Efectul antihipergliccmic nu este singurul atu al metforminului. Acesta se remarca si prin efectul de protectie cardiosculara. Actiunea benefica pe care metforminul o are asupra cordului ischemic a fost obserta cu multi ani in urma si se concretizeaza in reducerea episoadelor de angina, a ratei reinfarctizarii si a evenimentelor cardiosculare si ameliorarea fluxului arterial post ischemic.[17,18] Evidenta certa a efectelor cardiosculare benefice ale metforminului a fost oferita de UKPDS, studiu de referinta pentru managementul clinic al diabetului zaharat tip 2, ce a inclus 5,102 pacienti urmariti pe o durata de 20 ani. Conform rezultatelor acestui studiu, metforminul a fost singurul medicament care a reusit o reducere semnificati a complicatiilor macro sculare: a redus riscul aparitiei infarctului miocardic cu 39 %, a mortii de cauza coronariana cu 50 % si a accidentelor cerebrosculare cu 41 %. Complicatiile microsculare au fost si ele reduse cu 29 % in grupul tratat cu metformin, ativ cu 16 % in cel tratat cu sulfonilureice sau insulina. Alte efecte benefice constatate au fost reducerea cu 32 % (p=0.002) a oricarui eveniment datorat diabetului, reducerea cu 42 % (p=0.017) a deceselor datorate diabetului si reducerea cu 36 % (p=0.011) a mortalitatii totale. [19] Ulterior, multe alte studii au confirmat rezultatele obtinute de UKPDS. Analiza retrospecti a bazei de date Saskatchewan Health Administrative, insumand peste 12.000 persoane cu
diabet zaharat tip 2, a demonstrat ca metforminul in monoterapie reduce riscul de mortalitate cardiosculara si este asociat cu cea mai scazuta rata de spitalizare de cauza cardiosculara non-fatala. In cazul pacientilor cu diabet zaharat si
insuficienta cardiaca, monoterapia cu metformin sau combinatia sa cu sulfonilureicele au fost asociate cu mortalitate si morbiditate mai redusa ativ cu monoterapia cu sulfonilureice. [20-22] Studiul PRESTO (Prcvention of REStenosis with Tranilast and its Outcomes) a demonstrat ca persoanele cu
diabet zaharat tip 2 si boala cardiosculara, supuse coronaroplastiei. au beneficiat de tratamentul cu metformin care a fost asociat cu o reducere de 28 % (p=0.005) a evenimentelor adverse majore. Aceasta reducere a fost determinata in principal de rata scazuta de decese si infarct miocardic la cei tratati cu metformin.[23] Studiul DARTS (The Diabetes Audit and Research in Tayside Scotland), a analizat evolutia persoanelor cu diabet zaharat tip 2 in perioada 1994-2001 din punct de vedere al riscului relativ de mortalitate de cauza generala si cardiosculara si de spitalizare de cauza cardiosculara, in functie de terapia primita. Si acest studiu a demonstrat ca terapia cu metformin este asociata cu cel mai mic risc cardioscular, ativ cu sulfonilureicele.[24]
Efectele benefice ale metforminului asupra riscului cardioscular pot fi explicate prin:
» reducerea concentratiei trigliceridelor, moderat a LDL-colesteroluIui: cresterea marimii particulelor LDL-coIesterol, [25,26]
» actiune sculara directa anti-inflamatorie prin inhibarea factorului de transcriere NF-k B, a IL-6 , IL-8 la nivelul celulelor endoteliale, musculare netede si macrofage, [27,28]
» ameliorarea starii pro- inflamatorii si a starii pro-trombotice, prin scaderea PAI-l, a proteinei C reactive, a factorului de necroza tumorala alfa, cresterea fibrinolizei, [28,29]
» controlul ponderal, metforminul fiind unul din putinele medicamente antihiperglicemiante care nu determina crestere ponderala sau chiar scade greutatea, in administrare in monoterapie, iar in administrare alaturi de sulfonilureice, tiazolidindione si insulina, limiteaza cresterea in greutate. [30-32]
» controlul glicemic fara modificarea insulinemiei.
» reducerea PAI-l si a ieptinemiei in prima luna de tratament, ceea ce demonstreaza ca efectul precoce al metforminului implica si tesutul adipos, [33]
» reducerea stresului oxidativ si a biomarkerilor implicati in acest proces, prezerrea functiei antioxidante, [34-36]
» actirea AMPK (AMP-actited protein kinasc), meolit al protein kinazei a carei actire post ischemie miocardica pare sa fie un mecanism proiectiv, prin cresterea semnificati a fosforilarii oxidului nitric endotelial 137]
