Sterilitatea, nasterile premature, avorturile habituale - toate aceste probleme triste nu au intotdeauna legatura cu organismul femeii. Potrit statisticilor, 10-l5% din
sarcini se termina cu
avort spontan. Embrionul minuscul poate sa moara inainte de aparitia menstruatiei, iar femeia nici sa nu stie despre existenta lui. Aceeasi situatie se inregistreaza si in cazul fertilizarilor artificiale: terapia hormonala substitutiva pregateste ideal organismul mamei. Cu toate acestea in 10-l5% din cazuri, rezultatele sunt negative. Care e problema?
Avortul spontan, ca si
sterilitatea nu sunt afectiuni distincte, ci consecintele unor dezechilibre atat in sistemul reproductiv, cat si in organismul itorilor parinti, in general. E un simptom: dezvoltarea normala a fetusului e in pericol, iar supraetuirea lui nu e posibila. Sunt cateva cauze.
Graditatea e un fenomen unic: doua organisme absolut diferite - al mamei si al fetusului - coexista timp de noua luni. Copilul mosteneste doar pe jumatate celule materne, restul fiind proteine si gene paterne, adica straine. Interactiunea dintre cele doua organisme este asigurata de moleculele de albumina din sistemul MHC (Major Histocompatibility Complex - Complex major de histo-compatibilitate), care sunt un fel de marcaje pe celule, cu ajutorul carora sistemul imunitar al femeii distinge celulele proprii de cele straine.
Cand femeia nu este insarcinata, agentii de histocom-patibilitate, care circula prin organism ca niste "cercetasi in recunoastere\", "scaneaza\" la suprafata codul genetic al tuturor celulelor. Daca gasesc celule cu structura modificata (ale microbilor sau celule modificate ale organismului insusi), organismul declanseaza imediat un raspuns imunitar si celulele atipice sunt distruse. Apropo, acesta este momentul-cheiein dezvoltarea bolilor oncologice; iar stimularea imunitatii organismului pentru medicii oncologi este deosebit de importanta.In timpul sarcinii, daca procesul ar fi similar, fetusul ar muri ineil - in interior sunt celule "straine\"! in perioada intrauterina insa fetusul si structurile lui celulare nu sunt detectate de sistemul imunitar al mamei. Altfel spus, exista o bariera naturala in calea celulelor razboinice care lupta pentru omogenitate imunologica. Sarcina se dezvolta si se termina cu bine.
Totusi cercetarile moderne au aratat ca bariera amintita mai sus este relativa: sistemul imunitar al mamei poate elabora
anticorpii de grup sanguin" class="alin2">anticorpi la factorii fetusului sau celulele nemultumite de noul venit pot da imediat raspunsul imunitar de expulzare (avortul spontan).
Functiilor organelor te sunt proprii reactia de excitatie si inhibitie, iar sistemului imunitar - cele de expulzare sau de acceptare a transtului (astfel privesc imunologii embrionul - ca pe un transt). Dilema sistemului imunitar determina nasterile premature, care se manifesta prin dereglari fie ale imunitatii organismului mamei, fie ale interactiunii imunologice dintre organismul mamei si cel al fatului.
Doar catre sfarsitul anilor \'80 cercetatorii au reusit sa solutioneze problema nasterilor premature prin omologarea unui nou subdomeniu medical aflat la confluenta ginecologiei, obstetricii si a prenatalogiei - reproductia imunologica. Desi teoria a acumulat suficiente informatii pretioase referitor la acest subiect, aplicarea cunostintelor noi in practica este, deocamdata, greoaie - lipsesc resursele necesare care sa permita investigarea pacientelor, in tara noastra, cel putin.
Intre timp insa ajutorul practic pe care-l poate oferi medicina se dovedeste a fi tot mai eficient la toate categoriile de dereglari imunitare. Sa luam, spre exemplu, dereglarile autoimunitare din organismul mamei. in astfel de cazuri, in organismul mamei apar anticorpi, asemanatori cu cei care se elaboreaza impotriva unor boli precum
reumatismul sau reactiile alergice, boli ale rinichilor sau ale sistemului muscular. In organism au loc reactii imune perverse, anticorpii fiind indreptati impotriva tesuturilor proprii. Activarea lor poate fi provocata de o ereditate precara sau de infectii grave. in consecinta,
sarcina este in pericol.
