in trecut medicii generalisti administrau foarte usor antibiotice pentru \"durerile de git\", daca la originea acestora era o infectie cu streptococ P-hemolitic care putea evolua spre un
reumatism acut. in occident
reumatismul acut este rar (p.224). Se stie acum ca in numeroase cazuri pacientii care prezinta reumatism acut si-au tratat
infectiile faringiene, asadar an-tibioticile nu previn boala. Medicii generalisti s-ar putea sa nu doreasca sa trateze faringitele simple (din care cele mai multe sunt virale) cu antibiotice - oricum proportia pacientilor cu faringite care consulta un medic este foarte scazuta, de 1 din 18. Analiza exsudatului faringian nu este de prea mare ajutor (sensibilitate 26-30%, specificitate 73-80%)2. Sunt disponibile numeroase kit-uri pentru detectia antigenelor (specifice, dar cu sensibilitate redusa)3.
Tonsilita (amigdalite) Copin mici se g deseori de dureri abdominale asociate tonsilitei. Copin mai mari acuza dureri in gat, febra, stare generala alterata, dificultate in deglutitie si aparitia unor adenopatii cervicale dureroase.
Daca dupa 48 de ore apare un rash pe gat si pe toracele superior care se extinde rapid pe
abdomen si membre gandeste-te la scarlatina. Ra-sh-ul nu intereseaza mucoasa bucala si se insoteste de o zona de paloare periorala; limba este acoperita cu un \"par\" alb, care daca este indepartat lasa sa se vada papilele linguale proeminente (limba \"zmeurie\"). Cauze: streptococi grup A.
Tratament: Utilizarea antibioticelor a suscitat discutii intense, deoarece in 50% din cazuri cauza este virala, iar
antibioticele nu modifica evolutia, in realitate decizia de a administra antibiotice este influentata de factori multipli. Daca se administreaza antibiotice,
penicilina este
antibioticul de electie in scarlatina: 250 mg/6 h PO, timp de cel mult 10 zile. in ciuda unui studiu recent4, amoxicilina este contraindicata deoarece va provoca aparitia unui rash la aproape toti pacientii la care
faringita se datoreaza virusului Epstein-Barr.
Indicatiile toiisilectomiei au fost cauza unor discutii aprinse si numarul lor este in scadere. Amigdalitele recurente sunt o indicatie pentru interventii, si studiile controlate arata ca incidenta infectiilor faringiene dupa amigdalectomie este mai redusa. Tonsilectomia se realizeaza dupa fleg-moanele amigdaliene, pentru a preveni recurenta, si in rarele cazuri cand amigdalele sunt atat de mari incat provoaca
cord pulmonar si apnee obstructiva in somn. Complicatiile operatiei includ riscul rar, dar real al decesului cauzat de hemoragie precum si problemele comportamentale la copii.
Complicatiile locale ale tonsilitei. Abcesul retrofaringian: Este rar. Copin afectati au stare generala alterata si nu pot manca si bea. Radiografiile cervicale realizate in incidenta laterala arata tumefierea tesuturilor moi. Tratament: incizia si drenajul puroiului sub anestezie generala si intr-o pozitie cu capul in jos pentru a preveni aspiratia.
Abcesul periamigdalian: apare de obicei la adulti. Tratamentul cu penicilina in doze mari, adresat celulitelor faringiene poate avea efect preventiv. Dupa dezvoltarea abcesului, amigdalele sunt mascate de catre palatul moale. Provoaca dificultati de deglutitie Aħ contractura maseterilor. Tratament: incizie sub anestezie locala, sau amigdalectomie sub anestezie generala.
Tumorile amigdaliene. Sunt mai frecvente la persoanele in varsta, se insotesc de \"dureri in gat\", disfagie si otalgii. Hipertrofia amigdaliana unilaterala este un semn grasi necesita biopsie. Anatomo-patologie: carcinom scuamos (70%), sarcom cu celule reticulare, limfosarcoame. Tratament: radioterapie, chirurgie si citostatice pot fi utilizate in functie de tipul tumorii.