Arahida (Arachis hipogaea L.) este o planta anuala din familia Leguminosae, originara din Brazilia, cultivata putin si \"in zonele sudice ale tarii noastre.
ta , inalta de 30'35 cm, are flori galbene. Dupa fecundare, pedunculul floral se ?. pleaca si patrunde in solul afanat, pana la circa 10 cm adancime, unde se formeaza fructul (aluna) : de la aceasta particularitate de fructificare provine denumirea de aluna-de-pamani\".
» in scop
alimentar si terapeutic se foloseste fructul care contine apa (3,5'6,5%), substante grase (42'59%), substante proteice (20'34%),
vitaminele Bx (0,25 mg la 100 g), B2 (0,14 mg la 100 g), F, niacina (vitamina PP), saruri
minerale (100 g miez contin 780 mg potasiu, 410 mg fosfor, 65 mg calciu, 6 mg sodiu, 2,3 mg fier s.a.). Dintre aminoacizi, in arahide predomina arginina, cisteina, histidina, lizina, betanina, colina s.a. Materiile azotate sunt reprezentate prin arahina si conarahina. ,
» Uleiul de arahide este foarte bogat in acizi/ grasi nesaturati (peste 15%), care contribuie la scaderea colesterolemiei; datorita acestui fapt,
arahidele sunt indicate in ateroscleroza.
Valoarea energetica a arahidelor usor prajite si decorticate este de circa 650 kcal la 100 g. Fiind foarte energetice, arahidele sunt indicate in astenii si surmenaj intelectual: Datorita taninului pe care il contin, ele sunt constipante ; au totodata actiune antisclerogena, care se datoreaza bogatiei in vitamina F.
Arahidele trebuie consumate usor prajite. Prin prajirea prea avansata, uleiul din arahide se transforma in acroleina (aldehida nesaturata cu formula CH2 = CH'OHO), substanta foarte nociva (un lichid cu miros, ineeaeios), mai ales pentru ficat (A 1 e x a n M., B o -j o r O., 1983).
Arahidele mucegaite contin aflatoxine (micotoxine), care au actiune toxica si puternic cancerigena asupra ficatului (M i n c u I., s.a., 1989); de aceea, trebuie prenita mucegairea lor. Arahidele ran-cezite se exclud din alimentatie.