Termenul cheilita\" se refera la inflamatia semimucoasei buzelor (gr. cheilos = buza). Este o manifestare patologica frecventa la nivelul buzelor, care poate avea cauze multiple, adeseori intricate. Aspectul clinic al cheilitelor nu este specific unei anumite afectiuni, ci poate fi oglinda unei boli interne (febra, pneumonie,
indigestie sau alte
tulburari gastrointestinale etc). Evolutia poate fi acuta, in cazul infectiilor si dermatitelor de contact, sau cronica, prin expunere repetata la soare ori prin anomalii ale glandelor salire de la acest nivel.
Cheilita angulara (perlesul, zabaluta) este o inflamatie acuta sau cronica a comisurilor labiale (colturile gurii), care cuprinde fie doar semimucoasa buzelor, fie si tegumentul din vecinatate, dand un aspect inestetic gurii si, implicit, fetei. La inceput apar mici zone rosietice la colturile gurii. Apoi, pe acest fond, apar eroziuni fisurate, marginite de eritem (roseata) acoperit de mici scuame si/sau cruste. in timp ia
nastere o leziune erozi crustoasa persistenta, olara, care are in centru o fisura, uneori adanca, dureroasa, ce sangereaza usor cu ocazia miscarii buzelor. De multe ori, leziunea dureaza mult si poate recidi.
Alte cauze pot fi legate de unele carente vitaminice (din grupul B2, B6, B12, PP, C), de fier, de proteine. De asemenea, perlesul apare frecvent la copin atopid (alergici), fiind deseori trenant, recidint. O pondere importanta o au traumatismele mecanice repetate (fiziologic, zona este supusa unor miscari permanente), dar pot interveni microtraumatisme accidentale sau prin manevre stomatologice. Prognatismul (protruzia genetica a maxilarelor), deformaliile partilor moi, care se asociaza frecvent cu o scurgere a salivei pe la colturile gurii, sau protezele dentare nepotrivite ori din materiale inadecte creeaza conditii favorabile microtraumatismelor si macerarii la nivelul comisurilor si pot duce la aparitia de cheilite angulare cronice.
Cauzele zabalutei fiind multiple, tratamentul este complex, uneori de lunga durata. Acesta este adresat in mod direct cauzei, daca a putut fi depistata, sau se asociaza unui tratament stomatologic adect.
Factorul microbian poate fi combatut prin aplicarea de solutii antiseptice si de creme, paste sau lotiuni cu antibiotice si/sau cu antimicotice. Se mai pot asocia dermatocorticoizii, pentru efectul lor antiinflamator. Terapia trebuie condusa de medic, dupa o analiza bacteriologica si micologica prealabila (pentru depistarea cauzei si remediului indicat). Daca este depistata o anemie, se impune corectarea ei cu fier, vitamina B12 sau acid folie. Se poate asocia de la inceput un complex de
vitamine B si vitamina C.
Este foarte important ca regiunea comisurilor bucale sa fie mentinuta uscata; pacientul trebuie sa evite aplicarea permanenta a limbii pe zona bolna, gest care intarzie vindecarea.
Cheilita simpla (comuna, de contact, eczematoasa) poate debuta brusc, acut (cu roseata, edem, chiar secretii, eroziuni si fisuri dureroase) sau poate avea o evolutie cronica, in care predomina scuamele si crustele. Manifestarile subiective difera de la caz la caz, de la mancarimi si senzatie de tensiune, la usturime, arsura sau durere.
De cele mai multe ori este vorba despre o eczema de contact alergica sau toxica la diverse produse ce intra in atingere cu buzele: cosmeticele (ruj de buze, creion de contur, demachiante, creme diverse, paste de dinti), materialele plastice din care este confectionata periuta de dinti, tutunul, porttigaretul sau pipa, piesa bucala a unor instrumente muzicale, guma de mestecat, anumite alimente (citricele, rosiile, branzeturlle fermentate, vinurile) si, nu in ultimul rand, topicele medicamentoase folosite in diverse leziuni ale buzelor, in rinite sau in
dermatoze ale fetei din vecinatatea buzelor. Uneori, chiar unele materiale de uz stomatologic pot duce la aparitia cheilitelor.
