proteine complexe atasate membranelor celulare si membranelor organitelor celulare numite transportori de glucoza (GLUT).
Familia de proteine GLUT are opt membri. Prototipul folosit pentru descrierea acestor proteine este GLUT 4. Acesta este un lant polipeptidic cu 12 domenii transmembranare. Prima ansa extracelulara contine locurile de glicare, iar capatul COOH-terminal, intracelular, contine situl de fosibrilare si o secnta aminoacidica care faciliteaza endocitoza rapida a transportorului (13).
GLUT Ieste prezent ubiquitar si este implicat intransportul transmembranar al glucozei in conditii bazalc, independent de insulina. in cele mai multe celule, aceasta cale este singura prin care se produce influxul de glucoza.
GLUT 2 este exprimat mai ales de catre celulele Beta pancreatice si hepatocite. El asigura un flux transmembranar constant de glucoza la glicemii fiziologice si la nilul celulelor p asigura cuplarea stimulului glicemic cu secretia de insulina.
GLUT 3 este prezent mai ales la nilul sistemului nervos central si avand o afinitate marc pentru glucoza asigura eficienta maxima pentru captarea glucozei la acest nil.
GLUT 4 este majoritar in celulele insulinoscnsibile, adipocite, celulele musculare netede si miocite. El este depozitat in organite specifice, culele GLUT 4. Stimulul insulinic produce translocarea din aceste locuri de depozitare spre membrana celulara.
GLUT 5 este transportorul pentru fructoza si este prezent in celulele membranei cpitclialc ale
intestinului subtire si in rinichi.
GLUT 6 este incomplet descris.
GLUT 7 este transportorul de glucoza la nilul microzomilor.
GLUT 8 este modulat de insulina, insa cu functii incomplet cunoscute.
