Acneea este una dintre cele mai intalnite boli aie pielii, afectand circa 80% din persoanele cu rsta de 11-30 de ani. Acneea vulgara este forma cea frecventa, rsta de instalare a afectiunii fiind de 12-l4 ani. in functie de sex, se poate afirma ca la fete apare mai des si are un grad maxim de severitate intre 15 si 17 ani, iar la baieti, intre 17 si 19 ani. Baietii fac, de obicei, forme mai severe decat fetele, iar in 3-5% din cazuri, afectiunea persista mai multi ani si cauzeaza cicatrice inestetice, cu efecte serioase nedorite asupra dezvoltarii psiho-soclal* a tanarului, ce pot merge pana la depresie, cu izolare de societate.
Cauzele acneei sunt multiple, boala fiind determinata de cresterea ratei de secretie a sebumului la nivelul foliculilor sebacei, localizati, in principal, pe fata si trunchi; in paralel apare o obstructie a acestor foliculi sebacei, fapt ce permite proliferarea unui microorganism anaerob (Propionibacterium acnes) cu sediu la nivel cutanat. Aceasta microflora patogena favorizeaza inflamatia si agraveaza leziunile de acnee.
Dereglarea secretiei de sebum este factorul primordial in declansarea si intretinerea acneei. Productia de sebum riaza in functie de rsta: este mare la
nastere si in urmatoarele 3-5 tuni (de aceea fac sugarii cruste seboreice in pielea capului), scade in perioada copilariei, creste din nou putin inainte de pubertate si se mentine ridicata cati ani, moment in care apare, de obicei,
acneea juvenila. Ulterior, aceasta se stabilizeaza la un nivel propriu fiecarui individ.
Reglarea secretiei de sebum se face de catre
hormonii androgeni, care o stimuleaza. Estrogenii au un rol inhibitor direct asupra secretiei sebacee, ciclul
menstrual and si el o influenta (agrarea acneei cu 2-7 zile inaintea menstrei).
Alimentatia poate contribui la producerea de sebum; o
dieta bogata in grasimi, dulciuri, condimente, alcool creste secretia sebacee.
Factorii neurologici nu trebuie neglijati, tulburarile emotionale de orice fel stimuland secretia sebacee, in timp ce relaxarea o diminueaza. De asemenea, persoanele care se afla intr-o stare de
tensiune psihologica isi traumatizeaza mai frecvent leziunile.
Seboreea este o conditie proprie fiecarui individ si poate persista la nesfarsit, cu ameliorari induse de tratament, dar si cu complicatii: alopecia seboreica,
dermatita seboreica ( mai jos, cap. 7.4.3.) si acneea.
loul clinic al acneei vulgare este foarte riabil, eruptia fiind polimorfa. Initial apar comedoanele deschise sau inchise: puncte negre, respectiv, albe. Acestea preceda sau se asociaza frecvent cu leziunile inflamatorii, care pot fi superficiale (papule sau pustule) ori profunde (pustule profunde, noduli-chisturi). Leziunile inflamatorii superficiale dureaza 1-2 saptamani, iar cele profunde, care pot fi uneori dureroase, 2-4 saptamani. Leziunile profunde extinse pot conflua, formand chisturi multiloculare foarte inestetice. Chisturile pot persista mai multe luni; de obicei se vindeca, lasand cicatrice in 17% din cazuri. Cele mar frecvente sunt cicatricele atrofice liliachii punctiforme. Cheloidele sunt mai rare, apar in special pe trunchi.
Evolutia bolii este ciclica, cu ameliorari si exacerbari spontane. Se obser o intensificare a eruptiei toamna (cand scade radiatia UV} si in perioada premenstruala (cand se accentueaza tulburarile hormonale).
Vindecarea se produce, de obicei, la maturitate, dupa unele teorii, prin echilibarea secretiei endocrine sau prin dezvoltarea unei imunitati fata de flora lipolitica cutanata.
Tratamentul in acneea vulgara este complex; el urmareste reducerea productiei de sebum, a descuamarii foliculilor sebacei si prevenirea proliferarii de Propionibacterium acnes. in afara acestor obiective, cicatricele atrofice adanci, deprimate, pot fi tratate prin dermabraziune. Cicatricele mici, numeroase, pot fi ameliorate cu geluri siliconice, aplicate pe perioade de minimum 6 luni. Cicatricele cheloide necesita, de obicei, interventia unui chirurg estetician ( mai jos, cap. 5.6.5.). Totusi, terapia chirurgicala trebuie inceputa doar daca evolutia acneei vulgare se afla sub control. De regula, acneea se trateaza cu mijloace locale (topice) sau generale tsistemice).
Terapia topica se foloseste in stadiile incipiente si se asociaza cu terapia generala in caz de esec, de raspuns incomplet ori chiar de continuare si agrare a evolutiei leziunilor de pe fata sau torace.
Productia exagerata de sebum, seboreea, sau, in termeni nemedicali, ingrasarea\" exagerata a fetei, foarte frecventa la persoanele cu
acnee vulgara, nu este influentata semnificativ de tratamentele topice. Sapunurile speciale (cu sulf), substantele astringente (solutii alcoolice, lotiuni) pot indeparta sebumul de pe suprafata pielii, dar nu altereaza productia de sebum.
Dimpotri, frecarea exagerata poate agra acneea prin favorizarea dezvoltarii leziunilor inflamatorii. De aceea, se recomanda curatirea blanda, neabrazi, cu geluri sau masti gomante specifice tenului gras, seboreic. Terapia sistemica cu antiacneice foarte active (de pilda, izotretinoin) poate provoca uscaciunea pielii, inclusiv a buzelor (cheilita), si in aceste situatii este necesara folosirea unor creme antiacneice hidratante, antiiritante, dar nu a celor pentru
tenul gras, seboreic. Tratarea topica a acneei este complexa, trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui caz in parte si sa fie facuta sub control medical, cel putin initial, pentru a nu da nastere la complicatii, care se pot solda cu cicatrice atrofice, uneori permanente.
In afara terapiei medicamentoase propriu-zise, anumiti factori pol agra evolutia acneei: tulburarile nervoase, cu stari emotionale, conflictuale, surmenajul (in perioada examenelor, prin lipsa de miscare si somn), tulburarile menstruale si chiar oscilatiile hormonale din timpul ciclului menstrual. Sunt incriminati de unii autori si factorii alimentari, de pilda, excesul de dulciuri rafinate, grasimi si condimente, precum si tulburarile gastrointestinale -colita de fermentatie,
constipatia cronica etc. Desigur, acesti factori sunt agranti in conditiile existentei unei predispozitii genetice, cauza de baza a acestei boli. La hiperseboreea determinata genetic se adauga suprainfectia bacteriana, care provoaca aparitia de comedoane si pustule, precum si dezechilibrul androgeni-estrogeni.
Din cele de mai sus reiese ca acneea vulgara, in majoritatea formelor clinice, este o afectiune complexa, uneori inlidanta, datorita aspectului fizic, ce predispune la depresii si izolari de colectivitate ale tinerilor. Secretul consta in abordarea rationala, sub control medical si cosmetic de specialitate, a bolii, cu evitarea traumatizarii locale si aplicarii unor solutii sau creme cu efecte indoielnice, care pot agra situatia clinica.
