Vitiligo face parte din categoria hipopigmentarilor circumscrise - pete decolorate. Termenul provine de la vitelus\", leziunile bolnavilor fiind ate cu petele albe ale viteilor.
Este o
dermatoza frecventa, aparand la 1-2% din populatie, majoritatea cazurilor (peste 50%) aparand sub rsta de 20 de ani.
Nu se cunoaste cauza acestei afectiuni, este posibil sa existe o predispozitie genetica. Se presupune ca vitiligo are o cauza autoimuna, deoarece se asociaza cu alte afectiuni and aceeasi etiopatogenie (tiroidita,
anemia pernicioasa, pelada in placa etc).
Factorii declansatori sunt uneori traumatici sau psiho-emotionali, boala putand surveni dupa un stres psihic important. Apar pete albicioase, bine delimitate, fara scuame, dispuse frecvent simetric, care intereseaza, de regula, mainile, genunchii, gleznele, dar si fata (mai ales in jurul gurii sau ochilor). Nu se asociaza cu alte manifestari, gen mancarimi,
arsuri cutanate. Evolutia este imprevizibila. Cu sau fara tratament, petele depigmentate se pot intinde sau inmulti, pot ramane stationare sau se pot repigmenta (in 10-20% din cazuri), mai rar, in totalitate, in special dupa expunerea la soare. Problemele generate de acesta afectiune sunt de ordin estetic sau legate de faptul ca placile albe devin mai sensibile la soare: pe ele apar mai usor arsuri.
Tratamentele de repigmentare in vitiligo sunt medicale si chirurgicale.
Principiul terapiei medicale este aplicarea locala sau ingerarea de substante cu actiune fotosensibinzanta, urmata de expunerea progresi a zonei depigmentate la raze UVA. Este stimulata astfel pigmentarea locala, rezultatele aparand dupa mai multe luni - si nu in toate cazurile. Cele mai rezistente sunt petele vechi si cele de la nivelul mainilor.
Tratamentele orale si locale cu psoraleni sunt destul de toxice; expunerea la razele UV trebuie foarte bine dozata, existand riscul aparitiei de arsuri solare.In prezent au aparut creme cu efect de pigmentare, chiar in lipsa razelor soiare, care sunt bine tolerate si au o eficacitate semnificati.In situatiile care nu raspund satisfacator la tratament, se pot utiliza creme de acoperire a leziunilor, cu rol in mascarea acestora sau chiar de microtatuare cu micropigmenti pe baza de oxid de fier. Daca aria afectata depaseste 50% din suprafata totala a corpului, se indica depigmentarea pielii normale, pentru a obtine o coloratie uniforma.In toate situatiile este necesara protectia zonelor depigmentate prin aplicarea de creme-ecran solar, deoarece expunerea moderata la soare poate fi utila pentru stimularea pigmentarii.
Tratamentele chirurgicale, rar folosite, constau in efectuarea de grefe de melanocite.
Foarte importanta este terapia psihologica. Persoana afectata trebuie sa constientizeze faptul ca vitiligo este, in principal, o problema de ordin estetic, ca are o cauza inca necunoscuta, o evolutie imprevizibila, pentru care
stresul emotional poate fi un factor agrant, si ca mijloacele terapeutice actuale sunt limitate si nu reusesc sa trateze cauza bolii.
