Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor (fara miros), care apare in urma arderii incomplete a unor carburanti sau in urma unor incendii. Intoxicatia cu monoxid de carbon este intalnita mai ales la ctimele incendiilor (intoxicatie cu fum de incendiu).
Cuprins:
Intoxicaţia cu monoxid de carbon |
sus  |
Simptomatologia depinde de gradul de expunere la fum şi este datorată combinării monoxidului de carbon cu hemoglobina din sânge. Semnele care apar în formele mai uşoare sunt: cefalee, agitaţie, tuse cu dispnee, voce răguşită, tahicardie, hipotensiune arterială. în cazurile mai grave apar: bronhospasmul, insuficienţa respiratorie, starea de şoc, coma. La nivelul orificiilor nazale, al gurii şi al faringelui pot exista depozite de funingine.
Tratamentul de urgenţă impune scoaterea victimei din mediul cu fum, susţinerea respiraţiei (administrarea de oxigen 100% pe mască sau ventilaţie artificială) până la dispariţia simptomatologiei (nu mai mult de patru ore).
Intoxicaţia cu insecticide organofosforice |
sus |
Insecticidele organofosforice cele mai utilizate în agricultură sunt: Parathionul, Diclorvosul (DDVP), Tetraetil pirofosfatul (TEPP), Triclorfonul (Dipterex), Malathionul etc. Sunt intoxicaţii extrem de grave şi destul de frecvente. Toxicul se absoarbe prin ingestie, dar şi prin piele şi prin inhalaţie.
Semnele intoxicaţiei sunt specifice. în formele uşoare apar cefalee: ameţeli, greţuri, vărsături, transpiraţii, salivaţie abundentă, dureri abdominale, diaree. In formele mai avansate se adaugă tulburări de vorbire, scăderea diametrului pupilar (mioză). în formele grave bolnavul devine comatos, mioza este marcată, îi curg nasul şi saliva, lăcrimează, apar tulburări respiratorii şi cianoza. Scade frecvenţa cardiacă şi apare hipotensiunea arterială. Tegumentele sunt umede.
Tratamentul specific este administrarea de Atropină 2 mg (2 fiole) intravenos, la fiecare 5-10 minute, până la dilatarea pupilelor (midriază), uscarea tegumentelor şi creşterea frecvenţei cardiace. Această stare trebuie menţinută cel puţin 48 de ore şi de aceea poate necesita administrarea de zeci sau chiar sute de fiole de Atropină/zi. Tratamentul se face numai la spital.
Un antidot specific este obidoxima (Toxogonin), care se administrează intravenos 1 fiolă (250 mg), repetându-se la trei ore, o dată sau cel mult de două ori.
Convulsiile se tratează cu Diazepam, iar insuficienţa respiratorie, cu ventilaţie mecanică.
Este necesară, de asemenea, decontaminarea pielii.
Intoxicaţia cu alcool etilic |
sus |
Intoxicaţia cu alcool etilic (substanţă conţinută în băuturile alcoolice) reprezintă, probabil, cea mai frecventă formă de intoxicaţie. Doza toxică mortală a alcoolului etilic la un adult este de 300-600 g.
Formele clinice ale acestei intoxicaţii depind de nivelul alcoolemiei (concentraţia alcoolului în sânge), dar şi de gradul de antrenament al persoanei respective. întâlnim astfel o formă uşoară: alcoolemia de 0,05-0,1% (tulburări de vedere minore, scăderea reflexelor, creşterea încrederii în forţele proprii, diminuarea autocontrolului); forma medie: alcoolemia de 0,15-0,30 (tulburări de mers şi de vorbire, scăderea atenţiei, vedere dublă, tulburări ale echilibrului şi de percepţie); forma gravă: alcoolemia de 0,3-0,5 (alterarea vederii şi a echilibrului, tulburări ale stării de conştientă); coma alcoolică:
alcoolemia de peste 0,5% (insuficienţă circulatorie şi respiratorie).