Pentru a putea preciza agentul cauzal al unei cheilite de contact, este necesara o discutie foarte amanuntita cu bolnavul -se fac eventual teste de eliminare si reintroducere a substantei presupuse a fi cauza afectiunii.
Sunt cazuri de cheilite de contact cronice la factori iritanti primari slabi, care nu produc leziuni in conditii normale. Un exemplu de iritant primar este sali, care, prin enzimele proteolitice continute, poate produce modificari de tip cheilita eczematoasa cronica, asa-numita eczema a buzelor linse\". Acest tic al buzelor\" apare mai ales la copii si femei si se manifesta prin buze uscate, crapate, descuamate. Aparitia si agrarea acestor manifestari clinice este favorizata de traumatismele mecanice cronice (ticul muscatului buzelor), factori fizici, exogeni (vremea rece si umeda, radiatiile solare) si factori endogeni (atopia). intre factorii determinanti mentionati si cheilita exista o relatie duala, in sensul ca acesti factori pot preceda ori chiar genera cheilita; pe de alta parte, prezenta cheilitei determina la multi pacienti tendinta de a-si umezi buzele cu sali sau de a si le musca (in tentati de a indeparta scuamele), ceea ce are ca rezultat intretinerea sau agrarea bolii.
Tratamentul, constand in inlaturarea factorului determinant al cheilitei, se suprapune partial peste cel profilactic. intrerupeti folosirea rujului sau a altui produs cosmetic pe buzele afectate si evitati expunerea la radiatiile solare ori Ungerea buzelor. Ca medicale topica, se folosesc dermatocorticoizii cu potenta redusa, asociati, la nevoie, cu antibiotice si antimicotice. Dupa obtinerea ameliorarii, pentru consolidare si prevenirea recidivelor, aplicati creme, paste, unguente cu substante emoliente, calmante si chiar creme-ecran filtru impotri UVA (comercializabile si sub forma de ruj de buze).
Cheilita actinica (solara) se datoreaza actiunii radiatiilor solare asupra semimucoasei buzelor, in special a celei inferioare, mai expusa. Manifestarile clinice pot fi acute (dupa o expunere intensa, chiar de scurta durata), cu roseata, edem, cule, urmate de eroziuni dureroase, si, respectiv, cronice, care apar dupa expuneri prelungite, repetate, la doze mai mici de radiatii UV. Apare o ingrosare a buzelor, cu pierderea elasticitatii, cu descuamare persistenta si chiar fisuri sangerande ori
ulceratii dureroase.
Cheilita solara cronica apare la adultii cu rsta de peste 60 de ani care isi desfasoara activitatea preponderent in aer liber (agricultori, pescari, marinari), ca urmare a efectului cumulativ al UVA asupra semimucoasei buzelor. Cheilita solara poate fi considerata o precanceroza, putandu-se transforma in carcinom (epiteliom) spinocelular dupa mai multi (2-30) ani de evolutie. Datorita acestui potential de evolutie nefasta, recomandam o profilaxie acti prin fotoprotectie (aplicarea de creme-ecran solar). Renuntati la
fumat si tratati factorii nocivi care actioneaza concomitent cu radiatiile solare: traumatismele cronice produse de asperitatile dentare si
herpesul labial recidint
Tratamentele curative multiple sunt de competenta specialistului dermatolog.
Buzeie pot fi sediul multor afectiuni, iar datorita pozitiei si structurii ior, mai vulnerabila decat a pielii (sunt semimucoase), ele sunt frecvent atacate de factori externi. Buzele trebuie protejate, deoarece sunt o sectiune de vizita\" a fetei, dar si a sanatatii generale a organismului. Aparitia oricarei leziuni la acest nivel nu trebuie neglijata: prin repetare ( mai sus, herpesul simplex) sau cronicizare ( mai sus, cheilita actinica cronica) poate degenera malign, iar epitelicmul spinocelular este un cancer cu inzivitate locala si la distanta semnificati.
