Infectia se transmite prin contact direct intim (sarut) cu bolnavul sau cu un purtator aparent sanatos, patrunderea rusului fiind favorizata de existenta unei leziuni pe buze. La primul contact al organismului cu rusul herpetic apar leziuni specifice la locul inocularii, care, de multe ori, se manifesta zgomotos\" dupa o perioada de incubatie de 3-7 zile. Concomitent, rusul migreaza pe nerv si ramane in stare latenta, dormanta, in ganglioni, putand fi reactivat in anumite ocazii. Apare astfel
herpesul recidivant. Acesta se manifesta clinic prin cule (basicute) grupate in buchet\", situate pe o zona rosie, inflamata, asociate deseori cu simptome locale (durere, senzatie de arsura, de usturime) sau generale (febra, dureri de cap, stare generala alterata). Frecvent se pot inflama si ganglionii regionali, in evolutie, culele se rup dupa 2-4 zile, se macereaza, lasand eroziuni sau
ulceratii usor sangerande, care se ndeca incet, fara cicatrice, in 7-l0 zile.
Recidivele de
herpes simplex labial sunt favorizate de unele afectiuni ale intregului organism - pneumonia, gripa, meningita, tulburarile digestive diverse, perioada de graditate, menstra, expunerea la ultraolete in general (inclusiv la soare) - sau de anumite stari de imunosupresie induse medicamentos-citostatice, imunosupresoare. Stresul si oboseala nu trebuie uitate, ele putand cauza frecvent o reactivare a infectiei herpetice.
Ca tratament, trebuie retinut ca, in prezent, nu exista nici un chimioterapie antiretroral care sa prena instalarea starii de latenta sau sa asigure eradicarea infectiei herpetice latente; de asemenea, dupa intreruperea tratamentului, acesta nu influenteaza riscul de aparitie, frecventa sau severitatea recidivelor. in schimb, tratamentul antiral s-a dovedit eficient in scurtarea evolutiei, reducerea severitatii si infectiozitatii primoinfectiei herpetice si, intr-o mica masura, a recidivelor de herpes simplex atat la bolnai imunocompetenti, cat si la cei imunodeprimati. Mai mult, tratamentul indelungat poate contribui la scaderea frecventei recidivelor si la reducerea infectiozitatii (inclusiv din infectia simptomatica).
Principalul chimioterapie antiral utilizat in tratamentul herpesului simplex este aciclorul, cu multiplele sale denumiri comerciale, precum si derivatele acestuia, avand efecte similare, dar
regimuri de dozaj diferite. Tratamentul antiral se continua 14 zile, iar daca, dupa acest Interval de timp, leziunile nu s-au ndecat, poate fi prelungit cu 7 zile.
In cazul bolnalor cu recidive de
herpes simplex (peste 5-l0 recidive/an), se recomanda inceperea tratamentului antiral in faza premergatoare eruptiei sau in prima zi de aparitie a leziunilor, pentru ameliorarea simptomatologiei si scurtarea duratei de evolutie.
Tratamentul local este foarte important si, de multe ori, suficient in
infectiile necomplicate, rare, la oamenii sanatosi clinic. Esentiala este aplicarea, inca de la primele simptome de aparitie a eruptiei herpetice, de creme sau unguente cu substante antirale, repetate de aprox. cinci ori pe zi, timp de 5 zile. Dupa caz, se pot asocia topice antiseptice, anestezice, antiinflamatorii si cicatrizante.
Retineti ca infectia herpetica apare, de obicei, in conditii de imunosupresie (pasagera, in general), de aceea, organismul trebuie ajutat sa lupte cu boala. Se pot lua suplimente taminice asociate cu
minerale (calciu, magneziu, zinc, seleniu) sau alte imunostimulatoare nespecifice.
