In practica adeseori se intampla sa se manifeste un decalaj in timp si in metode, intre gradul de pregatire pentru schimbare a unei persoane si incercarile noastre de a le induce. Cu alte cuvinte, recomandarile nostre pot fi adresate unei persoane care nu este pregatita (inca) sa le urmeze. Obiceiurile vechi nu pot fi schimbate fara a se schimba si atitudinea. Atitudinea provine din conceptii, educatie, experienta, imitare, etc Aderenta persoanelor cu o patologie cronica la aceste schimbari, depinde de stadiul pregatirii pentru schimbare. Echipa medicala trebuie sa fie pregatita sa elueze siadiul in care se afla persoana din punct de vedere al schimbarii, si sa fie antrenata in a o ajuta sa faca schimbarile necesare si in a le monitoriza.
Viata cotidiana a individului este guvernata de o serie de reguli, obiceiuri, deprinderi si evenimente neprezute, care influenteaza nu numai stilul de viata ci si relatiile interumane. \'!> Rezistenta la schimbari poate proveni din constrangerea exercitata de acesti factori. Obisnuinta e a doua natura\", spunea Cicero!
Schimbarile de atitudine si comportament au ca determinanti informatia, motitia si deprinderile comportamentale. in influentarea comportamentului, informatia si motitia actioneaza prin deprinderi. Daca acestea sunt familiale, simple,, motitia si informatia pot avea efect direct asupra comportamentului. In acest caz corelatia intre informatie si motitie este nesemnificati. In termeni practici, aceasta relatie se exemplifica prin faptul ca o persoana poate fi puternic motita dar sa nu posede informatii, sau invers, sa fie extrem de bine informata, dar sa nu fie motita. in cazul in care este vorba de modificari importante, asa cum se presupune ca sunt necesare in controlul sindromului meolic si al diabetului zaharat, prezenta concomitenta a informatiei - motitiei - comportamentului (un EvIC al schimbarii), este absolut necesara pentru aderenta.*2\' Cu cit este mai mare IMC-ul schimbarii\", cu atat mai probabila este efectuarea schimbarii.
Modelul stadiilor schimbarii\" este un indicator al motitiei personale de schimbare si un predictor al comportamentului. Pentru a influenta riabilele care intervin in modificarile comportamentale, sunt necesare strategii eficiente care sa ajute persoanele sa faca aceste schimbari. Urmatoarele stari psihologice caracterizeaza nivelele diferite de pregatire pentru schimbare: balanta ducizionala, tendinta la recaderi, strategiile de schimbare. Balanta decizionala se refera la elementele pro si contra schimbarii, in primele faze, elementele contra, de exemplu pentru activitatea fizica in cadrul optimizarii stilului de viata, sunt mai puternice, ulterior, elementele pro castiga teren. Elementele pozitive ale schimbarii comportamentale se manifesta incepand din perioada de contemplatie sau de pregatire. Utilizarea acestei scale pro-contra\" este utila atunci cand intervenim asupra unor persoane aflate in primele stadii, de precontemplatie, contemplatie si pregatire, pentru ca balanta decizionala este un bun indicator al gradului de pregatire a persoanei de a trece in stadii superioare. O astfel de balanta decizionala se poate manifesta de exemplu, atunci cand se pune problema alegerii intre urmarirea unei emisiuni la televizor si efectuarea unei activitati fizice.
Tendinta, sau tentatia de recadere se manifesta in situatiile ce determina un risc crescut pentru aceasta. Eluarea acestei tendinte se exprima in gradul de incredere si auto-eficienta. In primele stadii, tentatiile sunt mai mari si sunt asociate cu recaderi, ce scad ulterior in stadiile de actiune si mentinere.
Dezvoltarea de strategii specifice fiecarui stadiu permite trecerea in stadiile superioare.
In. primul stadiu, de precomplianta, obiectivul major este cel de informare a persoanei pentru ca aceasta sa identifice si sa constientizeze problema. De exemplu, se elua modul in care persoana constientizeaza obezitatea, patologia asociata, efectele acesteia asupra starii de bine clinice si psihice. Explicarea riscului cardioscular crescut din cadrul sindromului meolic, chiar in lipsa simptomatologiei, oferirea cator exemple, sau organizarea de intalniri cu persoane aflate in stadii superioare, pot fi utile in conturarea problemei. Nici o recomandare de modificare comportamentala nu avea succes in aceasta faza. La recomandarea noastra de a efectua activitate fizica, probabil, persoana ne raspunde ca este imposibil, fiind prea ocupata cu obligatiile de la servici care ii impun sa se deplaseze cu masina.