Sunt evidente: mirosul alcoolic al respiraţiei, faţa înroşită, transpiraţia excesivă, vărsăturile, pierderile de urină şi tulburările de comportament.
Tratamentul intoxicaţiei urmăreşte prevenirea căilor respiratorii pentru a nu aspira conţinut gastric în plămâni. Spălătura gastrică nu este eficientă decât în prima oră şi, de obicei, acest lucru nu este posibil. Cărbunele activat este ineficient.
Se administrează, pe cale intravenoasă, glucoza concentrată, vitamina B1 şi sulfat de magneziu. în caz de agitaţie, se administrează Diazepam sau Haloperidol.
Intoxicaţia cu metanol |
sus |
Metanolul (alcoolul metilic) este utilizat ca solvent pentru lacuri şi vopsele, aditiv şi combustibil. Este una dintre cele mai toxice substanţe: 30 ml metanol pot produce moartea, iar 10 ml, orbirea.
Semnele intoxicaţiei apar la 12-24 de ore şi se manifestă prin scăderea frecvenţei cardiace, insuficienţă respiratorie, cefalee, ameţeli, stare de confuzie, scăderea eliminărilor de urină, vedere iniţial înceţoşată, care evoluează spre pierderea completă a vederii, comă şi manifestări abdominale (greţuri, vărsături, dureri abdominale şi, uneori, semne de pancreatită acută).
Tratamentul specific este reprezentat de administrarea etanolului (este antidotul specific). Se administrează 125 ml alcool 43% pe cale orală sau 530 ml soluţie 10% pe cale intravenoasă. Practic, se urmăreşte "îmbătarea" cu alcool a bolnavului până la obţinerea unei alcoolemii de 0,1%.
Acidul folie se administrează câte 50 mg la 4-6 ore.
Spălătura gastrică este eficientă doar în primele două ore de la ingestie. Evident că ea se va face înaintea administrării alcoolului etilic.
Este utilă, de asemenea, utilizarea precoce a rinichiului artificial pentru hemodializă.
Intoxicaţia cu etilenglicol - intoxicaţia cu hidrocarburi |
sus |
Intoxicaţia cu etilenglicol
Etilenglicolul este un lichid incolor, cu gust dulceag, utilizat ca antigel. Doza mortală la adult este de 80-120 ml.
Semnele intoxicaţiei cu etilenglicol sunt greţurile şi vărsăturile. In stadiul următor apar tahicardia, hipertensiunea şi creşterea frecvenţei respiratorii. în stadiul ulterior apar dureri lombare, scăderea eliminării de urină, convulsii şi comă.
Tratamentul specific este similar intoxicaţiei cu metanol.
Intoxicaţia cu hidrocarburi
Cele mai întâlnite hidrocarburi implicate în intoxicaţii sunt: benzinele, lubrifianţii, uleiurile de motor, motorina, gazolina, tetra-clorura de carbon. Dintre acestea, cea mai toxică este tetraclorura de carbon, utilizată ca solvent, ca agent de curăţare şi ca agent de creştere a cifrei octanice a benzinei. Absorbţia acestor toxice este posibilă prin ingestie, prin piele şi prin respiraţie.
Semnele intoxicaţiei sunt date de tulburări respiratorii, pneumonii toxice, insuficienţă cardiacă, convulsii şi chiar comă. în cazul tetraclorurii de carbon, apar tulburări hepatice grave: icter, hemoragii, tulburări mentale.
Tratamentul de urgenţă începe cu decontaminare prin spălarea abundentă a pielii cu apă şi săpun şi administrarea de oxigen. Doar în cazul tetraclorurii de carbon este utilă administrarea unui antidot specific: N-acetilcisteină, similar administrării în intoxicaţia cu paracetamol. Mortalitatea în intoxicaţia cu tetraclorura de carbon este foarte ridicată (peste 20-30%).
Intoxicaţia cu monoxid de carbon