Dereglarile in cauza pot fi depistate in urma unei analize speciale a sangelui. Concret, este vorba de o proasta vascularizare a placentei. Tratarea acestei micro-tromboze la cele mai timpurii termene inlatura riscul de intrerupere a sarcinii. Abordarea e de perspectiva, intrucat confirma o corelatie simpla: un nivel sporit de anticorpi (in termeni stiintifici - antifosfolipidici), creste probabilitatea (cu pana la 80%) a avortului spontan.
Actionand mai degraba asupra consecintelor decat asupra cauzelor, putem remedia problema cu succes: administrand
aspirina in sange, normalizam circulatia sangna intre mama si fat. Apropo, cu vreo zece ani in urma, aspirina era folosita in cantitati nejustificat de mari, ceea ce deseori provoca dereglari in alimentarea creierului si a sistemului nervos al fatului. Asiazi, asemenea anomalii sunt de domeniul trecutului - aspirina este administrata in doze de 10-l5 ori mai mici decat norma standard. Dar pentru amplificarea efectului aspirinei se recomanda heparina. Acest anticoagulant de tip fiziologic provoaca rareori reactii adverse, nu interactioneaza cu
placenta si nu poate dauna astfel fatului, iar efectul aspirinei este dublat.
O alta cauza a avortului spontan o constituie anticorpii antinucleari. Comporta un risc destul de mare, deoarece patrund usor prin placenta, constituind un real pericol pentru celulele fatului. Si aceasta anomalie poate fi diagnosticata ia termene timpurii si tratata cu succes.
Mult mai dificil de contracarat sunt insa dereglarile survenite ca urmare a interactiunii dintre sistemul imunitar al mamei si cel a! fatului, perceput ca parte a organismului patern. Pentru a se dezvolta cu succes, o sarcina trebuie sa fie recunoscuta de catre sistemul imunitar al mamei. Daca celulele mamei reactioneaza slab la celulele nou-venite -proteinele mostenite de la celalalt parinte, - raspunsul imunitar de compatibilitate poate intarzia si chiar declansa actiunea de respingere! Si din nou - se spulberate.
Acest scenariu trist pare a fi o fatalitate: avorturile spontane in astfel de situatii sunt destul de frecvente. Din fericire, exista teste de specialitate, care ne permit sa aflam gradul de compatibilitate dintre organismul mamei si cel al copilului. Daca raspunsul imun la sarcina emergenta este intarziat (acest lucru se poate determina dupa nivelul de anticorpi in sange), atunci se poate recurge la imunizarea maniei^cu limfocite paterne.
In concluzie, mecanismul reactiilor sistemului imunitar este simplu: ca raspuns la intruziunea unor corpuri straine in organism - a antigenilor - in sange si tesuturi se elaboreaza anticorpii, care neutralizeaza actiunile ofensive ale acestora. Calindu-ne organismul, ne fortificam mecanismele de aparare. Dar atunci cand este vorba despre sarcina, prioritatea este alta: de a surmonta toate aceste obstacole, pentru ca din milioanele de spermatozoizi, unu! sa se poata infiltra spre ovul.
Sterilitatea imunologica este o problema destul de complicata si, deocamdata, insuficient studiata. La momentul de fata se cunosc peste 400 (!) de antigeni seminali capabili sa provoace formarea de anticorpi in toate tesuturile organelor sexuale feminine. Contribuie la elaborarea acestora si interventiile chirugicale, precum si steriletele, avorturile, s.a. Joaca un rol important in declansarea raspunsului imun de respingere si particularitatile genetice, o prea mare actitate
sexuala in a doua jumatate a ciclului menstrual.
In acelasi timp, anticorpi antispermatozoizi sunt depistati deseori si la femei fertile. De aceea, problema sterilitatii imunologice este dificil de solutionat.
Dereglarile genetice pot conduce la infantilismul ovarelor, sindromul Turner, spre exemplu, care se manifesta printr-un tesut
ovarian subdezvoltat congenital sau prin lipsa totala a acestuia (asa-zisa ageneza a ovarelor). Din fericire, astfel de anomalii sunt rarisime.In fine, sterilitatea feminina absoluta-lipsa trompelor uterine sau o impermeabilitate persistentaaacestora-poate fi solutionata prin fertilizarea in tro.