In stadiul de complianta, elementele pro schimbare isi fac resimtita prezenta, pentru accentuarea acestora si progresarea spre stadiul urmator este nevoie de informatie, care sa accentueze beneficiile schimbarii. Desi persoanele din acest stadiu nu sunt pregatite pentru programele de educatie tipice, de implicare imediata in actiune, schitarea unui eventual de actiune si cautarea resurselor care sa sprijine schimbarea sunt utile. In acest stadiu, persoana ne intreaba daca mersul pe bicicleta duminica ar fi benefic, pentru ca se gandeste ca eventual ar putea incerca acest lucru.
Stadiul de pregatire include persoanele care indeplinesc conditiile schimbarii si vor recurge intr-un moment imediat urmator la acestea. Interventia specifica ar consta in dezvoltarea detaliata a ului de actiune si pregatirea pentru confruntarea cu posibilele obstacole. In acest stadiu, persoana in cauza ne spune ca a luat legatura cu alte doua persoane cu care a ificat cate o plimbare cu bicicleta in fiecare duminica.In stadiul de actiune, monitorizarea schimbarilor comportamentale, constientizarea riscului de recaderi si gasirea de solutii pentru evitarea acestora sunt esentiale. De exemplu, in cazul nostru, se discuta alegerea unui alt tip de miscare, atunci cand conditiile meteo nu permit mersul pe bicicleta.
In stadiul de mentinere se vor sublinia permanent beneficiile obtinute in urma schimbarii comportamentale si se vor discuta posibilitati de diversificare a comportamentului pentru a preveni recaderile.
Identificarea stadiului in care se afla persoana din punct de vedere al schimbarii unui anumit comportament poate genera interventia optima. Pentru o interventie educationala optima, este importanta eluarea stadiului pentru fiecare din comportamentele tinta, silite anterior cu pacientul. Aceeasi persoana se poate afla in stadiul de actiune in ceea ce priveste automonitorizarea glicemica, dar in stadiul de precontemplare in ceea ce priveste exercitiul fizic. intrebari menite sa elueze stadiul schimbarii:
V-ati gandit vreodata la importanta scaderii in greutate? Ce parere aveti despre asta?
Ati incercat pana acum sa miscati mai mult? Ce solutii ati adoptat? Cat timp au functionat? Ce v-a determinat sa renuntati?
Pe o scala de la 1 la 10, cat de tare doriti sa. ? Trecerile de la un stadiu la altul se fac progresiv, pentru fiecare schimbare de comportament trebuie considerat ca fiind necesara o anumita perioada de timp. De obicei se incearca modificarea unui comportament, odata obiectivele fiind setate initial pe termen scurt. Procesul de schimbare presupune succesiunea a cinci trepte:Identificarea problemei (Care credeti ca este problema?), explorarea sentimentelor si opiniilor referitoare la aceasta problema (Ce simtiti / ce ganditi despre aceasta problema?), silirea de obiective (Ce anume doriti in aceasta problema?), silirea unui (Ce ganditi sa faceti?), eluarea rezultatelor (Cum a mers?).
Aplicarea in practica a programului educational presupune o ierarhizare si adaptare a interventiilor, bazate pe o eluare initiala a complexului de factori ce pot interfera cu modificarile comportamentale, respectiv a factorilor predispozanti, a celor favorizanti si a celor de intarire.\'51 intr-o prima faza, trebuie sa se elueze motitia persoanei de a se schimba si aceasta depinde in mare masura de conceptul ei de sanatate:
» Crede ca problemele de sanatate vor apare sau se vor mentine daca nu-si modifica comportamentul si stilul de viata?
» Recunoaste riscul la care se expune prin mentinerea comportamentului sau ?
» Realizeaza beneficiile datorate optimizarii stilului de viata si modificarilor comportamentale?
Raspunsul negativ la aceste intrebari atrage dupa sine necesitatea interventiei pentru modificarea conceptului de sanatate si inducerea motitiei.
Raspunsul pozitiv la aceste intrebari denota existenta motitiei, deci a factorilor predispozanti, ceea ce permite trecerea directa la faza a doua. Aceasta faza implica eluarea factorilor favorizanti, producatori, respectiv a posibilitatilor si deprinderilor pe care le are persoana respecti. In functie de acestea se silesc obiective si metode realiste, care vor fi sustinute prin contacte frecvente, in cadrul programului de monitorizare, pana cand transferul de responsabilitate catre persoana in cauza s-a realizat si efectele pozitive ale schimbarilor actioneaza ca factori de intarire. in acest moment se poate trece la faza a treia, cea de auto-control, in care contactele pot fi dispersate pe interle mai lungi. (ura 11)
